marți, 8 martie 2011

Serbarea Dianei - 8 Martie

Se vede ca-s mari. Ca sunt in randul lumii, viitori oameni mari. Uitandu-ma, mi-a fost dor de Diutza mica - miorlaita la primele serbari, cantand cu ceilalti pe 10 voci. Acum au cantat melodios, pe-o voce. Parca totul a fost prea corect :). Copiii nostri au crescut si cu serbarea aceasta am realizat ca sunt efectiv pregatiti pentru scoala. Pentru scoala clasica, in care trebuie sa stea in banci, sa invete, sa fie linistiti.Au tinut melodiile, au avut rabdare; putin s-a vorbit prin spate. Nici nu stiu daca sa ma bucur sau sa ma intristez. Cel putin fac comparatie intre Teodora, atat de relaxata si vivace, si Diana - serioasa, dornica sa fie pe plac, sa nu iasa din tipare si nu stiu ce e mai bine. Desi daca stau bine si ma gandesc, Diana cam dintotdeauna si-a luat rolurile in serios :)

Clar, serbarea a fost reusita. Mi s-a parut mai reusita decat cea de la Craciun, desi atunci au primit poeziile acasa si au participat si parintii la invatarea lor. Acum, rolurile din scenete s-au pregatit in gradinita, fara ca eu sa primesc foaie. La fel banui ca a fost si cu alti parinti. Si sunt multi copii. Plus bolile care i-au "secerat" in timpul acesta.
S-au jucat cu mimica la engleza, au fost seriosi la "Ghiocelul suparat" si s-au distrat apoi la "Iedul cu 3 capre". N-au lipsit nici poeziile dedicate mamelor, desi Diana mi-a spus ca nu vor fi asa ceva.

Finalul: felicitari facute de ei pentru mame, cu poza lor, poze facute de catre educatoare si tiparite apoi la imprimanta. La asta nu m-am asteptat :)



Am comis-o cu antenele de furnica. Le-am aranjat, s-a aplecat in jos, i-au cazut, si le-a pus si tot parul s-a ridicat tepos :)
Asa ca nu are 2 antene, ci 100 :))

Poeziile spuse de Diana, sa fie pentru nemurire:

Furnica din sceneta "Ghiocelul suparat":

Nuu ! Eu zic sa ii vorbim ,
Poate ne imprietenim
Nu vezi ca e mititel ! 
Asculta – ma ghiocel !
Noi suntem niste furnicute ,
Vesele si harnicute .
Si – n padure pe carare ,
Am iesit si noi la soare .
Nu vrem sa te suparam ,
Dar dorim sa te – ntrebam :
Oare ti – am gresit ceva
De te porti cu noi asa ?
____________
Nicidecum , floare frumoasa
Cu petala luminoasa ,
Daca faci o bucurie
Lasandu – te daruita ,
Si de copilasi iubita .
Fiindca orice fel de floare
Ce se – nalta catre soare
A venit precis , in lume
Pentru cineva anume :
Tu esti floarea timpurie
Pentru mama grijulie !
____________
Mama draga, ce-as putea
Sa-ti urez de ziua ta?
Bucurie, sanatate,
Mult noroc si spor in toate,
Pace si zile senine,
Sa ma poti creste pe mine.



Cantec pentru mama - Virgil Carianopol (invatata acasa, sub pretextul ca merg in vizita la scoala; habar n-aveam ca va fi si la serbare)

Tare necăjită ai fost mamă,
Iarna, vara, orice timp trecând,
Cât era de frig sau de căldură
Tot desculţă te-am văzut umblând.

N-ai purtat o haină mai ca lumea,
O scurteică veche doar aveai,
Dar şi pe aceea totdeauna
Doar la sărbători o îmbrăcai.

Ochii tăi ardeau ca două stele.
Le mai văd luminile şi azi.
Boabe mari de lacrime, ca jarul,
Le striveai cu mâna pe  obraz.

Tot aşa ai fost de când ţin minte,
Pe picioare-ai mers la drum mereu.
Nici în car nu te suiai, de teamă
Boilor să nu le fie greu.




N-a gresit deloc! La urarea cu mamele a fost putin aeriana si a trebuit sa fie "trasa de maneca" sa o inceapa. In rest, "perfect!" spune cioara .

Si pozele:
Ansamblu:
ce m-a distrat: Diana (printre cei mai scunzi) a stat langa cel mai inalt baiat din grupa :))

Dear Mummy / I love you very much:


Ghiocelul suparat (Codrut):
Furnicile:
Furnica Diana spune rolul (a se remarca seriozitatea):
Bunica capra l-a adormit pe ied in poala sa (printre spectatori se auzeau rasete):
Cu Cristina (cu Madalina n-au iesit pozele :((  ) - si si aici se bagse Teo in cadru
Ce faceam noi in timpul vizionarii (asta cand Teodora nu se juca in casuta):

Felicitarea - cred ca a muncit de-a behait la ea :) :

PS: Revizionand pozele, am vazut ca a venit sa-i vada si una din fostele lor educatoare din grupa mica (doamna Ioana).

4 comentarii:

  1. Multumim pentru aprecieri! Da, au crescut... O sa am un soc la anul cu grupa mica, m-am obisnuit sa lucrez cu copii mari!
    Din pacate nu am putut trage si-un dans, ca n-am prea avut cu cine, s-a lipsit pe capete in timpul pregatirilor, am avut emotii ca or sa se incurce, dar s-au "pierdut" mai putin decat ma asteptam initial. Cred totusi ca vom pregati un dans pentru un concurs mai spre primavara (eu nu consider ca a venit primavara inca), pentru ca s-ar putea sa participam la un concurs, asadar posibil sa va prezentam dansul cu pricina, care-o fi el, la sfarsitul anului, la carnaval. In rest... sanatosi sa fim!
    Madalina

    RăspundeţiȘtergere
  2. Multimim si noi! Deci primavara si vara se anunta pline de veselie (dansuri, Sarmizegetusa, carnaval ... ) :)

    RăspundeţiȘtergere
  3. La Sarmizegetusa le-am promis de anul trecut, aia o sa fie proba lor de rezistenta :D Nu de alta, dar o sa-i cam urc pe munte asa, vreo doua ore... Dar, avand in vedere ca eu aveam vreo 4 ani cand ma urca tata pe acolo cam saptamanal (era mereu trimis in delegatie la minele de uraniu din zona si mare pasionat de istorie, asadar urca regulat la cetate), ei or sa se descurce cu succes. Eu, una, abia astept! Cel mai probabil o sa mergem sa vedem si Ulpia, ceva mai putin impresionanta, dar mai usor de... "strabatut".
    Mada

    RăspundeţiȘtergere
  4. Fain!!! Noi inca nu am ajuns pe acolo. :( Am tot zis c-o facem, dar ne-a fost teama ca nu se vor descurca fetele. Vad insa ca cineva are mai mare curaj ca noi :))... cu 30 de pitici, nu cu doi :)

    RăspundeţiȘtergere