sâmbătă, 20 august 2016

Zece

Si-a pastrat dorinta de sport si mobilitatea. Karate-le inca ii e sportul de suflet, incercand kata, facand miscari prin casa si facand planuri de obtinere de centura. A luat locul al doilea la Campionatele Nationale, primul loc la Campionatele Europene si la un concurs international desfasurat in Romania la sectiunea kata. Se misca usor si se corecteaza rapid cand i se fac observatii.

Pinan Sono Ichi - Locul I Campionatele Europene
Cupa, diploma, medalia si hanoracul cu insemnele Kyokushin de la europene

La dansuri se misca si acolo bine, dar da semne de plictiseala de cand a inceput dansul modern; ii placea mai mult dansul sportiv, dar din cauza prograului a fost nevoita sa renunte. A luat si aici locul I la un concurs national de dans modern cu trupa. Va merge in continuare in paralel la ambele sporturi deoarece o ajuta in dezvoltare si cel putin mie mi se pare ca se completeaza.

Inainte de concursul "Bucuria Dansului"
Locul I dansuri
La scoala n-are probleme. Matematica chiar zbarnaie, iar la romana, gura are, dar tare bine ar fi sa citeasca mai mult. Vacanta aceasta cel putin am vazut-o mai interesata de citit, poate si din motiv ca are momente cand poate sta mai mult de cinci minute intr-un loc. Ii place extrem de mult de invatatoare. Toata vacata mi-a amintit de dansa din varii motive: ba ca la scoala  au facut ceva interesant, ba ca ce-o face acum, ba ca o sa planga dupa dansa cand termina clasa a patra,  ba ca ii lipseste matematica, ba ca n-o s-o uite niciodata.

Aflase din scurt ca nu face pregatire la matematica - a inceput sa planga
Prieteni are relativ putini cu care se joaca inafara scolii. Compenseaza in pauze si la karate si la dans, dar chiar nu pot spune ca iese la joaca sa bata mingea pe maidan. S-a atasat mult de o fetita din clasa si imi tot povesteste de ea, dar nu au avut  ocazia sa se intalneasca in privat.

Adoarme in continuare seara tarziu si se trezeste dimineata la fel de tarziu, incet cumva, calma, senina. Orarul scolar ii cam incurca socotelile cu trezitul, dar profita in weekend si vacante cat poate.


Ne uimeste in continuare cu perlele pe care le scoate si ne inmoaie cu giumbuslucurile pe care le face, profitand din plin de eventualele noastre momente de slabiciune.

S-a desprins de mine; nu mai plange cand e plecata; a fost chiar si singura la un seminar de karate, zile in care nici n-a dorit sa vorbeasca cu noi la telefon. Era prea ocupata cu prietenii de acolo.  Mai repede i-am simtit eu lipsa decat ea. Insa cand e acasa, are nevoie de momente de lipiceala, sa se alinte, sa se lipeasca fizic de unul din noi, macar sa-si puna un picior pe noi.

O tachineazape Diana, scotand-o de multe ori din minti, dar in gneral se inteleg foarte bine. La nivel de discutii mi se pare ca e destul de sus si ii poate face fata cu brio.



E Teo la zece ani. LA MULTE DECENII!