Dar, deocamdata nu s-a intamplat nimic din toate asta. Desi nu-mi spune mai nimic din ce e la scoala, acasa e senina. Isi face tema fara sa comenteze absolut deloc (desi aceasta e fost o poveste a verii: ea nu vrea teme!), a venit cu orarul pe ieri scris de ea, cu litere de tipar, se alearga cu baietii prin curte in pauza si sta linistita in clasa. Marea majoritate a colegilor din pregatitoare sunt in clasa cu ea si in loc sa fie un inceput, e de fapt o continuare. Pentru ea, s-a schimbat doar doamna, dar din fericire vad ca ii place (alta poveste a verii - ea nu vrea alta doamna!!!)
Inca ma astept la zile furtunoase, dar cred ca ce e mai rau, a trecut. Acum doi ani pe vremea asta, eram ca un buboi care statea sa sparga: http://diatea.blogspot.ro/2011/09/o-saptamana-bilant.html . Anul trecut: http://diatea.blogspot.ro/2012/09/bilant-o-saptamana.html
Deci, semne bune! Si, cel putin din punctul meu de vedere, pregatitoarea a fost un succes. Acomodarea s-a facut mai usor, au fost lasati mai lejer la inceputul scolii, s-au jucat, au invatat sa stea in banci, din aproape in aproape. Au invatat si multe (litere, cifre, povesti), insa cel putin la noi asta s-a facut si la gradinita si am fost multumita si la Diana. Dar acomodarea a fost grea la Diana, intrand in forta in materie si neavand aceasta perioada de trecere treptata de la gradinita la scoala.
La Diana e liniste. Vine acasa, isi face temele fara probleme, e rutina deja. Cu exceptia faptului ca s-a oprit din desenat, din cauza timpului lipsa. Asta a facut-o in fiecare an. Iar acum, cand are timp liber, citeste. Acum e cu "Igraine fara de frica". Inca ma minunez cat de bine citeste, cursiv si cu intonatie.