joi, 15 iunie 2017

Sfarsit de etapa

N-au fost patru ani, au fost cinci ... si au trecut! Concluzia lui Teo e aceasta: "Nu vreau sa scap de doamna! Mama, fa ceva!", urmata de lacrimi-siroaie, de cateva ori pe zi. Lacrimile si tanguirea, frecatul mainilor, ca ce sa faca, cum sa faca, ma intorc si pe mine pe dos. O consolez cu noduri in gat, sugerandu-i posibile solutii, alinand durerea si lasand-o sa se descarce. Revine apoi la jocurile si activitatile de zi cu zi, pana data viitoare, cand o fraza legata de scoala, sau o alta legata de vacanta ii readuc aminte de sfarsitul unei etape.


Sunt sigura ca ii va trece. Ce nu vreau insa sa treaca e amintirea acestor ani, a unor ani plini de bucurii, inocenta, de munca si succese, de suparari chiar, respectiv de prietenii legate. A urcat treapta cu treapta, cu alunecari si impiedicari relativ marunte si a iesit o Teo plina de actiune si de idei. I-a crescut increderea in ea, independenta, respectiv si-a pastrat nestirbita curiozitatea si dorinta ei de giumbuslucuri, de a obtine rasete. E inca fetita "solara", sugubeata, plina de voie buna, doritoare de experimente, incercand sa incalce finut regulile, dar cu explicatii bine puse la punct, astfel incat sa nu fie pedepsita. Nu e copilul care nu-ti iese din cuvant, dar nici cel care sfideaza tot. E un copil perfect normal, plin de viata si curiozitate. Si sunt multumita cu ea.

Sper din suflet ca desi avea 6 ani, a intrat in scoala cu cei 7 ani de acasa. Scoala a continuat acei 7 ani, iar acum as vrea sa spun ca are cei 7 ani de acasa si cei 5 ani de scoala. Nu doar mediul familial a construit-o pe Teo. Scoala a fost o parte importanta, prin educatie, prin colegii cu care a avut de-a face, prin activitatile la care a participat si prin dascalii pe care i-a avut. A fost o a doua casa, a avut al doilea rand de parinti si am dus-o mereu cu increderea ca o las pe maini bune.
Nu pot sa remarc pe prima invatatoare, cea din clasa pregatitoare, domnisoara cu aspect de zana, care i-a dat lui Teo impresia ca scoala e un taram de basm. Dansa si faptul ca s-a crezut "mare", cu sora si mai mare la scoala, au facut-o sa porneasca cu dreptul.

Clasa pregatitoare

Apoi, a fost doamna cea "batrana si tanara si foarte jucausa" (prima ei concluzie). Am intrebat-o intr-o doara anul acesta daca doamna e batrana. Mi-a zis ca nu, un nu vehement. Tanara si foarte jucausa... da, respectiv copilaroasa si vesela.
 

Clasa I
Sfarsit de clasa I, la primirea diplomei;
tocmai ridica bratele sa-si imbratiseze invatatoarea;
asa ceva facuse doar cu noi, parintii


Au mai fost profesori... sunt ok pentru ea. Daca o intreb, ii plac. Prea putin a venit insa acasa cu povesti din proprie initiativa legate de ei, cu mici secrete pe care sa mi le spuna (doamna de engleza e deocamdata in topul ei).

Clasa a II-a


Cu doamna invatatoare a fost altfel. Mici secrete, mici povesti, mici descrieri; de bune si de rele. A marcat-o apelativul "ţaţa de la piața", ca se tot certa cu o fetita (din context: "Ce sunteti voi?! Țaţe de la piața!? "). Zile intregi mi-a cerut sa-i explic cum se cearta ţaţele acelea de la piata, iar dupa certurile cu sora ei ma intreba daca de data acesta a fost ţaţa :)). S-a simtit tare prost cand, tot omitand sa faca probleme la matematica, i-a spus doamna sa nu mai participe la un anumit concurs, fara sa-i poarte pica. A tot luat minus FB-uri si B-uri la limba romana. Doamna "a vazut-o". A vazut ca cu Teo se poate lucra dandu-i provocari. Cu toata eliminarea initiala, a ajuns in "trupa de matematicieni", in care foarte buni prieteni se lupta cu probleme, fac mici concursuri intre ei si au rezultate foarte bune. Sper sa-i tina, sper sa munceasca cu acelasi entuziasm. La romana s-a tot luptat sa iasa din "minus FB". In clasa a patra a reusit doar; a fost o realizare imensa pentru ea.

Clasa a III-a

De cealalta parte, de bine: doamna i-a citit compunerea cu voce tare, doamna a luat-o in brate ca sa scrie sus de tot la tabla, doamna i-a spalat julitura, doamna a laudat-o ca a facut curatenie, doamna a luat-o in brate pentru cine stie ce a facut ea mai deosebit, doamna s-a bucurat mult de florile de ziua ei, de felicitari, ea a spus "mama" in loc de "doamna" si au ras copiii de ea. Doamna a sarit coarda sau s-a jucat cu frunze. Doamna i-a spus "Teo", exact asa cum isi dorea, iar ea s-a intristat mereu cand nu s-a facut scoala sau pregatirea de la matematica.

Clasa a IV-a

Remarcate de mine: doamna a fost mai tot timpul prezenta in casa noastra prin mirosul ei de parfum impregnat in parul Teodorei; nu neaparat prin faptul ca in ziua respectiva a imbratisat-o, dar ca a fost fizic aproape de ea. Doamna m-a sunat ca sa-i confirme lui Teo ca doctorii n-au gresit si ca n-a murit dupa operatie. Doamna a corectat lucrari si le-a personalizat, prin explicatii si apelative adresate direct : "Teo, suntem in camera, nu sub pamant!", "Bravo, de foarte multe ori!", cu FB-uri uriase sau cu inflorituri. Doamna m-a sunat sa o iau cand s-a simtit rau sau mi-a spus sa povestesc cu ea cand a avut episoade de plans si incapatanare. Doamna a invatat-o sa spuna "Sarut mana!", sa se adreseze cu "Doamna" si "Domnule". Doamna a explicat despre documentele personale, despre boli, dand exemple din viata reala si s-a oferit din proprie initiativa sa vina acasa sa faca matematica cu ea in ajunul unui concurs mai mare, pe motiv ca Teo a lipsit de la pregatirea obisnuita, avand examen de karate. Doamna a invitat parinti de diferite meserii ca sa-i familiarizeze cu ele. A facut benevol, sambata de sambata, pregatire la matematica, luandu-si din timpul ei si dedicandu-l unor copii interesati. A creat un cor din nimic si a organizat concursuri pe teme de cultura generala, le-a oferit dulciuri, prajituri facute de ea, acasa, glume si povesti. Doamna a participat din proprie initiativa cu ei la orele de germana, sa invete. Doamna n-a fost doar invatatorul care pune creionul in mana si-i invata sa citeasca, sa socoteasca si un minim de geografie si istorie. Doamna a fost o enciclopedie ambulanta si i-a invatat sa puna si sa-si puna intrebari. Doamna a facut totul cu un entuziasm debordant, de la orele de scoala, la activitatile extra, fiindu-le aproape, implicandu-se, ajutandu-i, luandu-le partea, chiar si cand au fost probleme nelegate de scoala. A fost prezenta si pentru noi oricand am avut nevoie de ea; cu o informatie, un sfat la o cerere de ajutor, o atentionare.

Fara sa stie, fara sa ne stie indeaproape, este un membru al familiei, cu o mare putere de veto asupra lui Teo.

Si... mi s-a pus nodul in gat!

Sfarsit de clasa a IV-a, cu Doamna


Doamna Andro, VA MULTUMIM!

Cu mult-mult respect,
Teo (beneficiar direct), mama de Teo, tata de Teo si sora de Teo (beneficiari indirecti)