miercuri, 18 decembrie 2013

Sinceritate

Discutie in curtea scolii dintre Teo si o fetita (consortul martor pasiv fiind )

Fetita: Teo, vii la dansuri?
Teo: Nu, am serbare!
Fetita: Uraaaaaaa, am scapat de tine!!!!!


PS: Pe Teo a durut-o fix in cot, plus ca acasa ne-a povestit ca e o prietena buna de la dansuri, cu care se joaca un joc secret.

joi, 5 decembrie 2013

Toamna in echipa

Au facut desenul impreuna.
Diana a desenat nufarul, papura, conturul de la copaci si "mazgalelile" - ca s-o citez chiar pe ea - de la copacul din dreapta, un nor, pescarul si cortul. Teo a facut mazgaleleile de la al doilea copac, ceilalti copaci, umplutura, ceilalti nori si jumatate din curcubeu (a fost o culoare Dia, o culoare Teo).

A iesit :

sâmbătă, 23 noiembrie 2013

Coraly

Coraly este o fetita obisnuita, care printr-un set de imprejurarari, s-a transformat intr-o fiinta a oceanelor.
Inca finiseaza imprejurarile; sunt 4 fete, una mai rautacioasa le face sa intre in ocean, iar dupa aceea BANG! ). Coraly e una dintre cele trei. Corpul ei s-a acoperit de solzi colorati si i-au crescut inotatoare la maini si la picioare.






Imaginea e prelucrata tot de ea in gimp, dupa ce-am scanat originalul:

miercuri, 20 noiembrie 2013

Castraveti

Teo a redescoperit castravetii cruzi. Tocmai isi adjudecase in totalitate castronul de pe masa cu castraveti taiati feliute.
Tac's'u, facand presiuni:
El:  Sa punem si noi in gradina?
Teo: .... Da.... Putem sa punem castraveti, dar sa nu fie murati!

luni, 4 noiembrie 2013

Papagalul

E prima zi de vacanta, cand efectiv a avut timp si chef de desen. 


miercuri, 9 octombrie 2013

Murale - Episodul al III-lea

Dupa cum se va vedea, revenim in forta.

De data aceasta, e vorba de cate 4 foi A4 lipite impreuna (iese un A3 cu aproximatie) si lipite pe pereti cu banda adeziva din hartie, din aceea folosita si la zugravit, pentru protectia celorlalte suprafete.  Teo a fost responsabila cu pregatirea suprafetelor, lipitul foilor intre ele si lipitul pe suprafete, iar Diana cu desenatul.

Eu am avut liniste.

Intrare in camere:




Iesire din camera lui Teo:



Pe pereti:














Pe dulapuri:



Saga probabil continua. Dar... e mult mai bine :))

Imi place calul de pe dulap. Sau ponei? Ma rog, ce-o fi.

Si episoadele anterioare, pentru comparatie:
http://diatea.blogspot.ro/2011/02/murale.html
http://diatea.blogspot.ro/2011/02/murale-episodul-al-ii-lea.html

marți, 24 septembrie 2013

O saptamana - bilant

S-a vazut rolul clasei pregatitoare in scoala. A trecut o saptamana si incepusem scoala cu un mic gand care nu-mi dadea face: cum voi face iarasi fata refularilor aduse din scoala si impartite cu varf si-ndesat in casa: pe parinti, pe sora, pe pisica. Asa a fost in clasa I a Dianei, cand desi la scoala se comporta exemplar, oboseala si schimbatul mediului isi spunea cuvantul si venea acasa cu chef de harta. Asa a fost in clasa pregatitoare a Teodorei, desi la scara mult mai mica, cand trebuia sa fac pe paznicul sa nu o loveasca si sa o sicaneze pe sora sa.

Dar, deocamdata nu s-a intamplat nimic din toate asta. Desi nu-mi spune mai nimic din ce e la scoala, acasa e senina. Isi face tema fara sa comenteze absolut deloc (desi aceasta e fost o poveste a verii: ea nu vrea teme!), a venit cu orarul pe ieri scris de ea, cu litere de tipar, se alearga cu baietii prin curte in pauza si sta linistita in clasa. Marea majoritate a colegilor din pregatitoare sunt in clasa cu ea si in loc sa fie un inceput, e de fapt o continuare. Pentru ea, s-a schimbat doar doamna, dar din fericire vad ca ii place (alta poveste a verii - ea nu vrea alta doamna!!!)
Inca ma astept la zile furtunoase, dar cred ca ce e mai rau, a trecut. Acum doi ani pe vremea asta, eram ca un buboi care statea sa sparga: http://diatea.blogspot.ro/2011/09/o-saptamana-bilant.html . Anul trecut: http://diatea.blogspot.ro/2012/09/bilant-o-saptamana.html

Deci, semne bune! Si, cel putin din punctul meu de vedere, pregatitoarea a fost un succes. Acomodarea s-a facut mai usor, au fost lasati mai lejer la inceputul scolii, s-au jucat, au invatat sa stea in banci, din aproape in aproape. Au invatat si  multe (litere, cifre, povesti), insa cel putin la noi asta s-a facut si la gradinita si am fost multumita si la Diana. Dar acomodarea a fost grea la Diana, intrand in forta in materie si neavand aceasta perioada de trecere treptata de la gradinita la scoala.

La Diana e liniste. Vine acasa, isi face temele fara probleme, e rutina deja. Cu exceptia faptului ca s-a oprit din desenat, din cauza timpului lipsa. Asta a facut-o in fiecare an. Iar acum, cand are timp liber, citeste. Acum e cu "Igraine fara de frica". Inca ma minunez cat de bine citeste, cursiv si cu intonatie.

luni, 16 septembrie 2013

Prima impresie - clasa I

- Ei, cum e doamna invatatoare?
- Batrana si tanara si foarte jucausa.

duminică, 15 septembrie 2013

Mare 2013

E deja traditie ca marea sa fie dupa ziua lor, sa prelungim vara.

Diana deja inoata foarte bine, desi toate partidele de inot au fost doar in vacantele de la mare. Teodora si-a dat drumul si ea in bazinul de 1.5 m, insa e totusi cu frica si nu a indraznit sa se departeze de margine.
Marea era lina, fara valuri, fiind un golf, asa ca inaintau cat le convenea lor. De regula Teo culegea crabi si-i punea in galetusa, dandu-le drumul cand plecam in hotel. Diana inota sau se juca cu nisipul.

Au participat si la un spectacol organizat de animatorii hotelului. Au fost elefanti si contrar asteptarilor, s-au distrat de minune in costumul urias.  A plesnit inima din mine cand animatorul "elefant-sef" mi-a spus din proprie initiativa ca Diana vorbeste bine engleza (fara ore particulare, fara cursuri speciale).











A fost excelent. Inca nu ne-am dezmeticit, inca vrem vacanta, dar totusi, de maine incepe scoala.

Succes in noul an scolar!


miercuri, 21 august 2013

Noua

Cititul si desenatul sunt probabil pe primul loc. Chiar ma bucur ca e interesata de citit si efectiv devoreaza carte dupa carte.
De sport e interesata mai putin; ii e frica de durere si de aici are o aversiune pentru activitatile posibil cauzatoare de accidente. Insa inotul si schiul (greu de crezut) chiar o pasioneaza. Si-a dat drumul si pe bicicleta. Desi stie de la 7 ani sa mearga fara roti ajutatoare, abia de anul acesta sta relaxata pe scaun... stilul sa pedaleze si sa se vada ca-i place, ca se poate gandi si la altceva, ca simte vantul prin par.
 Chiar si aici, pe tobogan, in timp ce Teo se distra de zor, ea punea mainile pe margini sa nu alunece chiar asa tare :)


E perfectionista; inclusiv noi trebuie sa fim atenti ce spunem, sa fie exact si sa nu fie abateri de la plan. Comenteaza rapid daca nu se intampla cum am prevazut. E mai maleabila totusi la schimbari. E intelegatoare; chiar daca trebuie sa renunte la ceva si e trista, o face.


Nu pot spune ca e cocheta; e prea putin interesata de haine, de moda, atunci cand e vorba de ea. Are simt artistic si pareri pertinente cand totusi e vorba sa judece o tinuta.

E finuta, intelegatoare, timida cand e cu adultii sau cand intalneste oameni noi. Asteapta incurajari. Se schimba cand e in mediul ei si in compania copiilor si devine genul de conducator.
E genul matinal; seara moarta de oboseala; dimineata proaspata si cu chef de actiune. 
Are un prieten de nadejde in sora ei si e constienta de asta; de multe ori se bazeaza pe ea la inchegat prietenii, la inceput de discutii cu necunoscuti. Teo e one-man-show , iar ea e comentatorul si cel mai infocat suporter :)

E Diana, la 9 ani.
LA MULTI ANI!!!

marți, 20 august 2013

Sapte

E solara, plina de veselie si smecherii.
E sportiva si agila; chiar are talent la miscare. Face spagatul si sfoara fara probleme, roata laterala in lant, tot asa, cu o usurinta de ne lasa cu gura cascata. Sta in lotus si apoi merge din aceasta pozitie in 4 labe.
Desi e scunda, merge fara probleme pe bicicleta Dianei, cu roti de 24. Abia ajunge la scaun; sta pe pedale pe varfuri, insa merge cu mare viteza. La schi ne-a dat clasa la toti; merge si acolo chiar prea repede, la limita pericolului; cu fata, cu spatele. A si cazut si si-a razuit barba, insa n-a impiedicat-o sa continue.  Badmintonul iarasi, tine pasul cu noi, face lejer peste 100 de aruncari. Are palete de tenis de masa, insa n-am incercat niciodata pe masa de tenis. Exerseaza insa din plin la perete, insa pe parchet.


E pasionata de arc,  de prastii.

Pur si simplu traieste momentele cand se misca; ii place viteza si sa incerce lucruri noi.

Ii place sa se catere, aici era pe un sistem de busteni la aproximativ 1.5 m de sol: 

Ii place sa stea pana tarziu, in noapte, avand treaba cu pisicul sau cand e prea tarziu pur si simplu stand lipita de mine la TV, insa afirmand in gura mare ca ei nu i-e somn. Dimineata insa doarme mai mult si trebuie sa se trezeasca lent. Inca e lipicioasa si vrea apropieri fizice, mama addicted. A inceput insa sa caute si compania altora.

Citeste, mai greu, silabisind (normal pentru varsta ei), insa nu e interesata. Prefera miscarea. II place matematica, tot ce tine de numere. Si calculatorul si telefonul. Am ajuns sa-i rationalizam "ecranele colorate", pentru ca aici nu are limita.

Are un simt al umorului ridicat, are momente cand ii place sa constate lucruri, sa puna intrebari care nu necesita raspuns. Noi le spunem "momentele ei ZEN". Se joaca singura explorand si vorbind pentru ea, in actiuni doar de ea stiute.

E Teodora, la 7 ani.

LA MULTI ANI!

marți, 6 august 2013

Princess Katarina

Titlul a fost de ea ales, neaparat in engleza.Si nu e Catherine, ci Katarina. Vreo tarina mutata pe meleaguri vorbitoare de engleza? Numai desenatorul poate sti...


marți, 23 iulie 2013

Amintiri

O fata rotunda, bucalata, inocenta, in orasul nasterii ei:




Aceeasi fata , dupa 8 ani, acelasi loc:


E un loc pe care-l numesc inca acasa, desi nu mai e de multa vreme. Cu exceptia schimbarilor la personaje (copii, adulti), parca timpul s-a oprit. Aceeasi atmosfera, aceeasi verdeata, acelasi rau, acelasi pod. Chiar si aceleasi cladiri. Chiar si aceeasi culoare de vopsea. A fost ca o calatorie in timp. Mi-am amintit cu drag. Am vazut foste-posibile locuri de joaca, foste-posibile scoli, m-am uitat pe strazi dupa fosti-posibili prieteni ai copilului din poza.
A fost ca ieri. Si inca este. :)

vineri, 5 iulie 2013

Adolescenta

Cam ciudata freza, cu combinatie par lung-par scurt, dar ... adolescenta e varsta incercarilor:

luni, 1 iulie 2013

Jackie Fox

Desenul:





Si prelucrarea (tot de ea) in gimp:

duminică, 30 iunie 2013

Chic in Paris

Un turn Eiffel teribil de stilizat, un parc in departare , un pudel si doua personaje sofisticate. Si sa nu uitam roata masinii, pariziana si ea, fara putinta de tagada.


marți, 25 iunie 2013

Pisica neagra

Ssssst... Pisica neagra doarme, facuta colac.


Orasul de safir

Daca in "Vrajitorul din Oz" exista Orasul de Smarald... de ce sa nu existe si Orasul de Safir?


vineri, 21 iunie 2013

Clasa a II-a

E liniste si pace. Ghiozdanul s-a facut fara mare tam-tam. Nu s-au mai uitat lucruri. N-a mai fost nevoie sa controlez orarul. Temele s-au facut in mare parte fara ajutor matern... ici colo, cate o problema la matematica sau un cuvant nestiut. De engleza nici macar nu m-am atins; la engleza si la romana chiar exceleaza. Accentul de engleza ii e foarte bun; reuseste sa-l prinda cu usurinta. Ortogramele le stie bine; cele invatate sunt fara cusur, iar pe celelalte le simte. Bineinteles ca mai scapa cate un "n-e", insa pentru un copil de clasa a doua mi se pare chiar bine. La matematica nu sclipeste, insa la nivel de materie de clasa se descurca foarte bine. Dupa ce intelege o problema, merge si acolo brici. Mai e de lucru la capitolul despartit problemele mai dificile pe bucati.

Citeste. Bine. Mult. E prima pusa in clasa sa citeasca texte la prima vedere, apoi sunt pusi si ceilalti. Avem regula ca in timpul zilelor lucratoare sa se uite la max un film de desene animate, dar nu mai devreme de ora 4. Asa ca dupa ce-si termina temele si pana la ora 4 n-a prea avut ce face si, de plictiseala, a citit. Dupa film, idem. Incet-incet si-a facut un obicei.
A devorat seria Jurnalul unui pusti (toate 6; si inca reciteste cartile),  Insemnarile unei pustoaice (4), Marela Nate (3). Urmeaza Roald Dahl cu Charlie si fabrica de ciocolata, Charlie si ascensorul de sticla, Fantasticul Domn Vulpe, James si Piersica Uriasa. Apoi aventurile Lolei de Isabel Abedi  (2); din pacate vad ca celelalte carti din serie nu se mai traduc) mai sunt si ele recitite, desi le-a citit in clasa I. Judy Brown si Printesa Pirat (2). Pippi Sosetica (2 carti citite; ar mai fi una ). "Printul Mio si calutul fermecat" de Astrid Lindgren. Plus basmele si povestile gasite de oriunde, multe si marunte.

La capitolul disciplina, e chiar prea cuminte. :)

joi, 20 iunie 2013

Clasa pregatitoare

A trecut inca un an si nu numai c-am fost martori la noua lege a invatamantului, in care copiii merg la scoala de la 6 ani, ci am fost si in miezul evenimentelor. Teo a facut 6 ani in august, deci s-a calificat cu brio pentru aceasta clasa pregatitoare. Cred ca la inceput am fost printre putinii parinti care au dorit sa se intample asta: o clasa de acomodare, in care cei mici sa se joace, dar si sa poata face usor tranzitia de la gradinita la scoala clasica, cu stat in banci, cu teme. Inceputul clasei I la Diana a fost stresant si obositor: din primele zile au trebuit sa stea in banci si au primit teme. Diana nu s-a plans efectiv, insa comportamentul de acasa din prima luna a fost tare dificil: de la strigate si certuri cu cea mica, la atitudini tafnoase si refuzuri cu noi pana la oboseala extrema. As fi preferat ca in primele luni sa fie luati mai usor... sa li se dea pauze mai mari, sa iasa afara, sa se joace, sa aiba un program mai lejer, cam asemanator cu cel din gradinita.Insa programa extrem de incarcata n-a lasat loc si de asta :(.

Am avut si avantajul drumului: Diana era deja la scoala, asa ca aveau aproximativ acelasi program. Am pierdut la capitolul masa la gradi si stat pana la 4.

Inceputul m-a prins stresata, ca de obicei :D. Invatatoarea a fost total necunoscuta, venita chiar si din alta  localitate. Nu numai necunoscuta, insa si foarte tanara. Nu numai tanara, ci si in clasa B, care ma rog... nu e A :D . Am intrat in clasa si... daca clasa Dianei era mica, a Teodorei parea chiar mai mica ca si suprafata. Nu mai spun ca la Diana sunt 19 copii in clasa; aici erau 25 si pana in final s-au facut 28.
Un exemplu clar e aici:
(intre perete si scaunele abia se putea circula, plus ca dupa primul scaun peretele "iesea" si spatiul se micsora; se vede si in poza). Pe partea cealalta era la fel... Prima intrebare a fost "cum vor iesi din banci?"

  Deci na, toate premisele pentru a ma gandi la ... "totusi, oare n-ar fi fost mai bine la gradinita?" (gradinita de care repet, am fost tare multumita, cu o sala spatioasa)

Insa mi-a placut invatatoarea cand a luat cuvantul:  a vorbit mai intai cu cei mici, le-a dat copiilor sa coloreze niste masti si abia apoi a vorbit cu parintii. Parea sigura pe ea, a vorbit si foarte corect, fara pic de accent de Ardeal. :)  Ne-a asigurat ca-i va conduce la baie, ca va iesi cu ei in pauze, ca va fi ca si o educatoare. Chiar mai mult: educatoarele de la fosta gradinita au mai avut ajutor si-n ingrijitoare; aici era doar un adult la 25 de copii de 6 ani.

Si zi dupa zi: program de la 8 la 12 , teoretic. Cum n-au facut religie, martea incepea una dintre ele la 9, cealalata incepea joia . Vinerea termina cea mica la 11. Martea avea una dintre ele sport, joia avea alta. Am ajuns sa le intreb seara de seara: "cine pleaca de la 9?", "cine are sport?", "maine e vineri, stai pana la 11?".

Ce pot spune insa e ca Teodora a fost incantata. In primul rand lipsa somnului de dupa masa: e fetita mare, de scoala, asa ca nu mai doarme. Avea totusi nevoie de acel somn, insa n-am insistat; a facut parte din avantajele "eu sunt la scoala!". Au colorat foarte mult, au cantat, au facut fise. Fisele si testele au fost preferatele ei. Din punct de vedere intelectual s-a dezvoltat foarte mult. E mai sus ca Diana la aceeasi varsta. Bine are si avantajul fratelui mai mare. Adica si Diana stia toate literele de tipar, insa nu era interesata prea mult. Teo nu are nici ea rabdare sa citeasca, insa scrie si ea jurnal (cu litere de tipar). Poate face lejer o dictare si chiar au insistat copiii sa primeasca dictari de la doamna. La matematica spun ca sta bine: e in stare sa faca adunari cu trecere peste ordin cu numere mari, stie principiul inmultirii si multe inmultiri le stie pe de rost deja. La concursul Piticot a luat punctaj maxim, stie sa gandeasca matematic, de multe ori a insistat sa faca tema Dianei, unde era de calculat. A tot venit cu tot felul de idei: a cautat pietre de diferite forme si le-a vopsit, si-a facut margele din paie de suc, a desfacut banda scotch groasa si a lipit paie de suc maruntite pe ea, apoi buline din hartie din perforator. Si-a facut o enciclopedie proprie: feline, cu desenul felinei si un mic peisaj in care traieste. Cam in fiecare vineri veneau acasa cu ceva confectionat de ei: zebre/dinozauri/elefanti lipiti pe role de hartie igienica, pui facuti din buline galbene lipite intre ele, fluturasi din hartie care puteau fi prinsi pe deget in forma de inel, buburuze din hartie care putea sa-si desfaca aripile, mos Nicolae din hartie.

La capitolul idei "copyright Teo", uitandu-ma in portofoliul proaspat primit, ce inseamna pentru ea cerinta "un desen multicolor" (a fost singura din clasa cu aceasta idee):



Respectiv, numele care sa fie conform cu continutul paginii:



Serbarea de Craciun a fost iarasi deosebita: a fost singura serbare in care si parintii au avut rol. Dupa ce copilul isi spunea rolul, intervenea si parintele cu cateva versuri in care afirma ca a fost bun copilul si-si merita cadoul de la Mos Craciun.
A fost si-un parteneriat cu Muzeul din Alba. Au mers lunar la muzeu, au decorat turta dulce, au pictat pe sticla, au colorat si au dezlegat puzzle, alcatuind costume populare. Au mers in excursie la Targu Mures.
Bradul de Craciun a iesit superb, impodobit doar cu lucruri facute de catre parinti si copii, intr-un atelier tinut special intr-o dupa masa.








Au fost lasati sa se miste in clasa. Era galagie, vorbeau intre ei, si-au facut tot felul de echipe. Au stat insa si pe scaune si au invatat sa faca diferenta intre ore si pauze. Pauzele si le-au petrecut in compania invatatoarei: lasati liberi, insa observati. Trecerea spre scoala s-a facut treptat, asa cum ma gandeam ca ar fi fost tare bine sa se fi intamplat la Diana.

Au fost si momente neplacute, in care a trebuit s-o linistesc: a considerat ca e nedreptatita deoarece copiii care stateau la after school primeau acelasi tip de stelute cu cele care se dadeau si-n clasa si in concluzie ea avea mai putine la numaratoare decat cei de la after school. Unii dintre copii i-au zis piticanie (e drept ca e cea mai scunda din clasa). Desi in timpul orei nu au fost probleme de disciplina, in pauza devenea "Teodor": alergari cu baietii, foarte foarte galagioasa, a mai impins, pentru fiecare observatie ea trebuia sa comenteze. E foarte expansiva, cu simtul proprietatii si doritoare sa faca glume. Am surprins-o chiar eu cum le-a luat mingea unor baieti din clasa a doua care chiar jucau fotbal si alerga cu ea prin curte... iar gloata de baieti era dupa ea... baieti cu 2 capete mai inalti decat ea.

Sunt multe de spus intr-un an intreg, insa am fost tare multumita. Tineretea si lipsa de experienta, cum le atribuiam la inceput invatatoarei, au fost de fapt energie debordanta, idei, pasiune, apropiere de cei mici. Doamna a incercat sa faca altfel, sa fie altfel, copiilor sa le placa, sa mearga cu drag de scoala. Au invatat tare mult prin jocuri (joculete, cum le spunea Teo).
Si din pacate stiu ca de la anul nu va continua cu ei, iar caruselul gandurilor: "oare ce invatator va fi?", "se va acomoda?" , "ii va place", "care ii vor fi colegii?" se invarte si se invarte. Optimism totusi este: cum mai spuneam, Teodora stie sa-si atraga oamenii de partea ei cu veselia si cu glumele ei. Insa semnele de intrebare sunt puse si pana inspre Craciun nu stiu cum sa raspund la ele...

Insa hai sa raman cu gandul ca a fost un an bun si Teodora a avut parte, din nou, de educatori plini de dragoste pentru cei mici,.

marți, 18 iunie 2013

Rotkäppchen

... adica "Scufita Rosie". A fost printre primele cuvinte invatate in germana, cuvant care s-a si intiparit in minte fara prea mari eforturi (spre deosebire de altele, bineinteles ;) ).
Fetita cu scufita e destul de marginalizata in zilele noastre. Cenusareasa, Alba ca Zapada , Frumoasa Adormita au fost recreate de Disney si au incantat vizual milioane de fetite. Scufita Rosie e citita mai mult insa in gradinite, poate si la scoala. Unii parinti spun ca e prea de groaza (a fost o perioada in care si subsemnata era de aceeasi parere) si refuza sa o citeasca copiilor, asa ca , desi multi copii maricei o cunosc, mi se pare ca e doar tangential.
Mie, ca si copil, mi-a placut mult, iar in timp am remarcat ca ale mele nu-s speriate nici de moarte, nici de animale salbatice care mananca copii, asa ca ... de ce nu?! 

Deci, sa reinvie Scufita Rosie:

Azi au carnaval la scoala, cu ocazia terminarii clasei pregatitoare. Din fericire au fost costume la alegere, iar cum  mie nu-mi place sa inchiriez/cumpar costume, am improvizat cu ce-am avut in casa. Pelerina a fost facuta de matusa lor, cu ocazia, unei serbari de Craciun a Dianei si a ajutat la imbracarea unei prezentatoare iudeice .  Acum a fost putin modificata si a iesit pelerina cu scufita. Personal m-am bucurat ca am avut libertatea de a crea un personaj preferat din copilaria proprie, iar Teodora a fost la fel de incantata. Pelerina stralucitoare  in soare si fluturanda au avut un efect garantat. In cos stau cuminti o sticla cu vin (o sticluta inchisa la culoare din plastic) si cozonacul (din plastic si el), plus am adaugat si multivitamine pentru bunicuta: fructe, si ele din plastic. Sunt sigura ca lupului nu-i vor place fructele, deci poate renunta s-o manance pe purtatoarea de cos si Scufita si va ajunge in siguranta acasa la parintii ei :) .

THE END

luni, 10 iunie 2013

Smileys

Teo: Mami, stii din ce-s gandurile mele? Dintr-un pachet de fete zambitoare!

sâmbătă, 8 iunie 2013

La Multi Ani, Codrut!

Exterior:






Interior:

sâmbătă, 1 iunie 2013

1 Iunie - Billie Jean si inghetata

Un mic flashmob la Targul Gustos. O inghetata, un lapte cu vanilie, asezonate cu colac secuiesc. Un desen animat vazut in patru. O raceala. Un Pitzi-Miau stresat de mingi aruncate si de zgomote de trotineta.

La Multi Ani!


marți, 14 mai 2013

Printesa Curateniei

N-are rabdare sa termine; dupa ce-a terminat de schitat, sunt alte desene care trebuie facute, alte jocuri care trebuie jucate, alte teme care trebuie terminate.

In tablou e Regele Curateniei, tatal ei, sper ca se intelege. Si fundele-s simbolul curateniei.