Pastele era cea printre cele mai frumoase zile din an, la mare intrecere cu Craciunul. De Craciun mergeam cu colinda si castigam bani, cadouri nu primeam (ca le primeam de Mos Niculas). De Paste nu primeam bani, insa primeam haine si lumina.
Pastele incepea cam cu o saptamana inainte, cand se puneau baietii si feciorii sa impuste cu petarde, cu carbid (cutii de ness gaurite cu un cui in capac, pus carbid, putina apa, inchisa cutia, pusa sub talpa, pe lateral, si bagat un chibrit aprins prin gaura facuta de cui. Se auzea o impuscatura si capacul cutiei sarea cat colo). Ca metode de puscatura mai erau tuburi inguste din metal in care se puneau multe capete de chibrituri (fosforul acela). Se baga un cui pe tubul acela, totul era legat cu un fel de arc facut din sarma si se presa pe o piatra. Exploda fosforul la contactul puternic cu cuiul... In loc de tubul acela din metal se foloseau si injectoare vechi de masini, de tractoare erau cele mai bune (diuze). Petardele erau facute manual, din "miniu de plumb", pietricele albe si inca alte ingrediente stiute bine de baieti. Bineinteles ca mai erau si accidente... haine patate cu miniu de plumb, se povestea ca X si-a scos ochiul. Nu-l stiam insa pe X.
Scopul impuscaturii era pentru alungarea iudeilor, care au facut rau lui Isus. Pe vremea bunicii mai erau evrei in sat. Atunci li se spargeau ferestrele acelor oameni. Intotdeauna m-am gandit cu mila la ei... ce vina aveau ca apartineau altei natii, mai ales ca ei personal n-au facut rau lui Isus?! Respectiv stiu certurile mamei si bunicii cand din greseala mai spargeam cate un geam sau o cana...
Urmau slujbele de la biserica din Saptamana Mare. Mama nu mergea, era profesoara si nu prea era voie. Insa mergea bunica si ne ducea si pe noi. Se batea toaca incepand de joia mare (cred) pana la slujba de Inviere. Cine murea de cand incepea sa bata toaca, era transformat prin definitie in sfant. Bunica se bucura cand aveam morti in sat in Saptamana Mare. Nu mai treceau prin Judecata.
Iar seara, povestile spuse de bunica - Biblia povestita pe intelesul nostru.
Iar apoi.... curatenia si mancarea. Vecinii sunt mari judecatori. Daca nu faci curatenie in Saptamana de Paste, te rade Satul. Asa ca se stergeau bine geamurile (tin minte foarte bine mirosul de apa cu spirt sau otet si maldarul de ziare Scanteia cu care lustruiam de zor sticla in ziua mare, ca Satul sa vada si sa fie partas la faptul ca se innoieste si casa), scoteam tot din casa, uneori si varuiam. Si... prajiturile. Dupa numarul de feluri de prajituri facute, se verifica cat e de "gazdoaie" gospodina (adica harnica). Nu lipsea cozonacul si acea pasca (paine dulce, fara branza, cu multe-multe modele). Se facea sambata, in cuptorul casei, intr-un stres major, sa nu crape pasca. Insa atunci noi, copiii, primeam pasarici din aluat cu ochi de fasole. Si "pupi" - tot din aluatul de pasca, insa se punea si branza sau dulceata...erau mai mari ca branzoicile si aveau un soi de impletitura pe care n-am mai vazut-o demult, iar eu nu o stiu. Cuptorul avea capacitate de 9 paini; se trezea bunica la 4 sa framante pasca si sa faca focul in cuptor. Noi ne uitam cum arde focul printr-o usa uriasa.
Ouale se roseau in Joia Mare. Erau fierte in coji de ceapa stranse de cu iarna de bunica si tinute in niste ciorapi lungi, gri, vechi, ce au fost ai ei. Apoi eu si fratele meu eram respunsabili cu adunatul de frunze verzi cat mai frumoase, cu multe creturi (de regula frunze de laba gastii si frunze de papadie). Peste ouale ude se puneau frunze ude si ele, cat mai estetic cu putinta si apoi se infasura cu grija fiecare ou in ciorap de matase si la sfarsit se puneau la fiert in cojile de ceapa. Ouale se ungeau apoi cu slanina si se puneau sus, cat mai sus, pe scara de la pod, sa nu ajungem noi la ele. Cand aveam 12 ani, in graba mare, a venit mama de la scoala si am vrut sa-i arat ouale. Am coborat cu ele si am calcat direct intr-o oala cu apa clocotita. :D Din fericire m-a rezolvat din nou bunica, cu apa de var pusa peste basici.
Iar Invierea.... incepea duminica dimineata la 3-4 si se termina la 7-8 dimineata (nu la 12 noaptea, cum e prin majoritatea regiunilor). Participa minim o persoana din fiecare famile. Se duceau la biserica cosuri (intelectualii in special) sau traishti cu bucate. Erau obligatorii pasca, oua fierte, atat rosii cat si decojite, vin, sare, putina carne de miel sau vita (interzis porc), cas, cozi de ceapa sau usturoi. Unii mai puneau si unt. Bucatele se asezau pe iarba, in curtea bisericii, cu lumanare aprinsa langa ele si trecea preotul si le stropea cu vin rosu. Erau la vedere, se analizau de catre vecinii de cos... Se "discuta" daca pasca e crapata sau prea coapta. Erau insa bucate sfintite... nu trebuia dus mult pentru ca totul trebuia sa se manance. Daca vreun soarece reusea sa manance din ele, s-ar fi transformat in liliac. De fapt orice animal ar fi primit aripi daca gusta din ele. Din aceasta cauza erau si lilieci in clopotnita, pentru ca de fapt erau soareci ce mancasera anafura de la slujbe... paine sfintita adica :)
Slujba si sfintirea bucatelor se desfasura pe sunete de pocnitori. De remarcat erau si femeile care se impartaseau in acea dimineata: ele au tinut post negru, doar cu putina apa, de Joi seara pana Duminica, cand vor manca bucatele sfintite. Era si un mod de iesire in evidenta...
La sfarsit, cine iesea primul de pe parta bisericii, inseamna ca ii va merge bine tot anul De aici imbulzeala de rigoare, cine iese primul. Feciorii inchideau poarta bisericii cu lanturi si lacat. Unii dintre credinciosi erau suficienti de increzatori ca se va intampla prezicerea, incat sareau gardul, cu hainele cele noi. S-a ajuns si la sumne (fuste) sfasiate in gardul bisericii. Iar apoi, cat mai repede inspre casa. Cand se intra in casa cu cosul, se spune "Hristos o-nviet!" de 3 ori. Tot de atatea ori se raspunde. Iar prima persoana straina care trebuie sa intre in casa ar trebui sa fie un barbat, sa aduca belsug in casa. Vecinii se vorbeau de cu sambata seara.... cine sa mearga la cine, ca nu cumva sa se ajunga la greseala de a intra o femeie in casa.
Iar noi, copiii, cu haine noi, din cap pana-n picioare, haine cu care am mers la biserica, mancam si ciocneam oua rosii, aveam grija sa mancam "nafura" (adica din acele bucate sfintite), sa nu facem firimituri ca nu cumva sa manance soarecii din ele si sa se transforme in lilieci. Erau si singurele zile din an in care ne era permis sa bem vin (sfintit). Inainte de mancare obligatoriu trebuia sa fim spalati pe fata, iar bunica ne trecea peste fata cu ou rosu, sa fim rosii si frumosi ca ouale rosii. Ne adunam in curtea din vecini, unde era iarba si ne jucam "Iepurasu-n iarba" (un fel de "Ursul doarme"), insa cu grija, sa nu ne stricam hainele.
Un ou rosu se pastra in vitrina pana anul viitor.
Salutul pana de Inaltare era obligatoriu "Hristos o-nviet"-"Adevarat c-o-nviet". Era blasfemie sa gresesti si sa saluti cum se saluta de obicei: "Laudam pe Isus!" - "Laudat sa fie in veci, Amin". De la Inaltare pana la Rusalii se saluta cu "Hristos s-a-naltat" - "Ii drept si-adevarat". Dupa Rusalii se revine la obisnuitul "Laudam pe Isus".