vineri, 16 septembrie 2011

O saptamana - bilant

S-a terminat si prima saptamana de scoala, respectiv gradinita.

Schimbarile s-au simtit si si-au pus amprenta asupra tuturor.

Teodora... bate copiii la gradinita, nu ii lasa pe cei mici de tot sa intre in jocuri, nu asculta de  educatoare. Fisele de activitati par in regula, insa la comportament lasa de dorit. Nici acasa nu e mai breaza... cat ce nu-i convine ceva, se pune si urla, poate-poate primeste ce vrea. De datul din picior si eventual trantit cu fundul pe jos ...nu mai zic. 5 ani, da? Credeam ca se intampla pe la 2-3, nu la 5. Nervii mei sunt prastie si am inceput sa recurg tot mai des la amenintari, ceea ce pune si mai multe paie peste foc.

Diana... cand o intrebi de scoala... ii place. Insa abia ieri a venit cu niste nume clare de colegi. Inainte, prin pauze, isi cauta cunoscutii din vecini. Sunt deja niste grupulete formate, grupulete de la fosta gradinita care e mai aproape de scoala, asa ca ea va trebui sa le urmareasca si sa intre pe parcurs. A aparat-o pe colega de banca, colega care nu a fost lasata in pace de niste "tzâgani". La fel, colega de banca i-a laudat creioanele, deci se pare ca au avut ceva dialoguri.. 

Domnul.... la inceput era sa se indragosteasca de el, apoi ... "e cam serios" (s-au batut 2 baieti pe sticla de apa, care baieti au fost pedepsiti - cred ca s-a speriat)... acum iar ii place. Le-a aratat cum sa tina creionul corect... din spusele ei e chiar pozitia cu care ne-am chinuit sa se obisnuiasca ... Deci semne bune si pe frontul stangaciei. Sub acelasi aspect, ca si colega de banca, "a primit" tot o fetita stangace.
Nu au scris nimic inca in caiete, au primit doar fise. Din pacate, caietele cu scris sigur, aproape perfecte, de la gradinita, stau sub semnul intrebarii. Exercitiile de scris facute in clasa (chiar nimic nou fata de ce-a fost la gradinita - clopotel, caiet, caiet mai lat, creion) sunt nesigure, cu linii tremurate, cu creion abia intrezarit pe foaia trasa la xerox. Parca nu e Diana pe care o stiam. Tot pe fise li s-a dat sa deseneze cate ceva... primul desen (cum arata scoala)... la fel... desi 3D, dar niste linii strambe... aproape necunoscut fata de desenele Dianei de pe blog. La restul fiselor au fost mai bune desenele (mingi, jucarii), insa na, nu e ceea ce ma asteptam, stiind ce poate in aceasta privinta.
Parca azi la lucru manual (are alt nume, dar nu ma pun sa ma uit peste orar) se pare c-a facut ceva mai deosebit cu plastelina (fructe de toamna). A luat domnul invatator plansa si a aratat-o tuturor si i-a zis ca e foarte bine si s-a minunat c-a facut foarte frumos si struguri, si nuci. Fie vorba intre noi, struguri, nuci, au tot facut la gradinita cu plastelina... Insa i-a facut tare bine la moralul doritor de laude :) .

Au multe poezii de invatat. De fapt exceptand luni, a venit in fiecare zi cu cate o poezie de cate 3 strofe. Mult mi se pare! Sincer nici nu stiu daca trebuie efectiv invatate sau vrea Diana... e varza deocamdata in capul ei. Ieri de exemplu s-a trezit la ora 21 ca trebuie sa invete o poezie (de 3 strofe). Am intrebat daca e sigur... cica da....

La comportament... vorbeste urat (nu vulgar, ci artagos cumva, comenteaza din orice, la orice are un cuvant de spus). Copiii mici sunt... copii mici, nu au voie sa se apropie de ea (poate si comportamentul Teodorei referitor la copiii mici de aici i se trage). Inclusiv vecinii de pe strada, copii cu varste relativ apropiate, sunt lasati balta cand li-e lumea mai draga, Diana plecand, fara sa spuna nimic.

Ma asteptam la schimbari... insa ma simt si depasita. Colac peste pupaza, am o gramada de treaba de facut si pe plan profesional.... sunt obosita si eu, frustrata de ce se intampla, tot tacamul. Noroc ca a stat mama o luna la noi si ne-a facut de mancare si a tinut ordinea la un nivel acceptabil... insa... pleaca...