sâmbătă, 24 decembrie 2011

In prag de seara de Ajun

Cainele latra furios, intrigat de oameni multi si imbracati ciudat.
In casa nu arde focul, insa e cald si liniste. Fetele dorm, dupa o zi de trebaluit printre jucarii... incercand sa le puna intr-o ordine doar de ele stiuta...
Nu miroase nici a scortisoara si nici a cozonaci, insa miroase a brad si a paine calda. De ma uit pe geam, vad zapada. Nu multa, insa suficient sa ma duca cu gandul la povesti nemuritoare, copilarie si planuri de viitor.

Craciunul e ziua cea mai mare din an. El ma face sa recapitulez anul ce-a trecut si sa ma gandesc la anul care vine. Colindele si poeziile de iarna spuse de fete in aceste zile, desenele si povestile create, visele povestite, maresc magia. Oboseala se duce, frustrarile dispar, problemele se rezolva.

Nu am devenit gospodina perfecta cu care ma tot tachineaza sotul, nici mama perfecta. Nu am copii perfecti, nici prieteni perfecti. Nici eu nu sunt.
Sunt insa multumita; astept doar sa se intunece, sa aprindem luminitele din brad, sa colindam si de ce nu, sa vina Mosul cel Bun.


La fel va doresc si voua!

CRACIUN FERICIT!