Cu cateva zile intarzaiere, anunt si eu sfarsitul scolii.
Cum zicea domnul invatator, toti copiii din clasa sunt licentiati in litere ;) si tocmai de aceea toti au primit diplome si carti.
Insa inainte a fost si o mica serbare, iar dupa, niscai muzica, dans si cate ceva de baut si-mbucat.
Poeziile Dianei:
Repede-a trecut un an,
Cine-ar fi crezut,
Ca vreo 18 copii mici,
Harnicuti si toti voinici,
S-au plimbat ca-n vis
Intr-o lume-n paradis?
Un an intreg ei au muncit
Si multe azi au dobandit.
Semnul A
luaţi aminte
Primul e-n
alfabetar,
Şi ma aflu
în cuvinte:
Apă, aer,
abecedar
Ma aseaman cu o scară.
Hai, urcati, şi cu încetul,
Până către primăvară,
Veti parcurge alfabetul.
A e ata, alunel,
Haideti sa-l jucam nitel
N e frate bun va zic
Cu M mare si M mic
Seamana, dar n-are spor.
Ii lipseste un picior.
Nuci, naut, Nina si Nicu,
Nas rosit de ger, necaz
Zero e cladirea goala
Fara nici un tânc in scoala
Colivia ce o tii
Fara vrabii si scatii.
Este-acvariu fara peste,
Si balonul ce pocneste
Gol-golut, ciupit de-un cleste.
Insa numerele toate,
Fac ce fac,
Ca de-l pun la dreapta lor,
Cresc precum un cozonac.
Acum ca te cunosc bine,
Eu ma voi mandri cu tin,
Si in biblioteca mea
Loc de cinste iti voi da.
Au primit poeziile cu muult inainte. Au tot repetat pe ele, practic m-am implicat foarte putin, doar la primele buchiseli si explicarea cuvintelor mai grele. In rest, ea, colegii si domnu' au facut tot.
Serbarea a gasit-o eleganta (i-a placut tare mult cum ii stau rochia si funda), rusinoasa (ca n-a crescut un dinte si deh, cum va rade), partial trista dupa unele colege si vesela ca va merge la mare in vacanta.
Premiul a bucurat-o peste masura. Desi au primit toti la fel, n-a contat: a contat ce-a primit ea. S-a bucurat din toata inima. De fapt am si remarcat pe parcursul anului: nu e interesata de ce face X sau Y, ce calificative iau, cum se comporta. Important e ce face ea. Cumva ma bucura ca (inca) nu ia etaloane si se pune pe sine pe primul plan: invatarea e pentru ea si nu e din cauza ca X stie mai mult sau mai putin.
Am facut poze una dupa alta: bucuria a tinut mult timp dupa ce s-a asezat pe scaun:
A fost nedisimulat, bucurie sincera, de copil. :)
Si distractia de dupa:
Introducerea Teodorei in scrisul pe tabla:
Respectiv dansul din sala de sport, insa acolo nu am mai intrat, i-am last pe ei sa se desfasoare.
N-au primit teme de vacanta, ceea ce e tare bine. Ne-a recomandat domnul invatator sa citeasca cartea primita ca si premiu si e suficient. In rest... sunt copii, iar vacanta e facuta sa se distreze, sa se joace. :)
Ei i-a placut. I-a placut serbarea, i-a placut clasa I, desi a fost obositor, mai ales spre sfarsit. Si-a facut prieteni. Se cearta, se supara, se impaca. Sunt adevarate drame, insa si bucurii pe masura. A inceput sa vorbeasca la telefon cu fetitele, desi nu ea are initiativa de a suna... inca nu-i vine. Se bucura insa sincer cand e sunata. La scoala s-a descurcat... dupa asteptari, as putea spune :) ; sunt multumita ca a inceput bine, cu mici hopuri, bineinteles, dar fara probleme. Insa e serioasa si sensibila, mi-a spus si invatatorul... Cand e sigura de ceva, merge pana-n panzele albe, dar cand nu, are nevoie de imbolduri, incurajari si inca ne vede pe noi, parintii, ca posibili salvatori din multe situatii (asta facand comparatie si cu cea mica).
A mai trecut un an, copiii nostri cresc :)