Se afișează postările cu eticheta LaMultiAniTeo. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta LaMultiAniTeo. Afișați toate postările

sâmbătă, 20 august 2016

Zece

Si-a pastrat dorinta de sport si mobilitatea. Karate-le inca ii e sportul de suflet, incercand kata, facand miscari prin casa si facand planuri de obtinere de centura. A luat locul al doilea la Campionatele Nationale, primul loc la Campionatele Europene si la un concurs international desfasurat in Romania la sectiunea kata. Se misca usor si se corecteaza rapid cand i se fac observatii.

Pinan Sono Ichi - Locul I Campionatele Europene
Cupa, diploma, medalia si hanoracul cu insemnele Kyokushin de la europene

La dansuri se misca si acolo bine, dar da semne de plictiseala de cand a inceput dansul modern; ii placea mai mult dansul sportiv, dar din cauza prograului a fost nevoita sa renunte. A luat si aici locul I la un concurs national de dans modern cu trupa. Va merge in continuare in paralel la ambele sporturi deoarece o ajuta in dezvoltare si cel putin mie mi se pare ca se completeaza.

Inainte de concursul "Bucuria Dansului"
Locul I dansuri
La scoala n-are probleme. Matematica chiar zbarnaie, iar la romana, gura are, dar tare bine ar fi sa citeasca mai mult. Vacanta aceasta cel putin am vazut-o mai interesata de citit, poate si din motiv ca are momente cand poate sta mai mult de cinci minute intr-un loc. Ii place extrem de mult de invatatoare. Toata vacata mi-a amintit de dansa din varii motive: ba ca la scoala  au facut ceva interesant, ba ca ce-o face acum, ba ca o sa planga dupa dansa cand termina clasa a patra,  ba ca ii lipseste matematica, ba ca n-o s-o uite niciodata.

Aflase din scurt ca nu face pregatire la matematica - a inceput sa planga
Prieteni are relativ putini cu care se joaca inafara scolii. Compenseaza in pauze si la karate si la dans, dar chiar nu pot spune ca iese la joaca sa bata mingea pe maidan. S-a atasat mult de o fetita din clasa si imi tot povesteste de ea, dar nu au avut  ocazia sa se intalneasca in privat.

Adoarme in continuare seara tarziu si se trezeste dimineata la fel de tarziu, incet cumva, calma, senina. Orarul scolar ii cam incurca socotelile cu trezitul, dar profita in weekend si vacante cat poate.


Ne uimeste in continuare cu perlele pe care le scoate si ne inmoaie cu giumbuslucurile pe care le face, profitand din plin de eventualele noastre momente de slabiciune.

S-a desprins de mine; nu mai plange cand e plecata; a fost chiar si singura la un seminar de karate, zile in care nici n-a dorit sa vorbeasca cu noi la telefon. Era prea ocupata cu prietenii de acolo.  Mai repede i-am simtit eu lipsa decat ea. Insa cand e acasa, are nevoie de momente de lipiceala, sa se alinte, sa se lipeasca fizic de unul din noi, macar sa-si puna un picior pe noi.

O tachineazape Diana, scotand-o de multe ori din minti, dar in gneral se inteleg foarte bine. La nivel de discutii mi se pare ca e destul de sus si ii poate face fata cu brio.



E Teo la zece ani. LA MULTE DECENII!

joi, 20 august 2015

Noua

   A fost anul miscarii, anul in care efectiv s-a bucurat sa mearga la cursurile de karate si de dans.
   Au venit si rezultatele pe sectiunea Kata la Karate Kyokushin Traditional: Locul I la Cupa Romaniei centuri albe si portocalii, Locul I la Campionatul National centuri albastre, Locul I la Europene centuri albastre, toate pe grupa de varsta 7-8 ani. Sunt inca centuri de inceput, pentru urmatoarele e si mai multa munca, dar ii place tare mult.
Campionatul National

Campionatul European

   La dansuri nu are partener stabil, dar anul acesta a mers si acolo de placere, fata de anul trecut, cand a mai avut faze de "azi nu vreau sa merg". Acum in vacanta au avut o mica perioada cand au mers in aceeasi grupa cu avansatii, cei cu partener si care participa la concursuri. Venea acasa epuizata, povestind plina de patos cat de greu a fost, ce au avut sa faca, insa la intrebarile mele de genul "Si mai vrei sa mergi cu grupa asta?!" raspundea invariabil, la unison cu sora-sa "Daaaa... E faaaaain!!!".
Spectacolul de Craciun

Combinatie dans-karate.... sau karate-dans..
O surprind in momentele cand e ea cu ea, facand miscari de dans sau de kata prin casa, concentrata, insa cu pasi mici, neclari cumva; miscari facute doar pentru ea, nevrand sa fie aratate nimanui.
Si-a depasit frica de apa si se distreaza efectiv prin piscina. "Podul de sus" il face de anul trecut, dar in acest an a reusit sa si sa se ridice din el. Acum se lupta sa stea in maini cat mai mult (are record de 10 secunde), respectiv sa umble in maini. Spagatul, sfoara sunt floare la ureche, aplecandu-se si jos cu trunchiul, pe pamand daca e in spagat, pe piciorul din fata  daca e in sfoara.
Pe spatarul canapelei
    A fost anul dobandirii de cunostinte, venind entuziasmata si de la scoala, plina de noutati, schimband informatii cu sora ei sau cu noi, parintii, dezvoltand idei, intrebandu-ne, stalcind cuvinte necunoscute, gen tetanos, poliomielita si razand stingher la corectiile noastre, dar apoi sa ne intrebe din nou: "Cum ai zis ca se cheama boala aia?  Petanus?". A fost anul cand s-a mai certat cu colege, iesind cumva invinsa din discutiile legate de moda sau cine are cel mai frumos lucru si venind acasa frustrata si enervata.La fel, anul cand a venit acasa radiind de bucurie dupa "luptele" din clasa date pe hartie, cand ea si o mana de alti copii, baieti in special, se razboiau in cifre si FB-uri date pe caiet. Nu vrea sa citeasca in continuare, desi pot sa ma declar multumita cu aceasta vacanta: a terminat "Matilda" de Dahl din proprie initiativa. Cam atat , alta carte n-a gasit inca pe gustul ei (lectura care chiar a fost necesara pentru tema de vacanta nu se pune) :).
In clasa, cotrobaind prin cadourile de Craciun
 Adora vacantele si timpul liber, timpul cand stie ca nu are nimic impus de facut. Daca are vreo sarcina, se grabeste sa si-o termine, sa scape, sa aiba acel timp liber. Ii place sa inventeze; lipeste, taie, coloreaza si ies din mana ei personaje de regula mici, rotunde, "dragute". Casa e plina de hartii, lipci, banda izolatoare/scotch... ramasite a inventiilor ei, pe care nu avem voie sa le aruncam pentru ca se pot folosi la altceva.
Nu aruncati!

Vede diferente fata de alti copii si incepe sa-si faca probleme, cerandu-mi incurajari, respectiv aprobare: de ce e mica, de ce are picioarele mai groase decat alte fetite, de ce se intaresc tare muschii de la brat atunci cand se incordeaza, de ce are alunita pe obraz. Ar vrea sa arate ca Bianca, instructoarea de la dans, ii place sa poarte tocuri, furandu-mi pantofii sau incaltandu-se cu sandalele de dans; e cocheta acasa, dar cand e vorba sa plece de acasa, din graba si de bucurie ca face ceva, se imbraca cu ce-i mai la indemana. Cizme de cauciuc in decembrie cu ger de crapa pietrele? Perfect! Panataloni grosi in iulie, cu cod galben de caldura? Nimic deosebit! Tricou patat! Ei si?!
Outfit
    Este tot expansiva, vorbeste in continuare mult, plange sonor cand sufera de ceva sau se simte nedreptatita, mai are momente cand isi spune gandurile sau isi face planuri cu voce tare, concentrata, fara sa remarce ca sunt atenta la ea. Inca e pasare de noapte; prefera sa se culce tarziu si doarme pana tarziu dimineata. Cand se trezeste e foarte calma si are nevoie de timp pana se trezeste complet. In aceasta vacanta, ora ei de trezire este in jur de 10.
E treaza, da?
 Inca este mamoasa, atasata de fapt de ambii parinti. Inclusiv la televizor trebuie sa stea lipita de unul dintre noi... macar sa ne atinga cu un picior sau o mana, daca nu reuseste sa ne stea in poala. Nu vrea sa doarma pe nicaieri, ca doar ii e dor de mama. Face glume, farse; in continuare cu spirit sugubat. Comenteaza... mult, din orice, orice observatie e intoarsa cu o scuza sau o explicatie, nedand vina pe nimeni, dar clar ea e nevinovata :p . Are mai putini prieteni de varsta ei; cei mai multi sunt de varste mai mari, prietenii Dianei de regula, respectiv partenera de sala de karate.

Prietene si karateka.

TEO - Noua


Ea e Teo, la noua ani.
LA MULTI ANI!



Opt , Sapte, Sase, Cinci, Patru

miercuri, 20 august 2014

Opt

E scolarita cu un an vechime, bucurandu-se din plin de vara. Si-a pastrat mobilitatea si talentul nativ pentru sport, pentru orice fel de sport pe care l-a incercat. Pe langa spagat, sfoara si roata tiganului facute cu usurinta de ne lasa masca, fara nici un pic de incalzire, a invatat si podul de sus. Acum lucreaza la metode de ridicat din pod, dar e mai greu. 

 
La dansuri, desi nu e incantata, a remarcat-o instructoarea ca are mobilitate si e printre putinii care fac sfoara din picioare, la perete, la incalzire. Profesoara de sport de la scoala ne-a rugat sa o lasam din toamna la trupa de majorete a scolii. La karate la fel, ii ies miscarile din prima si totul pare foarte natural si usor. La aikido se plictiseste, fiind mai static si punand-se accent pe miscari mai simple, insa a prins sensei drag de ea pentru ca tot asa... miscarile complicate le prinde instantaneu si nu sunt deloc fortate. E curioasa si vrea sa incerce tot ce e nou. 
 
Nu rezista insa la efort de anduranta sau monoton, obosind si plictisindu-se repede chiar si la drumuri mai lungi pe jos.

Se descurca foarte bine la scoala, fara sa se chinuie deloc, fara sa fie nevoie sa munceasca in plus. Refuza chiar, deoarece trebuie sa ramana mult timp pentru batzaieli, pentru desene animate, pentru tableta si calculator in zilele cand are voie. Matematica ii place; ii place de fapt tot ce e logic.  Nu a prins inca gustul cititului, probabil fiind prea static si o chinuie pe Diana incercand s-o scoata cu nasul din carti si sa faca alte lucruri.  Ar sta insa cu orele pe ecrane colorate, devine irascibila si plictisita dupa aceea si tocmai de aceea  am fost nevoiti sa impunem reguli: in weekend doar, iar atunci incercam sa gasim alte activitati sa umplem timpul. Are rabdare si dexteritate la lucru manual.
Se frustreaza cand nu-i iese ceva si inca plange zgomotos, bebelusesc, fara sa se streseze de faptul ca "e mare". Se linisteste singura dupa o buna bucata de plans sanatos, neutralizandu-si prin explicatii proprii motivul de plans si incercand sa gaseasca solutii. Comenteaza mult cand e certata... intotdeauna gaseste motive, trebuie sa aiba ultimul cuvant. E zgomotoasa, are voce puternica, trebuie mai mereu sa-i temperam decibelii pentru ca devine obositoare si acopera toate discutiile. Se aude de departe, asa ca nu avem probleme de localizare cu ea. :)
E lipicioasa inca, oferind din plin pupaturi si mangaieri, doritoare de pupaturi, de mangaieri, invatandu-ma si pe  mine ca primind, dai.
E scunda, desi se misca mult, e activa, mananca bine. Cred ca e cea mai mica din clasa, fiind undeva pe la nivelul celor de 6 ani. A inceput sa remarce si ea. Lumea se minuneaza: "aproape 8 ani???". 
 
Comportamentul insa e deasupra, avand mai mereu legatura cu copii mai mari si invatand foarte multe de la Diana.

Ii place sa stea seara, e activa atunci, iar dimineata, cand se poate, se trezeste tarziu, lent, un pic morocanoasa. Ii sclipesc insa ochii instant cand isi da seama ca e sambata si are voie la tableta ;).
Se prinde de glume, inca scoate perle, inca atrage atentia cu giumbuslucuri, uneori chiar enervante pentru unii. O enerveaza pe Diana tocmai prin acest mod glumet de a fi si e constienta de asta, punand mereu sare pe rana, impungand, comentand, razand, vorbind in dodii cand Diana vrea sa fie liniste. Nu o face din rautate, vrand sa fie cu Diana, sa nu fie lasata pe dinafara. E sociabila si are nevoie de cineva pe langa ea.
Are gusturi si dorinte ciudate pentru jucarii, cerand lucruri pe care nu ne asteptam si care nu au nici o legatura cu dorintele fetitelor de varsta ei (de cand era mica de fapt - pe cand se cereau Barbie, Teodora vroia baloane... in perioada de Hanna Montana, Teo vroia minge si bile din acelea de silicon cu 50 de bani, saritoare ... anul trecut vroia veverite ). Anul acesta s-a axat pe hamsteri si porci (parca e Violeta la putere, nu?). Ii plac de asemenea jucariile marunte, gen figurine, bile. Le tot aduna si le face casute din cutii de carton.  Ii e inca fidela lui Pikachu si Ii place in continuare galbenul.


E Teodora la 8 ani.


LA MULTI ANI!

marți, 20 august 2013

Sapte

E solara, plina de veselie si smecherii.
E sportiva si agila; chiar are talent la miscare. Face spagatul si sfoara fara probleme, roata laterala in lant, tot asa, cu o usurinta de ne lasa cu gura cascata. Sta in lotus si apoi merge din aceasta pozitie in 4 labe.
Desi e scunda, merge fara probleme pe bicicleta Dianei, cu roti de 24. Abia ajunge la scaun; sta pe pedale pe varfuri, insa merge cu mare viteza. La schi ne-a dat clasa la toti; merge si acolo chiar prea repede, la limita pericolului; cu fata, cu spatele. A si cazut si si-a razuit barba, insa n-a impiedicat-o sa continue.  Badmintonul iarasi, tine pasul cu noi, face lejer peste 100 de aruncari. Are palete de tenis de masa, insa n-am incercat niciodata pe masa de tenis. Exerseaza insa din plin la perete, insa pe parchet.


E pasionata de arc,  de prastii.

Pur si simplu traieste momentele cand se misca; ii place viteza si sa incerce lucruri noi.

Ii place sa se catere, aici era pe un sistem de busteni la aproximativ 1.5 m de sol: 

Ii place sa stea pana tarziu, in noapte, avand treaba cu pisicul sau cand e prea tarziu pur si simplu stand lipita de mine la TV, insa afirmand in gura mare ca ei nu i-e somn. Dimineata insa doarme mai mult si trebuie sa se trezeasca lent. Inca e lipicioasa si vrea apropieri fizice, mama addicted. A inceput insa sa caute si compania altora.

Citeste, mai greu, silabisind (normal pentru varsta ei), insa nu e interesata. Prefera miscarea. II place matematica, tot ce tine de numere. Si calculatorul si telefonul. Am ajuns sa-i rationalizam "ecranele colorate", pentru ca aici nu are limita.

Are un simt al umorului ridicat, are momente cand ii place sa constate lucruri, sa puna intrebari care nu necesita raspuns. Noi le spunem "momentele ei ZEN". Se joaca singura explorand si vorbind pentru ea, in actiuni doar de ea stiute.

E Teodora, la 7 ani.

LA MULTI ANI!

luni, 20 august 2012

Sase

Si-a modificat somnul, nu mai e somnul de bebe, pe spate si cu manutele ridicate. Insa obrajii pufosi si gura intredeschisa imi mai aduc aminte de bebelusul de odinioara.

Sta in continuare la pupat, e alintata, inca lipicioasa si plina de smecherii.



Umbla toata ziua dupa pisica, de a ajuns saraca matza sa ia o mutra acra doar cand o vede. Si totusi, Cenusica, vine la ea.

Inca are obiceiul de a se manji pana la urechi cand mananca ceva. Stiati ca ketchupul de pe obraz dureaza mai multe zile pana se poate da jos definitiv? :D

Stie sa adune, scrie cuvinte cu litere de tipar, e ahtiata dupa tehnica (orice aparat cu ecran o face sa-i luceasca ochii), ii place sa surubareasca, sa probeze butoane.


Merge pe bicicleta/trotineta fara nici un simt de raspundere, doritoare de cascadorii. Parca e intr-o continua cadere si da palpitatii tuturor. Pe leagan se cocoata pana sus. Cade si in 99% din cazuri, pe jos inca fiind, isi ridica capul si striga din toti bojocii: "N-am nimic!!!"


In cateva randuri, ea e Teodora, la 6 ani.

La Multi Ani!

sâmbătă, 20 august 2011

5 ani

Botzul brunet, decretat de noi la nastere ca fiind "mormoloc", s-a transformat incet-incet in smecheruta satena, avand in prezent 1001 de apelative.

Sincer, nu-mi doresc sa dau timpul inapoi. E asa bine cu ea mare, jucandu-se, vorbind, mangaindu-ma...

Urmeaza "petrecerea", peste cateva ore. Iar eu n-am avut inca timp sa recapitulez nimic; am fost ocupata cu smotrul. Ne-am alintat in schimb reciproc, dimineata, la trezire.

vineri, 17 septembrie 2010

20 august 2010

M-am trezit si m-am uitat la ea. Dormea ca un bebelus: pe spate, cu mainile sus, flexate, cu pumnii inchisi si cu capul intr-o parte. Avea un picior intins, asezat oblic si celalat indoit din genunchi. Fara nici o grija, relaxata complet. Se vedea pe barbie o pata de la pasta de dinti, in frunte inca mai era putin albastra de la cucuiul de alaltaieri (cazatura in cap de pe wc). Pe picioare era desenata cu carioca, opera ei, bineinteles, plus vanataile de la nivelul tibiilor. Am pupat-o, dar nici macar n-a schitat vreun gest. Am mirosit-o: nu mai miroase a lapte cu vanilie, dar miroase bine.
A fost bruneta la nastere, s-a deschis bine de tot, insa acum i se inchide parul din nou. Ochii i-au fost albastri; acu-s caprui, destul de deschisi , cu gene luuungi.
E vesela, face o gramada de smecherii, doar-doar va scoate un zambet de la o terta persoana. Are rabdare multa, sa faca un puzzle, sa decupeze cu foarfeca, sa adune margele, sa sorteze monede, sa "scrie" prezenta pe o foaie, sa faca literele alfabetului. Cade mai mereu, insa nu se loveste: se ridica si pleaca mai departe. Stie sa se scuze cu un "OOPSI" sagalnic. E tacuta cand sora-sa invata ceva nou, insa te trezesti dupa cateva zile ca stie si ea. E frustrata uneori ca nu e mare ca sora-sa, ca de ce n-am nascut-o prima.
E ea, Teodora, la 4 ani.

LA MULTI ANI, fetita mamei! :x