joi, 28 aprilie 2011

Sonic reloaded

Credeam c-am scapat de Sonic :))
Boss il arunca pe Sonic in prapastie, insa Sonic reuseste sa nu cada.
Vulpita si ceilalti (inafara de Boss, din stanga) se uita speriati.

miercuri, 27 aprilie 2011

Amintiri de Paste

O fac pentru fete... poate vor creste si vor citi cum a crescut mama lor, in satucul din Maramures.

Pastele era cea printre cele mai frumoase zile din an, la mare intrecere cu Craciunul. De Craciun mergeam cu colinda si castigam bani, cadouri nu primeam (ca le primeam de Mos Niculas). De Paste nu primeam bani, insa primeam haine si lumina.

Pastele incepea cam cu o saptamana inainte, cand se puneau baietii si feciorii sa impuste cu petarde, cu carbid (cutii de ness gaurite cu un cui in capac, pus carbid, putina apa, inchisa cutia, pusa sub talpa, pe lateral, si bagat un chibrit aprins prin gaura facuta de cui. Se auzea o impuscatura si capacul cutiei sarea cat colo). Ca metode de puscatura mai erau tuburi inguste din metal in care se puneau multe capete de chibrituri (fosforul acela). Se baga un cui pe tubul acela, totul era legat cu un fel de arc facut din sarma si se presa pe o piatra. Exploda fosforul la contactul puternic cu cuiul... In loc de tubul acela din metal se foloseau si injectoare vechi de masini, de tractoare erau cele mai bune (diuze). Petardele erau facute manual, din "miniu de plumb", pietricele albe si inca alte ingrediente stiute bine de baieti. Bineinteles ca mai erau si accidente... haine patate cu miniu de plumb, se povestea ca X si-a scos ochiul. Nu-l stiam insa pe X.
Scopul impuscaturii era pentru alungarea iudeilor, care au facut rau lui Isus. Pe vremea bunicii mai erau evrei in sat. Atunci li se spargeau ferestrele acelor oameni. Intotdeauna m-am gandit cu mila la ei... ce vina aveau ca apartineau altei natii, mai ales ca ei personal n-au facut rau lui Isus?! Respectiv stiu certurile mamei si bunicii cand din greseala mai spargeam cate un geam sau o cana...

Urmau slujbele de la biserica din Saptamana Mare. Mama nu mergea, era profesoara si nu prea era voie. Insa mergea bunica si ne ducea si pe noi. Se batea toaca incepand de joia mare (cred) pana la slujba de Inviere. Cine murea de cand incepea sa bata toaca, era transformat prin definitie in sfant. Bunica se bucura cand aveam morti in sat in Saptamana Mare. Nu mai treceau prin Judecata.
Iar seara, povestile spuse de bunica - Biblia povestita pe intelesul nostru. 

Iar apoi.... curatenia si mancarea. Vecinii sunt mari judecatori. Daca nu faci curatenie in Saptamana de Paste, te rade Satul. Asa ca se stergeau bine geamurile (tin minte foarte bine mirosul de apa cu spirt sau otet si maldarul de ziare Scanteia cu care lustruiam de zor sticla in ziua mare, ca Satul sa vada si sa fie partas la faptul ca se innoieste si casa), scoteam tot din casa, uneori si varuiam. Si... prajiturile. Dupa numarul de feluri de prajituri facute, se verifica cat e de "gazdoaie" gospodina (adica harnica). Nu lipsea cozonacul si acea pasca (paine dulce, fara branza, cu multe-multe modele). Se facea sambata, in cuptorul casei, intr-un stres major, sa nu crape pasca. Insa atunci noi, copiii, primeam pasarici din aluat cu ochi de fasole. Si "pupi" - tot din aluatul de pasca, insa se punea si branza sau dulceata...erau mai mari ca branzoicile si aveau un soi de impletitura pe care n-am mai vazut-o demult, iar eu nu o stiu. Cuptorul avea capacitate de 9 paini; se trezea bunica la 4 sa framante pasca si sa faca focul in cuptor. Noi ne uitam cum arde focul printr-o usa uriasa.

Ouale se roseau in Joia Mare. Erau fierte in coji de ceapa stranse de cu iarna de bunica si tinute in niste ciorapi lungi, gri, vechi, ce au fost ai ei. Apoi eu si fratele meu eram respunsabili cu adunatul de frunze verzi cat mai frumoase, cu multe creturi (de regula frunze de laba gastii si frunze de papadie). Peste ouale ude se puneau frunze ude si ele, cat mai estetic cu putinta si apoi se infasura cu grija fiecare ou in ciorap de matase si la sfarsit se puneau la fiert in cojile de ceapa. Ouale se ungeau apoi cu slanina si se puneau sus, cat mai sus, pe scara de la pod, sa nu ajungem noi la ele. Cand aveam 12 ani, in graba mare, a venit mama de la scoala si am vrut sa-i arat ouale. Am coborat cu ele si am calcat direct intr-o oala cu apa clocotita. :D Din fericire m-a rezolvat din nou bunica, cu apa de var pusa peste basici.

Iar Invierea.... incepea duminica dimineata la 3-4 si se termina la 7-8 dimineata (nu la 12 noaptea, cum e prin majoritatea regiunilor). Participa minim o persoana din fiecare famile. Se duceau la biserica cosuri (intelectualii in special) sau traishti cu bucate. Erau obligatorii pasca, oua fierte, atat rosii cat si decojite, vin, sare, putina carne de miel sau vita (interzis porc), cas, cozi de ceapa sau usturoi. Unii mai puneau si unt. Bucatele se asezau pe iarba, in curtea bisericii, cu lumanare aprinsa langa ele si trecea preotul si le stropea cu vin rosu. Erau la vedere, se analizau de catre vecinii de cos... Se "discuta" daca pasca e crapata sau prea coapta. Erau insa bucate sfintite... nu trebuia dus mult pentru ca totul trebuia sa se manance. Daca vreun soarece reusea sa manance din ele, s-ar fi transformat in liliac. De fapt orice animal ar fi primit aripi daca gusta din ele. Din aceasta cauza erau si lilieci in clopotnita, pentru ca de fapt erau soareci ce mancasera anafura de la slujbe... paine sfintita adica :)
Slujba si sfintirea bucatelor se desfasura pe sunete de pocnitori. De remarcat erau si femeile care se impartaseau in acea dimineata: ele au tinut post negru, doar cu putina apa, de Joi seara pana Duminica, cand vor manca bucatele sfintite. Era si un mod de iesire in evidenta...
 La sfarsit, cine iesea primul de pe parta bisericii, inseamna ca ii va merge bine tot anul De aici imbulzeala de rigoare, cine iese primul. Feciorii inchideau poarta bisericii cu lanturi si lacat. Unii dintre credinciosi erau suficienti de increzatori ca se va intampla prezicerea, incat sareau gardul, cu hainele cele noi. S-a ajuns si la sumne (fuste) sfasiate in gardul bisericii. Iar apoi, cat mai repede inspre casa. Cand se intra in casa cu cosul, se spune "Hristos o-nviet!" de 3 ori. Tot de atatea ori se raspunde. Iar prima persoana straina care trebuie sa intre in casa ar trebui sa fie un barbat, sa aduca belsug in casa. Vecinii se vorbeau de cu sambata seara.... cine sa mearga la cine, ca nu cumva sa se ajunga la greseala de a intra o femeie in casa.

Iar noi, copiii, cu haine noi, din cap pana-n picioare, haine cu care am mers la biserica, mancam si ciocneam oua rosii, aveam grija sa mancam "nafura" (adica din acele bucate sfintite), sa nu facem firimituri ca nu cumva sa manance soarecii din ele si sa se transforme in lilieci. Erau si singurele zile din an in care ne era permis sa bem vin (sfintit). Inainte de mancare obligatoriu trebuia sa fim spalati pe fata, iar bunica ne trecea peste fata cu ou rosu, sa fim rosii si frumosi ca ouale rosii. Ne adunam in curtea din vecini, unde era iarba si ne jucam "Iepurasu-n iarba" (un fel de "Ursul doarme"), insa cu grija, sa nu ne stricam hainele.
Un ou rosu se pastra in vitrina pana anul viitor.

Salutul pana de Inaltare era obligatoriu "Hristos o-nviet"-"Adevarat c-o-nviet". Era blasfemie sa gresesti si sa saluti cum se saluta de obicei: "Laudam pe Isus!" - "Laudat sa fie in veci, Amin". De la Inaltare pana la Rusalii se saluta cu "Hristos s-a-naltat" - "Ii drept si-adevarat". Dupa Rusalii se revine la obisnuitul "Laudam pe Isus".

duminică, 24 aprilie 2011

Hristos a inviat!

Lumina avem din plin. E o vreme superba, cu un soare orbitor. Pace, liniste, idem. Desi si-au luat portia de dulciuri, fetele nu s-au mai ciondanit chiar asa de mult fata de cum fac de obicei, cand dupa 5 minute de la o portie de ciocolata, apareau furtuni inevitabile :)

Am facut oua (rosii, galbene, albastre, roz mai inchis - s-a vrut mov - si ceva cacaniu - s-a vrut verde - :)) )
Incredibil, mi-a iesit si pasca. Am facut o combinatie de pasca de Maramures, adica paine dulce, fara branza, cu modele pe deasupra si pasca obisnuita: branza la vedere si doar o cruce si putine modele peste branza.
Pasca mea e o "cutie" de aluat umpluta cu branza si cu modele tot din aluat pe deasupra. Deeci branza e ascunsa bine. Cu niscai peripetii (reteta luata de pe net si cred ca in loc de 250 de g de unt trebuiau totusi 25 g... de-a curs grasime din aluat la propriu), a iesit efectiv o bunaciune... cu branza aromata, cremoasa, buna de bagat in burtoaie ghiftuite si un strat subtire de aluat, cat sa tina crema.


Iepurasul n-a fost asa cum s-au asteptat. Ar fi preferat jucarii, a venit doar cu niscai dulciuri. Insa a venit Miha, sora lui Nel si au primit lucruri cum nu se asteptau (si nu ma asteptam)

Din punctul de vedere al Teodorei, succesul a fost dat de ... o punga de baloane si o pompa aferenta. Respectiv un dosar cu hartie de scrisori si plicuri. Din punctul de vedere al Dianei, succesul a fost dat de o carte cu figuri de colorat - de fapt fetite imbracate cu slip, iar Diana sa le deseneze haine. E chiar interesanta ideea. Si carioci Staedtler, foarte-foarte faine, parca prea faine pentru varsta ei :)

Ceva de genul (nu stiu cat se vede, ca e cam sters conturul si in realitate):
 Si un exemplu al Dianei (normal, cu cariocile cele noi) a iesit asa:


Mai sunt si doua seturi de creat mandale (sablon + un fel de carioca + creioane colorate), unul cu ponei si unul cu circ
(sursa: www.mytoys.de)

Si.. mai sunt... multe si (ne)marunte, de au iesit 2 pungi de abia le-au carat fetele. Hip! Hip! Traiasca iepurasul Miha!
Din punctul meu de vedere, m-am mai scos cu niste tricouri si rochite pentru ele pentru vara ce va veni :)


Asa ca avem o perioada de munca intensa: design de moda (eu inca mai sper sa scap de capitolul Sonic), umflat baloane si desenat dupa sabloane.
Si sa traiasca bicicleta, si vremea buna,. ca avem nevoie si de multa miscare!!!

miercuri, 20 aprilie 2011

Iepurasi de Paste

Diana, cu iepurasii facand pregatiri (vopsind oua, pregatind cosul, avand grija de puiuti):



Teodora, cu iepurasi plimbareti:




In echipa, un iepure galben (cu mutra de catel) al Dianei incadrat intr-un peisaj cu iepuri de Teodora:

duminică, 17 aprilie 2011

Isus pe cruce

sâmbătă, 16 aprilie 2011

Cu spatele

Sonic, Knuckles si Tails sunt condusi de "o albinutza sau ce-o fi ea" - cuvintele Dianei. A fost multumita de cum i-au iesit picioarele... in mers.. cu un picior "mai scurt si unul mai lung" si cu o talpa la vedere. Mie mi-a placut insecta, cu ac, vazuta din spate.A incercat si niscai umbre.



Vad ca se pune tot mai mult sa coloreze. Azi putin, maine putin, insa pare constant interesul si de colorat.

vineri, 15 aprilie 2011

Unora le place... rave-ul sau joaca de-a cuvintele

Oare am scris pe undeva ca le place Blümchen? In special Dianei. Face parte din seria autodenumita "Peugeot-RAVE" pe care o avem pentru drumurile lungi cu masina, anti adormit soferul la volan.. Asa cum avem "Peugeot-Colibri" si "Peugeot Vank" pentru lalaiala sau "Peugeot-Amethystium", cand copiii dorm.

 Sa revin la Blümchen...
"Kleiner Satellit" e preferatul:


Urmat de "Nur geträumt":


I-am zis ca pe fata care canta o cheama Blümchen (Bliumhen pe intelesul tuturor :)) ) si in limba germana inseamna "Floricica".

Vine azi Diana la mine...

"Mama daca Blümchen ar fi in engleza, ar insemna <<Albastru Mana>>"

M-am blocat... incerc sa-i explic ca in engleza ar fi "little flower"... Diana nu si nu... a inceput sa fie frustrata. M-a scos din ceata Nel: se referea la Blue Hand (Bluhend)...



Si numarul 2, tot de la Diana citire: "PC vine de la <<Pe Calculator>>"

joi, 14 aprilie 2011

Fluturas

Cica l-a facut Teodora singura-singura, dupa ceva model (nu am vazut modelul)

Modele

Fiona din Shrek... e facuta dupa o surpriza dintr-un ou Kinder:
Desenul:
Modelul (nr. 2):



Masina in  reparatie: 
E inspirata din Prima mea enciclopedie Larousse. A mai facut ea adaugari/modificari, ca de obicei.

luni, 11 aprilie 2011

Peisaj de Barbie

In ton cu postarea anterioara... de fapt cu comentariul Ralucai, al carui fecior a desenat iepuri mov "de jucarie" ...  m-a asteptat azi Teodora cu capodopera:



- Dar bine tu Teodora, unde ai mai vazut camp roz???
- Tu nu stii?! Asta e peisaj de Barbie!!!

Primavara Teodorei

... adica vesela si plina de culoare.
A desenat-o la gradinita in 2 dupa amiezi, dar probabil ca s-a plictisit sa termine si cerul. Azi dimineata a luat-o la rost un pusti ca n-a desenat norii.
 Raspuns foarte sigur: "Pai sunt albi!!!"

duminică, 10 aprilie 2011

Colaj pentru bunica

Cum bunica le-a trimis prin posta martisoare de 1 Martie,Diana vrea sa-i trimitem de Paste o felicitare. Asa ca a desenat pe o hartie cartonata si colorata si apoi a decupat. Urmeaza sa-i trimitem.

sâmbătă, 9 aprilie 2011

Pregatiri de Paste

Iepurasul se pregateste sa vina... (De ce tre sa existe si iepuras?!!! Pe vremea noastra stiam doar ca de Paste, natura, ca si hainele noastre, se innoiesc). Nu venea nici un iepuras, ca doar urecheatii sunt fricosi.)
Am cumparat si vopsea de oua, iar Teodora da cu gura s-o deschidem. N-o deschidem pana la Pasti. S-au rasfoit albumele de pictura, si s-a ajuns la concluzia unanima ca spinii de pe capul lui Isus dor tare rau, mai curge si sange... Si dor si cuiele din maini, si din picioare. M-a intrebat Tea daca Irod are copii si macar daca copiii lui Irod au fost buni. M-a blocat. Ciudat cum categorisesc in rau si bun, fara nuante de gri...

La gradi li s-a aratat desene cu pasca (in comuna din Maramures unde mi-am petrecut copilaria nu exista pasca din restul tarii, cu branza si stafide, ci pasca=un fel de paine putin mai dulce impletita, fara branza. Ceva de genul http://bucataria-sylviei.ro/paine-pascala.html , insa fara branza rasa.Asa ca eu nu stiu sa fac pasca. Iar Diana mi-a cerut pasca, din aceea cu branza... Of! )


Desenul de azi al Dianei, legat de Paste:



Iepurasul e inspirat de pe cutia de vopsea de oua. Insa e facut cu mana libera, l-a si marit. La restul n-a avut model, e distractiv puiul iesit din oul MOV :p . Mai e salata, o ridiche, o ceapa verde, morcovi muscati si nemuscati de iepuras, cozonac, un iepuras de portelan...

joi, 7 aprilie 2011

Lectia de desen

Diana: Mama, tu stii sa desenezi?
Eu: Nu, nu-mi iese mai nimic...
Diana: Vrei sa te invat ?
Eu: Hai, arata-mi!
Diana: O sa desenam o fetita... intai faci un rotuuund, uite, cum am facut eu!.... asa... bravooo... apoi doua puncte, sa nu uiti sprancenele... si-un nas... vezi? ti-a iesit!!!apoi doua linii mai largi care-s gatul... uite-asa... apoi o linie pentru mana, apoi degetele... apoi cealalta linie....

Si tot asa, in paralel, am desenat, amandoua, pe aceeasi foaie, ea cu stanga, eu cu dreapta, doua fetite relativ identice. Diana a fost incantata de rezultat (adica de ce-am realizat eu, dupa modelul facut de ea) si mi-a dat mana libera sa fac forme pe fustita si pe bluza. A mers apoi la Nel incantata sa-i arate ce-am reusit eu sa desenez :)) . Nel, in completare, i-a desenat si el o fetita, in stilul Teodorei . S-a ras in hohote la desenul lui Nel. Asa ca a venit si Teodora si si-a pus si varianta ei de fetita, cu fizionomia mai complicata decat de obicei, cu tocuri si modele pe fustita. Si cu o mana indreptata in jos, ceea ce e o premiera absoluta :))

Rezultatul e aici, insa a fost distractie mare in momentul creatiei:

marți, 5 aprilie 2011

Willy Wonka

E acesta in versiunea 2005, in film:
http://www.imdb.com/media/rm1777372416/tt0367594


Sau acesta in 2011, in desenul Dianei:

Nu a copiat dupa poza, ci l-a facut dupa ce a vizionat filmul. Eu  am cautat doar o poza asemanatoare.