Se pare ca s-a prins: titlul nu are punct :) si pe cat posibil se pune la mijloc :)
M-a lasat masca gaina centrala si cea care se uita la oul proaspat ouat. Nici tractorul vazut din fata nu arata rau, 3D fiind :) Muncitorul cu furca e imbracat cu salopeta de lucru si e cu spatele, de aceea are "fata neagra".
Casa e cam veche, a cazut tencuiala intr-un loc si mai e si crapata. E acoperita cu paie, bineinteles.
Isi ia putere si energie din globul magic si ... asteapta sa se hotarasca ce sa faca.
Personal mi-a placut posterul prins in cui pe perete :), in ton cu vremurile medievale, respectiv soarele vazut printre zabrelele ferestrei.
S-a prins singura ca semnul intrebarii nu-si avea locul... cugeta ce semn de punctuatie ar merge si era tare nehotarata. I-am zis ca la titluri nu se pune punct; a mai invatat ceva.
E facut la scoala si (ne)cerinta a fost sa deseneze ce vor. Mi-a spus ca toti copiii au desenat case, familii, masini... doar ea a fost cu "printese nehotarate". Si copiii au ras. Data viitoare va desena si ea "Familia mea". Greu...
Incepe sa dispara febra rozului si a printeselor... Vampirii sunt la putere:
Si bineinteles, Sonic, Silver si restul cetei.
Si citeste... Au inceput comentariile cand trebuie sa faca ceva: "Stai numai un pic sa termin pagina!". Care pagina se fac doua, sau trei, sau patru... pana se termina povestea. Cartile cu poze sunt inca la putere.
Pe rafturi, de la stanga spre dreapta si de sus in jos:
elastice de par, cosuri din nuiele, masini, peruci, jucarii din plus, roboti care se transforma in masini, perne, pantofi, casa 3D, sticle cu apa, alti pantofi, borcane cu carioci, genti, foi desenate. Educatoarea pune jucariile in cos, iar fetita vrea sa-si ia carioci.
Chiar eu, subsemnata care scrie pe blog: cu bluza preferata, verde, din polar, cu sabotii rosii gen crocs, cu pantaloni de trening, si bineinteles, cu cafeluta aburinda in mana :)
Cine crede ca furnicile nu au scoala, se inseala amarnic. Si daca nu credeti, poftiti imaginea:
Se vede doar primul rand de banci si o parte din capeteler furnicilor-scolari din randul al doilea. O carte de pe catedra a cazut si o furnica politicoasa o ridica si-o scutura de praf.
Invatatoarea-furnica le explica notiuni de matematica, respectiv sa compare doua furnici(lipseste un picior la una)
Pe perete e alfabetul in imagini: acvariu, broasca, cal, elicopter, farfurie.
A desenat si furnicarul, multe culoare, cu camera de joaca, baie, uscator de haine, camera unde se tin pubelele si gunoiul in general, camera reginei... dar e prea abstract, trebuie explicatii specifice pe desen :)
E diferit putin stilul fata de anterior: copac stilizat, linii frante, forme geometrice:
Hihi, si pe aceeasi tema si in acelasi stil, Teodora s-a inspirat de la sora-sa, doar ca e castelul lui Pikachu, castel atacat de un Pikachu rau (cel de dinauntrul masinariei) si protejat de un Pikachu bun, dar nervos (cel de deasupra, cu sabiile)
De Paste a fost liniste. Relaxant. Am recuperat din oboseala acumulata; am dormit, citit, TV, jucat pe calculator. Vremea a tinut cu mine, iar fetele s-au jucat intre ele, facand o echipa pe cinste.Diana a desenat, Teodora i-a colorat desenele... s-au jucat si ele pe claculator, a citit Diana, cateva turute cu bicicleta in reprizele dintre ploi. A fost bine!
Shadow, tot un arici, coleg cu Sonic, desenat de Diana si colorat de Teodora:
Shadow in camera lui, cand era mic si purta scutece si se juca cu un robot. Mama lui il cheama la masa.
Sonic e personajul preferat al Dianei, de muuuulta-muuulta vreme. Pikachu, bineinteles, al Teodorei. Doar e galben, nu-i asa?!
Au fost zeci (oare exagerez daca zic peste o suta?) de pagini desenate, colorate... inclusiv am scos la imprimanta imagini color (imprimanta alb negru, bineinteles) si colorate apoi cu carioca peste culorile originale, gri din cauza imprimantei.
Azi a venit randul margelelor care se pot lipi cu fierul de calcat. Diana are prea mult timp liber, in sfarsit. Teme nu-s, cu ocazia, "Scolii Altfel". A citit, a desenat, insa a lipsit ceva. Asa ca a creat (din memorie, bineinteles, raspunzandu-mi mirarilor mele ca a incercat sa puna margelele asa cum deseneaza).
Teodora a facut si ea pe Pikachu, avand ideea de la cea mare. I-a iesit si ei bine de tot, zice cioara :)
Eu... am calcat...
LE: intre timp au mai aparut: Tails, Amy, Blaze. Teodora a tot facut si ea Pokemoni:
In data de 22 Martie a fost Ziua Mondiala Apei. Teodora si colegii de la gradinita s-au imbracat in costume din materiale ecologice si au facut o vizita la Prefectura Alba, unde au dansat, cei din grupa pregatitoare au spus si poezii. In plus au povestit despre poluarea apelor si, normal, s-au intors cu o punguta cu dulciuri, fructe si o carticica despre un pestisor care a ajuns dintr-un acvariu curat in ape poluate.
Dulciurile... le-a mancat Diana si subsemnata :D (nu i-au placut Teodorei, nefiind mare amatoare de dulciuri - traiasca spaghetele si macaroanele!). Carticica... a devorat-o Diana, cu promisiunea ca o sa-i citeasca si Teodorei, iar in final fructele au ajuns in burta destinatarei de drept, Teodora.
A ramas costumul din materiale ecologice, cu povestea pe masura. La gradi au facut educatoarele cateva costume, din hartie creponata. In concluzie s-a indragostit de ele si a cersit de acolo hartie creponata :d. A venit cu hartia, insa subsemnata sta destul de prost la capitolul lucru manual, asa ca un costum de hartie chiar nu se preta; mai era si faza ca la orice miscare se poate rupe si "tzignalul" Teodorei e unul sanatos, de Maramures, din acela care se aude de pe un deal pe altul. M-am gandit la ceva din pungi de gunoi, asa ca am fost la cumparaturi sa caut niscai saci de gunoi de culori diferite de negru. Am ajuns acasa cu albastru si verde, asta a fost ce-am gasit (ori vreo "Primavara" sa o fac, ori vreun "Cer cu nori", ori in cel mai rau caz aveam acasa negru si alb, poate o conving de vreo "Noapte Instelata"). Am fost intampinata de la inceput cu "Eu vreau Buburuza, ca la gradi!", plus ca incercarile mele de a croi o rochita din nylon au esuat lamentabil. Ba e larga, ba e prea taiata la gat. Nu e buna culoarea ca are si un pic de scris negru, sta prea infoiata, sta prea stramta, fashaie, arata urat, miroase a plastic. Mai sa o iau pe aratura cu sacii mei de gunoi cu tot (pardon, la pubela cu materiale reciclabile), insa hartia creponata era chiar ultima si ultima solutie.
Vazand ca nu iese nicicum, iar talentele mele de croitoreasa o dau din rau in mai rau, mi-a venit ideea de bucati: ce as putea sa fac eu cu bucati?! Mi-au venit in minte aborigenii (era clar ca pica si solutia asta, ideea de Buburuza draguta si eleganta facuta la gradinita era bine infipta intr-un creieras plin de personalitate). Mai aborigenii lipseau, ca in mod sigur se ajungea la crize. Si mi-am amintit de un tutorial pe youtube despre cum sa faci un tutu din fasii din tul, fara coasere. Am luat elastic, l-am prins de doua din picioarele mesei, am inceput sa tai fasii sacii mei proaspeti croiti si sa le prind pe elastic. Am alternat albul ce-l aveam in casa cu verdele proaspat cumparat si chiar a iesit un tutu de care demoazela noastra a fost multumita. Costumul de balerina s-a completat apoi cu un maieu facut din nailon din acela cu bule, folosit la impachetatul mobilei (am pus accentul pe stralucitor) pe care am capsat niscai fundite si drapaje facute din acelasi nailon din saci albi si verzi si eu zic c-a iesit ceva elegant,de efect si fara risc asa mare de rupere. Bineinteles, alti parinti au venit cu costume mult mai fistichii si mai dragute, dar avand in vedere capacitatile mele limitate de design si concepere, am fost super-ultra multumita. Iar copilul din dotare asisderea (hartia am returnat-o la gradi).
Poze n-am. Tutu-ul a fost terminat vinerea la 10 seara, iar jobul, ripostele si croielile anterioare mi-au stors si ultima vlaga din mine, iar maieul l-am terminat duminica la 11 seara, dupa ce-am rascolit toti 4, toata casa, timp de 2 ore dupa manualul de matematica pierdut de cea mare si bineinteles, de negasit (motivul: era la domnu' la corectat, insa abia luni la scoala s-a prins)
Dar noroc cu Sefa si cu Alba TV, ca am putut face 2 print-screen-uri si sa atasez si filmuletul. Bine, intre timp a trebuit sa-i fac si Dianei un tutu, insa alb cu albastru. Al Teodorei e mai reusit insa: fiind mai scurt, statea mai infoiat. Sau poate au fost de vina ochii mei, vazand copilul multumit dupa cele cateva ore de explicat, croit, aruncat, taiat, legat, probat, curatat.
Din fata (e balerina alb cu verde, in caz ca nu se remarca :)) ):
Din spate (a da, uitasem de accesoriu: fundite. Era prea mic parul de prins in coc, tipic pt balerine):
Si filmuletul cu restul costumelor, pe Stirile Alba TV, incepand cu minutul 18:00 (cu cateva secunde mai devreme e introducerea).
Tutorialul de tutu, din tul, se poate gasi aici. Eu insa am avut metodele mele de prins elasticul (de picioarele mesei, cum am spus, apoi din timp in timp am tot masurat pe talie). Prinderea fasiilor a fost prin a doua metoda, introducand capetele prin bucla: