Se afișează postările cu eticheta gradinita. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta gradinita. Afișați toate postările

joi, 20 noiembrie 2014

Dor de gradi'



A luat-o subit aseara dorul de gradinita, de Madalina, educatoarea, de A. si D., de Codrut si Ana Maria S. A facut singura poezia, iar desenele sunt special "naive", ca doar asa e la gradi'. Desi as mai fi putut-o corecta, nu am intervenit absolut cu nimic.

vineri, 22 iunie 2012

Teodora - dupa 4 ani

Zilele acestea le dedic Teodorei. Copilul meu inca plin de bebeluseli termina gradinita. A fost mai usor cu ea, desi a ravnit si ravneste inca la ... statul cu mama. Sa ma pipaie, sa ma pupe, sa-mi dea palme usurele peste fata, in semn de dragalasenie, ca si cum ai bate pe cap un catel. Ea a scornit cuvinte mushu-mushu in momentele acestea de drag.
Gradinita a fost parca mai putin pentru ea, cat si pentru mine... o etapa fireasca. Posibil ca la al doilea copil, iei lucrurile mai usor, mai normal. Nu e chiar capat de tara daca doarme prima data in alt loc, daca pleaca prima data in excursie, daca ia prima diploma. Sunt doar bifari pe lunga lista de "trebuie facuta si asta". Cu Teodora timpul a trecut mai repede. Am intrat mai repede "in pita", am avut momentele "for the very first time" cu Diana, plus dupa gradinita, intotdeauna am avut un bebelus, nu un copil de gradinita: o Teodora lipicioasa, gata sa ma ia in brate oricand, sa ma pupe... de uneori chiar ma simteam agasata.

Si totusi, am amintiri multe: placute, neplacute dureroase, hazlii... de toate pentru toti.

Primul an: 2 ani si 2 luni

Un proiect mare la serviciu, eram obosita, iar ea foarte-foarte lipicioasa... Deja tanjeam dupa un strop de libertate dupa 4 ani... ma multumeam si cu serviciul, o luam ca o pauza binemeritata de copii. Ma bucura inclusiv limbajul tehnic. Totusi, pentru gradinita normala, de stat, ea era prea mica si prea apropiata de mine. Asa ca am pus totul in balanta si a castigat gradinita particulara proaspat deschisa in oras. Copii putini, personal arhi-suficient pentru numarul de copii (sub 10), mi-am zis ca se va acomoda relativ rapid, pentru ca va fi mereu cineva adult care sa se ocupe de ea. Asa a si fost! Insa nu exagerez, 5 saptamani (o lasam pana la 1, cu masa), a plans aproape non stop. Isi lua cate o pauza de 10 minute si reincepea. O urmaream pe webcam si era mereu in bratele cuiva, mereu plangand. "Mamaaaaaa, mamaaaaaa." Groaznic! In prima saptamana am stat cu ea... nu s-a dezlipit de langa mine. In urmatoarele doua saptamani mi s-a recomandat sa nu mai stau, m-au tot linistit, ca e normal, ca inca e mica, ca se va acomoda. In a patra saptamana erau terminate si educatoarele, s-au cam oprit cu linistirile, erau mai rezervate. In a cincea saptamana m-a mai incurajat directoarea, foarte putin educatoarele. Eram pregatita sa renunt, cand brusc, la sfarsitul saptamanii n-a plans cand am lasat-o. Si foarte putin a mai plans pe parcursul zilei. Dupa inca o saptamana, am lasat-o sa doarma acolo, cu o carte cartonata in loc de jucarie de plus, ca asta a vrut. Fara sa planga deloc.
Eram in halul de oboseala cand si plansetele acelea pline de suferinta si dor dupa "mama", ma lasau rece...
Insa s-a acomodat. A participat la multe carnavaluri, au bucatarit, au fost in piata sa cumpere fructe, la fabrica de inghetata si hartie igienica. Au fost la ferma in cizme de guma si au mangaiat caluti.
Au fost scosi iarna afara si au facut oameni de zapada. Au invatat engleza. O aducea directoarea acasa. S-au ocupat de ea extrem de mult. N-am regretat nici o clipa pentru ce-am facut. Nici pentru plansetele neconsolabile, nici pentru banii dati. Mi-au spus ca nu au vazut pana atunci copil de 2 ani care sa inteleaga misto-ul: sa faca misto de altii si sa stie cand ea e luata la misto. Zicalele acelea puse intre ghilimele, ea le intelegea si radea de se prapadea.
Boli... prea putine. Au fost zile cand a trebuit s-o luam acasa deoarece toti erau bolnavi si doar ea venise, sanatoasa. Nas curgator a fost, insa nu ce-a fost cu primul an al Dianei.
Sfarsitul anului a adus-o ca fiind singura care a inceput dansul si l-a facut pana la sfarsit. Fara plansete, fara sa se jeneze de ceilati parinti. Ea, care plangea incontinuu la inceput, a ras si a pozat toata serbarea.





Grupa mica
Gradinita particulara a oferit foarte multe, insa am fost multumita la gradinita de stat unde era deja Diana. Un singur drum, doua surori in acelasi loc, si nu in ultimul rand, banii. Asa ca a venit in grupa mica la gradinita Dianei.
Plansetele de acomodare au revenit, insa au tinut "doar" vreo 3 saptamani si doar dimineata. Educatoarea mai in varsta, care de fapt a si iesit la pensie in acel an, a fost fenomenala: au invatat cantece si poezii foarte usoare, luate din folclor. Inca mai cantam la drumurile mai lungi cu masina cantecele cu "Pe cel deal indepartat /Trece domnul Malai Cald/Si cu Doamna Mamaliga etc" sau "S-a gandit babuta/Sa se-mbogateasca" sau "Veverita, veverita/S-a urcat in pom". Erau hazlii, prindeau la cei mici.
Bolile, ca si anul anterior: putine, nimic care sa ma sperie. De putine ori a stat acasa, cu febra. Era printre veteranii de cinci-opt copii prezenti in grupa, cand grupa numara peste 20 de copii. Asa ca lucrarile ei le-am parcurs cu mai mare  atentie decat la Diana. A avut mai mare dexteritate... si la lipit, si la taiat, si la desen.

De Craciun n-am poze... a fost o epidemie nationala (vreo gripa ... porcina, aviara, nu mai stiu si n-au facut serbare)
grupa mica- 8 Martie (da, rochia era in proces de ridicare... si-a ridicat-o pana-n cap :)) )


Grupa mijlocie.
O educatoare s-a pensionat, cealalata s-a casatorit si si-a schimbat localitatea. Deci si-a schimbat educatoarele pentru a doua oara. Macar sala de grupa a ramas. Plansete? Normal ca da! Dupa mama! Vreo 2 saptamani!
A venit o educatoare a Dianei, plus una noua. Cam la fel ca la Diana: una mai "bunicuta", cealalta cu lucrari, concursuri, excursii. S-au completat fain. Teodora a avut simpatii ba pentru una, ba pentru alta. Depindea foarte mult daca primea suc de la Mariana sau daca Andreea ii zicea ca Teo-i imbracata bine azi :)) . A ajuns sa primeasca 10 buline in unele zile, sub tot felul de tertipuri smecheresti a la Teo (ca manca supa, ca lucreaza bine, ca e cuminte). Care buline ajungeau la lipit desenele de acasa pe peretii proprii si personali :D . Fosta educatoare a Dianei se tot minuna de diferentele intre Diana si Teo: una serioasa, sa faca totul bine, ailalata lipicioasa (se ridica din patut inca o data inainte sa se culce ca sa o mai pupe o data si sa-i puna mana pe obraz), zgomotoasa, vorbareata. Boli... cred ca de doua ori a lipsit pe motiv de boala in tot anul gradinaresc. Cu desenul n-a fost ca Diana, insa la lucru manual eu spun c-a excelat: decupat, colorat...

grupa mijlocie - Craciun


grupa mijlocie-8 Martie


Grupa mare
Aceleasi educatoare, alta sala, foarte multi copii in grupa, preluati de la fosta grupa pregatitoare, cea in care era Diana, dar cu varsta mai mica. Plansete de acomodare? Prezente!!! Vreo 2 saptamani. Era singurul copil din grupa mare care plangea dupa ma-sa. La un moment dat am amenintat-o cu grupa mica, ca acolo erau cei ce plangeau. Nu mai stiam ce sa fac. La sfarsitul programului nu puteam s-o luam, ca decupa, colora, iar la inceput nu vroia sa intre, ca ramane mama (adica eu) singura si i-e mila de ea ... A ajuns si sa ma ameninte ca daca nu fac cutarica, ea pleaca la gradi si ma lasa singura :) . Boli- deloc!
Din pacate, prinsa cu proiectele, n-am avut timp sa urmaresc la sfarsit de zi ce-a facut, insa am primit mapa si am putut sa vad fata de Diana: desenele mai slabute, insa pline de culoare si foarte vesele. Scrisul: mai bine ca Diana la aceeasi varsta. Decupajele, lipiturile si lucrul manual in general, mai bune iarasi. Comunicarea, limbajul, iarasi mult mai bune. Isi face prieteni foarte repede, se acomodeaza rapid in grupele de copii, foarte galagioasa si vesela. Fuge mai repede decat multi, aproape ca o ajunge pe Diana, insa are o fuga extrem de dezlanata, parca e intr-o continua cadere.
Per ansamblu, e mai sus decat sora-sa la aceeasi varsta (a avut-o doar ca model), insa nu pot spune ca exceleaza in ceva anume. Poate la simtul umorului...il are din plin si e constienta de asta. Ea e cea care aduce cererile Dianei intr-un mod in care ne face sa cedam. La Diana nu cred c-am ceda asa repede :) E purtator de cuvant, ce mai! :)


grupa mare- Craciun

grupa mare - 8 martie


In toate pozele e vesela, e vivace... e Teuta!

Si... e gata!!!

ADIO, gradinita! O putem unge cu slanina, ca nu mai avem nevoie de ea. :) :( Imi pare rau, dar anul acesta pentru mine a fost groaznic de obositor. Doua drumuri, la scoala si la gradinita, pe partea profesinala a fost foarte mult de lucru, scoala Dianei a fost pe primul plan, acumulandu-se frustrari si probleme inerente. Cumva e mai mare usurarea ca vom avea doar un drum de facut, insa in mod sigur se vor ivi altfel de probleme.

Urmeaza clasa pregatitoare. Nu stiu cum, nu stiu cu cine. Insa am mai mare incredere decat la Diana. Teo stie sa-si aduca oamenii de partea sa. Si are un prieten bun la scoala, asa cum a aflat ieri la serbarea Dianei: pe invatatorul surorii ei :). (Striga ieri din toti bojocii, dupa niste conversatii apropiate intre ei : Domnu' invatatoooooor, domnu' invatatooooor, ceaaaaau! Vin la scoala la toamna!! )

Dar si aici, tin sa multumesc educatoarelor din cei 4 ani de gradinita. Ca si la Diana, n-au schimbat-o. Au lasat sa se dezvolte copilul vesel si smecherut, cu ochii facuti linie din cauza zambetelor si cu obrajii bucalati. Copilul care tanjeste dupa o "pupa" pe obraz , sa mangaie un obraz de adult sau care sa fie luat in brate. Copilul care face smecherii ca sa fie luat in seama, sa faca glume mai mult sau mai putin placute celorlalti, numai sa stoarca zambete de pe alte fete. Copilul care se pricepe sa decupeze si sa lipeasca, care striga in gura mare de se aude "pana la margine de sat".
Multumim celor doua doamne directoare de la cele doua gradinite, doamnelor asistente, doamnei doctor homeopat (si doamnei doctor de familie, care m-a incurajat cu homeopatia, insa la care am fost prea putin ;) ). Si inclusiv "maimutei" Ovi, muntele de om care s-a suit pe leagane la "gradinita portocalie".

miercuri, 9 mai 2012

Jucarii

Teodora a fost autoarea:
Pe rafturi, de la stanga spre dreapta si de sus in jos:
elastice de par, cosuri din nuiele, masini, peruci, jucarii din plus, roboti care se transforma in masini, perne, pantofi, casa 3D, sticle cu apa, alti pantofi, borcane cu carioci, genti, foi desenate. Educatoarea pune jucariile in cos, iar fetita vrea sa-si ia carioci.

duminică, 25 martie 2012

Ziua Apei

In data de 22 Martie a fost Ziua Mondiala Apei. Teodora si colegii de la gradinita s-au imbracat in costume din materiale ecologice si au facut o vizita la Prefectura Alba, unde au dansat, cei din grupa pregatitoare au spus si poezii. In plus au povestit despre poluarea apelor si, normal, s-au intors cu o punguta cu dulciuri, fructe si o carticica despre un pestisor care a ajuns dintr-un acvariu curat in ape poluate.

Dulciurile... le-a mancat Diana si subsemnata :D (nu i-au placut Teodorei, nefiind mare amatoare de dulciuri - traiasca spaghetele si macaroanele!). Carticica... a devorat-o Diana, cu promisiunea ca o sa-i citeasca si Teodorei, iar in final fructele au ajuns in burta destinatarei de drept, Teodora.

A ramas costumul din materiale ecologice, cu povestea pe masura. La gradi au facut educatoarele cateva costume, din hartie creponata. In concluzie s-a indragostit de ele si a cersit de acolo hartie creponata :d. A venit cu hartia, insa subsemnata sta destul de prost la capitolul lucru manual, asa ca un costum de hartie chiar nu se preta; mai era si faza ca la orice miscare se poate rupe si "tzignalul" Teodorei e unul sanatos, de Maramures, din acela care se aude de pe un deal pe altul. M-am gandit la ceva din pungi de gunoi, asa ca am fost la cumparaturi sa caut niscai saci de gunoi de culori diferite de negru. Am ajuns acasa cu albastru si verde, asta a fost ce-am gasit (ori vreo "Primavara" sa o fac, ori vreun "Cer cu nori", ori in cel mai rau caz aveam acasa negru si alb, poate o conving de vreo "Noapte Instelata"). Am fost intampinata de la inceput cu "Eu vreau Buburuza, ca la gradi!", plus ca  incercarile mele de a croi o rochita din nylon au esuat lamentabil. Ba e larga, ba e prea taiata la gat. Nu e buna culoarea ca are si un pic de scris negru, sta prea infoiata, sta prea stramta, fashaie, arata urat, miroase a plastic. Mai sa o iau pe aratura cu sacii mei de gunoi cu tot (pardon, la pubela cu materiale reciclabile), insa hartia creponata era chiar ultima si ultima solutie.

Vazand ca nu iese nicicum, iar talentele mele de croitoreasa o dau din rau in mai rau, mi-a venit ideea de bucati: ce as putea sa fac eu cu bucati?! Mi-au venit in minte aborigenii (era clar ca pica si solutia asta, ideea de Buburuza draguta si eleganta facuta la gradinita era bine infipta intr-un creieras plin de personalitate). Mai aborigenii lipseau, ca in mod sigur se ajungea la crize. Si mi-am amintit de un tutorial pe youtube despre cum sa faci un tutu din fasii din tul, fara coasere. Am luat elastic, l-am prins de doua din picioarele mesei, am inceput sa tai fasii sacii mei proaspeti croiti si sa le prind pe elastic. Am alternat albul ce-l aveam in casa cu verdele proaspat cumparat si chiar a iesit un tutu de care demoazela noastra a fost multumita. Costumul de balerina s-a completat apoi cu un maieu facut din  nailon din acela cu bule, folosit la impachetatul mobilei (am pus accentul pe stralucitor) pe care am capsat niscai fundite si drapaje facute din acelasi nailon din saci albi si verzi si eu zic c-a iesit ceva elegant,de efect si fara risc asa mare de rupere. Bineinteles, alti parinti au venit cu costume mult mai fistichii si mai dragute, dar avand in vedere capacitatile mele limitate de design si concepere, am fost super-ultra multumita. Iar copilul din dotare asisderea (hartia am returnat-o la gradi).

Poze n-am. Tutu-ul a fost terminat vinerea la 10 seara, iar jobul, ripostele si croielile anterioare mi-au stors si ultima vlaga din mine, iar maieul l-am terminat duminica la 11 seara, dupa ce-am rascolit toti 4, toata casa,  timp de 2 ore dupa manualul de matematica pierdut de cea mare si bineinteles, de negasit (motivul: era la domnu' la corectat, insa abia luni la scoala s-a prins)

Dar noroc cu Sefa si cu Alba TV, ca am putut face 2 print-screen-uri si sa atasez si filmuletul. Bine, intre timp a trebuit sa-i fac si Dianei un tutu, insa alb cu albastru. Al Teodorei e mai reusit insa: fiind mai scurt, statea mai infoiat. Sau poate au fost de vina ochii mei, vazand copilul multumit dupa cele cateva ore de explicat, croit, aruncat, taiat, legat, probat, curatat.

Din fata (e balerina alb cu verde, in caz ca nu se remarca :)) ):
Din spate (a da, uitasem de accesoriu: fundite. Era prea mic parul de prins in coc, tipic pt balerine):

Si filmuletul cu restul costumelor, pe Stirile Alba TV, incepand cu minutul 18:00 (cu cateva secunde mai devreme e introducerea).



Tutorialul de tutu, din tul, se poate gasi aici. Eu insa am avut metodele mele de prins elasticul (de picioarele mesei, cum am spus, apoi din timp in timp am tot masurat pe talie). Prinderea fasiilor a fost prin a doua metoda, introducand capetele prin bucla:

marți, 13 septembrie 2011

Flori

A fost gandit pentru doamna Madalina, cand ii povesteam Dianei ca la inceput de an scolar se dau flori. Cum nu avea flori reale la indemana, s-a gandit din proprie initiativa sa le deseneze; Baiul e ca a uitat desenul acasa:


E combinatie de creta cu carioca, pe foaie A4 (la inceput a fost creta, apoi a facut conturul).

duminică, 12 iunie 2011

Gradinita - 3 ani - prin ochii educatoarei

E ca urmare a povestii de aici:  http://diatea.blogspot.com/2011/06/gradinita.html , ca si comentariul doamnei  Dondos-Ludusan Madalina, una din educatoarele Dianei, Gradinita cu Program Prelungit nr. 9:

Si, fiindca am fost langa ea (ei, toti) 3 ani, aproape zi de zi, as vrea sa fac si eu unele mici comentarii. In primul rand, la grupa mica (intrarea in colectivitate), aceea e reactia normala a copiilor, pana isi formeaza imunitatea. Asta le "cantam" an de an parintilor care vin cu piticii, dar, oricum, nu ne crede nimeni:)) Primul an e, intr-adevar, cel mai greu. Trebuie sa ne ocupam si de adaptarea copiilor, dar, si mai greu, de adaptarea parintilor, si vorbesc aici de cei care nu au mai avut copii la gradi, cu ceilalti este mult mai usor. Paradoxal (chiar amuzant, uneori) e ca parintii sunt mai disperati decat cei mici, si de aici se ajunge la scenele clasice: urlete pe coridoare, parinti la panda, despartiri sfasietoare. Imi aduc aminte intr-un an, cand aveam grupa mica la o alta gradinita. Atat de greu se despartea mama de copil in fiecare dimineata incat nu m-am mai putut abtine si i-am spus "Lasa-ti-l, doamna X, ca nu pleaca in armata... peste 3 ore veniti dupa el!" M-a privit intai perplexa, apoi a inceput si ea sa rada. De atunci n-am mai avut probleme, cel mic s-a adaptat mult mai usor nefiind atat de "bagat in seama". Parintii nu realizeaza ca alimenteaza astfel anxietatea de separare a celui mic, dar invata ei... care vor.
La mijlocie... Ei, mijlocia e cea mai dificila grupa. De ce spun asta? Simplu: nu sunt destul de mici sa-i mai poti "pacali" cu papusele ca sa le atragi atentia, dar nici suficient de mari ca sa inteleaga exact ce vrei tu acolo de la ei, si asta in special in ce priveste disciplina. Insa nu doar. Atunci incepi, ca educator, sa ii observi fiecaruia caracterul, aptitudinile, dar totul se face lent, ai 25-30 de copii, fiecare cu "ale lui", si atunci incepi sa ii dibuiesti pe fiecare ceva mai clar decat la grupa mica. Dar sunt inca greu de prins in anumite "tipare"- abia la grupa mare stii exact cu cine ai de-a face. Si, tot de la grupa mare, incepe sa mearga treaba struna.
In privinta nemultumitilor, ei, mereu vor exista. In ce ma priveste, si-n ce le priveste pe colegele mele (le cunosc bine pe toate), noi ne-am dat toata silinta. Dar e absurd, utopic chiar, sa crezi macar ca poti multumi pe toata lumea. Dar rezultatele se vad si, cine nu le recunoaste si nu le vede, inseamna ca nu e preocupat. Tocmai de aceea am insistat anul acesta ca, in loc de serbare, sa tin o lectie deschisa. Parintii au putut constata ca nu am stat degeaba in acesti 3 ani si ca micutii sunt pregatiti pentru scoala.
In ce priveste originalitatea de care ati pomenit, eu am insistat mereu pe originalitate. Am constientizat inca din primul an de invatamant ca fiecare copilas e unic, si i-am iubit pe toti asa cum au fost fara sa incerc sa schimb ceva la ei. Am incercat sa aduc la suprafata ceea ce era bun in fiecare, nu sa schimb ceea ce nu era bun (nu poti "modela" oameni perfecti si, chiar daca incerci, e totul relativ si vazut prin ochii tai de "modelator", deci "teoria" nu sta in picioare). Am incercat sa fac in asa fel incat sa predomine trasaturile pozitive ale fiecaruia, chiar daca uneori am fost nonconformista si i-am determinat, oarecum, sa fie la fel. Sunt de parerea ca fiecare trebuie sa urmeze in viata o cale a lui- si acea cale trebuie sa fie conforma cu aptitudinile si modul lui de a vedea lucrurile. Da, Diana e o excelenta desenatoare, are un talent minunat care, cred eu, o va ajuta enorm in viitor. Codrut e pasionat de istorie, Mihaita e foarte bun la matematica, etc. Fiecare are un "ceva" al lui. Daca descoperi si incurajezi acel "ceva" inca din primii ani, exista toate sansele sa fie drumul copilului in viata.
Am scris deja foarte mult, mai fac un articolas aici:) Eu le doresc tuturor mult succes la scoala (stiu ca vor avea!), sanatate si putere de munca. Si sper ca, macar din cand in cand, sa ne mai viziteze la gradi.
Madalina

Gradinita - patru ani - prin ochii mei

Acesa este o postare 100% parere subiectiva si personala. Vorbesc doar in numele meu!

Se termina o etapa din viata primului copil. Si ca in orice etapa, incerc sa privesc in urma. Nu mai pot schimba, nu mai pot corecta. E doar o privire de ansamblu, privire care imi aduce in minte bune si rele, bucurii si suparari. Sunt 4 ani din viata ei si a noastra. Ani lungi, dar priviti acum, au trecut extrem de repede.

Avea 3 ani si aproape o luna... Mica, mica. Urma sa plece a doua zi la gradinita si eu plangeam. Plangeam ca se termina prima ei etapa din viata, ca-si lasa casuta si pe mama ei si pleaca in straini :) Temeri enorme... nu stiam pe nimeni. Nel vorbise la gradinita, am luat-o asa, la plesneala.... era relativ apropiata, iar prima la care am fi vrut (nr.8) era ocupata in intregime. Nu cunoasteam educatoarele, ingrijitoarele. Trebuiau papuci si ma intrebam de ce... acasa a umblat mereu in picioarele goale, cel mult in ciorapi.
Prima zi... intr-o bluza rosie si pantaloni albi cu floricele roz si imbarligaturi maro.  Am lasat-o si n-a plans. Am mers la ora 12:30 sa vedem ce face... nu aveam rabdare. Ceilalti copii erau inca la masa; ea singura era in sala de grupa, intinsa pe patut si cu degetul in gura. Un patut MINUSCUL, total altceva fata de patutul de acasa: 140X70. Tanti Maria, ingrijitoarea, mi-a spus sa o las acolo, ca a fost cuminte. In urmatoarele zile n-a plans. Acasa era sau trista sau nervoasa, dar nu a plans. Insa au aparut bolile. Enorm de multe. Boala din boala, febra cu duiumul. Teodora avea un an, era inca alaptata, insa a luat si ea cat a putut. Multi cunoscuti mi-au spus ca se imbolnaveste asa de mult si pentru ca nu se exteriorizeaza. Eu... am dat vina pe tot: pe copiii care vin bolnavi, pe parintii care nu-i tin acasa, pe asistenta care nu triaza cum trebuie, pe caldura din grupa, pe canile cu apa, pe dulciurile primite ca gustare, pe ne-iesitul afara. Noptile nedormite, cu 2 copii bolnavi, m-au dat gata. Recordul de febra: 41.3. A urlat medicul pe mine... desi mai fusesem o data la urgente. Am hotarat sa mergem pe homeopatie si de atunci, de la 3 luni de la inceperea gradinitei,  n-am mai dat antibiotic. Asa ca ma simt datoare sa adaug ca gradinita nu a fost ce-a fost si fara doamna doctor homeopat... cred ca cele mai multe si fierbinti multumiri din viata mea, ei i le-am adresat, de fiecare data cand mi-a facut bine fetele si de fiecare data cand ma gandesc la ea sau la zilele acelea cu boli!!!
Asta e ce-mi amintesc de grupa mica: boli. Am dosarele cu ce-au facut; le-am vazut. Au lucrat. Sunt mai mult mazgaleli (dragute pentru mine), insa totul e in ceata. Dat vina pe altii, bolile si oboseala au stricat frumusetea primului an de gradi.
Serbarea din decembrie

Serbarea din martie


Prima zi din grupa mijlocie... a ajuns sotul si ... era altcineva. Am crezut ca e temporar :) Apoi am aflat ca s-au schimbat ambele educatoare. Dupa cateva zile, incepe Diana acasa sa ridice manile sus: "aceasta e stanga!", "aceasta e dreapta!". "Cu care mana se scrie???", "cu dreapta!". Am inghetat. Stiam ca Diana e stangace, stiam de problemele psihice ce pot fi generate de conversia mainilor. A doua zi, la educatoarea mai in varsta: "e stangace, va rog, lasati-o cu stanga". La sedinta am repetat. A fost foarte politicoasa doamna si m-a asigurat ca n-o sa se repete, ca doar a vrut sa vada daca intr-adevar e stangace. Dar fazele cu ridicatul mainii au tinut-o pe Diana cateva luni bune...
Am fost asigurati ca nu se mai schimba doamnele. 
In timp mi-am dat seama ca aceste doua doamne sunt cele mai bune pe care Diane le-ar putea avea. Una le oferea multa caldura, era bunicuta pe care Diana n-o are zi de zi acasa, cealalta era cu scrisul si cu activitatile. Bineinteles ca s-au completat, dar cumva parerea aceasta mi-am pastrat-o.  Bolile au scazut simtitor. Am vazut progrese intelectuale. Erau in salturi. Le spuneam "level-up"-uri. Adica stationa o perioada si apoi iesea la iveala un "boom" de cunostinte. Acasa era insa refulare continua: pe noi, pe Teodora. La gradinita am fost insa mereu asigurata ca e buna, e cuminte...
Serbarea din martie


Grupa mare... mi-am dat seama ca Diana deseneaza ... altfel. Am inceput sa tin desene si sa ma uit in paralel si la ceilalti copii. Era un nucleu de cativa copii care chiar erau buni la desen. Am urmarit caietele. Pozitia mainii Dianei era in schimb execrabila. Remarcasem din vacanta de vara: degetul mijlociu langa degetul aratator, pe aceeasi muchie a creionului, peste care era pus cumva degetul mare. Si bineinteles, pozitia carlig. Am inceput sa caut, am cumparat carti in limba germana despre stangaci (din pacate in romaneste inca nu am gasit nimic pe piata). La sedinta cu parintii am luat iara cuvantul, s-o urmareasca, lucrez cu ea acasa. Foarte-foarte greu si-a corectat pozitia de scris. Poate de stiam de la inceput: trebuiau creioane groase, triunghiulare, sa ofer de la inceput, macar acasa. Fiind mica, degetele nu avea dexteritatea necesara sa se puna corect pe muchia creionului normal. Cu ajutorul unui creion gros, s-ar fi fortat ca degetele sa stea corect de la inceput. Dar na, a trecut.
Desenele tot mai complexe... educatoarele (aceleasi ca la grupa mijlocie) au prins drag de ea. Adica la pana sfarsitul grupei mijlocii mi s-a parut ca e politete rece: "se descurca bine", "e cuminte!", "nu sunt probleme!". Insa apoi am vazut si un zambetel pe fata cand imi spuneau... un fel de lumina. Adica na, imi stiu "comoara": poate fi cea mai buna si mai cuminte fetita, insa are si "dracusorii" proprii si e greu de multe ori sa te intelegi cu ea. Acasa a fost tot mai bine, a inceput sa se inteleaga cu sora-sa...
Serbarea din martie


Grupa pregatitoare... temeri, multe -legate de scoala, de stangacie-. O educatoare s-a schimbat, de nevoie (nu e bai, ca a ajuns la grupa Teodorei :p). Diana, s-a adaptat repede cu noua educatoare, dar stiam ca asa va fi, doar ramasesera colegii si o educatoare cunoscuta. :) Am inscris-o la scoala, cumva iar la plesneala. Inca ma intreb daca am facut bine. Deseneaza in continuare... a invatat literele, stie sa desparta in silabe, respectiv cam orice cuvant ii spun, il spune corect pe litere. Nu are insa rabdare sa stea cu cartea mult in fata. Nu are stare, e copilul care trebuie sa faca ceva. Cartea inca e prea statica, ii cere multa rabdare si... renunta . Sper sa fie din cauza varstei. As vrea sa citeasca, e altceva sa-ti imaginezi tu personaje decat sa le vezi in filme sau desene. Cam greu cu matematica, desi socotelile pana la 10 le face. Nici ceasul nu-l prea stie. Nu are notiunea banilor, niciodata n-a fost interesata de bani. Niciodata n-a cerut sa cumpere de la magazin, ca alti copii. Banii sunt .... sa-i faci si sa-i cheltui, insa nu conteaza valoarea :D. Nu e prea intereata de animale, de stiinte. Insa are capacitate de observatie vizuala fantastica. Vede detalii, poate de aici imi plac si desenele ei, ca introduce detalii.
Prietenii  ei sunt... 90% baieti. Isi pastreaza prieteniile( Codrut e din grupa mijlocie si pana in zilele acestea si e companionul principal). Insa vrea sa domine, sa fie ea seful. Are personalitate :) Anul acesta pregatitor a ajutat-o sa se rafineze, zic eu. S-au adunat cunostinte multe-multe, insa s-au si clarificat, pus in ordine pe cele vechi. E clara in gandire, uneori prea clara: prea trebuie sa controleze lantul evenimentelor si lucrurile noi, nepuse la socoteala, o dau total peste cap.
Sebarea din decembrie

Sebarea din martie


Nu stiu cat va tine minte din acesti patru ani. Din pacate, amintirile mele despre educatoare si gradinita se reduc la un cantec de primvara, despre flori, un cantec in care tineam o narcisa in mana si o miroseam in timp ce cantam. Sincer, nu as vrea sa se intample asa si la Diana. Au fost niste ani extrem de frumosi, desi la inceput au fost presarati de frustrari parintesti. Doar in timp am vazut ca nemultumirile mele erau doar cateva printre nemultumirile a peste 20 de parinti. Inmultiti la 4 grupe, educatorii si ceilalti au incercat din rasputeri sa faca o medie... sa multumeasca cat mai mult. Si spun ca au reusit, din punctul meu de vedere: de pe usa gradinitei pleca un copil senin, vioi, natural, dornic de scoala, care desi uneori mai uita, stie sa vorbeasca politicos, sa se comporte in societate. Si-a pastrat originalitatea (lucru pe care cred ca-l pretuiesc cel mai mult, ca o viata intreaga are vreme sa se alinieze canoanelor, daca o va face), are logica, are cunostinte. Sunt un parinte multumit de copilul lui.

Ce-as mai vrea?? Nu stiu... sa nimereasca la scoala la fel de bine, iar viitorii educatori s-o pretuiasca dupa ce e ea... Sa reuseasca sa se strecoare printre nemultumiri si frustrari si sa izbandeasca. Nu neaparat in societate, insa sa fie ea multumita de ea insasi si ... sa nu arunce cu noroi.... Dar asta depinde foarte mult de noi, de anturaj, de scoala... Si bineinteles ca ea va avea ultimul cuvant :)

Ma opresc aici....

marți, 7 iunie 2011

Adio, gradinita!

Inca nu e vremea de ma incercat amintirile, desi am cu duiumul :). Nu e nici vremea de spus "Adio", desi titlul suna dramatic. Mai sunt doua saptamani de care vreau sa profit :), daca nu apare varicela intre timp

Insa azi a fost o lectie deschisa, oferita noua, parintilor. Am putut vedea ca cei mici nu mai sunt mici si sunt pregatiti pentru scoala: stiu sa numere, sa descopere cuvintele din propozitii, sa desparta in silabe, sa recunoasca cifre, sa faca probleme, sa grupeze dupa diverse criterii.

Sunt lucruri pe care eu nu le-am facut la gradinita si chiar daca am vazut-o pe Duiutza noastra acasa si am fost zi de zi alaturi de "descoperirile" ei, mi s-a parut efectiv ciudat sa vad ca stie si ca ridica mana. Dar na, viata merge inainte. Azi vedem manute care se balanganesc haotic prin aer, fara nici un control, maine vedem primul pas, poimaine faptul ca scrie si ca ne zice "Dar stiu asta!" cu un oftat de atotstiutoare.

Copiii s-au descurcat foarte bine. Faza haioasa a zilei: crearea de catre copii a unei probleme cu animale domestice: "Daca tata invinge impinge 2 tiruri si apoi invinge impinge alte 2 tiruri, cate tiruri sunt invinse impinse?" (eu intelesesem ca "invinge" :)) ). S-a descoperit ulterior ca tirurile contineau animale domestice! :)) A fost delicios!!

Subsemnata cioara trebuie insa sa recunoasca ca e doar pe jumatate cioara: Diana mi s-a parut putin nesigura pe ea. Nu ca n-a stiut, ci timpul de reactie il are mai lent si asta mai ales la problemele matematica :). Acu noh, va creste... sper ca va prinde incredere.

Din punctul de vedere al parintelui care a stat in spate intr-o sala fierbinte la propriu... azi a fost foarte aerisit: parinti mai putini... de fapt cred ca au fost mai mult parinti si mai putine rude; a lipsit imbulzeala clasica, de nu era loc sa faci poze.

Si... ca de obicei, las pozele sa vorbeasca...

Ioana cea Increzatoare ii incurajeaza la inceperea lectiei:


Manute victorioase:


La gramada, incercand sa reformeze, din imagini decupate, scene din povesti:


Dupa primirea bulinei, mandra sa mi-o arate:



Primirea diplomei de absolvire, cu Sefa in prim-plan :) :

Cu mapa cu pozele de absolvire (daca nu ajung studenti, macar nu pot spune ca n-au purtat toga :D )


Ingeras...


... sau Dracusor:


Poza de grup nu o pun... prea multe fete in prim plan.
Doamna Madalina, daca doriti sa sterg pozele cu dumneavoastra (mai in prim-plan decat la celelalte serbari), le sterg (la fel si cu Sefa), insa eu zic ca sunteti parte importanta in lectie (de fapt chiar in intregul blog :) )

Eu una, alaturi de trupa din casa, VA MULTUMESC!

Later edit: Despre gradinita, un rezumat, aici: http://diatea.blogspot.com/2011/06/gradinita.html

miercuri, 1 iunie 2011

1 Iunie

Pentru mine, ziua de 1 Iunie a fost mereu o zi ca oricare alta. Cred ca intr-o singura zi, la scoala fiind, s-a organizat o sesiune de desene pe asfalt. In rest nu mai tin minte nimic
Pe scurt: m-am cam saturat cumva de tot tam-tam-ul generat de 1 Iunie.
Insa azi m-am trezit... ele fericite ca se organizeaza carnaval la gradinita... si m-am gandit la... 8 Martie: zi in care practic nu a fost ziua mea, insa am primit frunzulite -ca floricele nu erau-, felicitari si cativa pupici lipiciosi pe obraz. Si mi s-a facut rusine: ele nu primesc nimic, insa eu am primit. Asa ca m-am dus sa le iau de la gradi si le-am dat si eu pupici apasati pe obraji, pupici declarati cu aroma de zmeura si le-am zis La Multi Ani! Vroiam sa mai facem ceva... noi si ele... nu am avut insa timp... tot azi a fost ziua lui Codrut si am mers la petrecere.

Dar ne-am intors si i-a desenat pe "copiii ei" de la gradi, imbracati in costumele de carnaval. Si seamana, parol! Tot ea le-a scris numele, asa ca iertare pentru cele cateva greselute de scriere: la Filo n-a incaput si a scris continuarea in sus, iar Iuli nu a incaput nici el si l-a pus sun Codrut. Fiind stangace, a inceput scrierea cuvintelor de la dreapta inspre stanga, insa sensul literelor din cuvinte e bine.

Iuli - clovn
Codrut - rege
Diana - sirena
Antonio - Jack Sparrow
Ana- zana Vara
Andrada- cadana
Mihai - clovn
Filo - printesa
Filip - Spiderman

luni, 23 mai 2011

Biblioteca din Alexandria in flacari


E din caietul de la gradinita, de la povestirile despre carti.
Biblioteca a fost atacata cu sageti cu foc si de acolo s-au aprins cartile. Cartile de fapt nu-s chiar carti... sunt manuscrise, adica un fel de hartii puse pe bete si invartite si care stau pe rafturi. :) S-au aprins si ele, de la sageti.  Oamenii poarta haine antice, sunt foarte necajiti si speriati si alearga cu manuscrise in brate, incercand sa salveze cat mai multe carti. Insa din pacate, foarte putine au reusit sa fie salvate.

Hieroglifele sunt dragute... Ma distreaza "geamul" spart

vineri, 20 mai 2011

Arici

Am imprumutat caietul Dianei de la gradinita.
Ariciul:





Am completat si imaginile din cartea facuta de ea:
http://diatea.blogspot.com/2011/05/carti.html

Urmeaza si "Biblioteca din Alexandria", insa o astept pe autoare sa-mi dea mai multe detalii.

joi, 19 mai 2011

Carti

Saptamana aceasta e saptamana cartilor la gradinita, la grupa pregatitoare. Luni au povestit despre istoria cartilor, marti au desenat teme despre carti (cazul Dianei: Biblioteca din Alexandria - am primit dreptul de a imprumuta caietul, acum astept sa apara din nou la expozitie... sa-l iau de seara si sa-l aduc dimineata), iar ieri au creat carti.


Adica o coala A4, taiata in doua, iar cele doua jumatati de foi capsate la mijloc si indoite. A iesit o carticica cu patru file pe care copiii au umplut-o cu ce-au vrut. Nu m-am uitat la ceilalti (din spusele Dianei, Codrut a desenat daci si romani, iar restul s-au axat in marea majoritate pe albume de arta si enciclopedii). La Diana m-am uitat si m-am minunat din nou: Tom si Jerry. Foarte fain colorat... a nascocit si o istorie pe cele 4 file... Tom ia ceva de pe masa, sparge un pahar, stapana aude, striga "Thomaaaaas!", iar Tom merge la Jerry si-i pune repede in fata cioburile, sa se creada ca Jerry a facut-o.
Stapana insa care striga e fenomenala: a desenat-o fara cap, exact ca in desenele animate, de nu i se vede niciodata fata.
Azi dimineata am vrut sa ma uit pe indelete, insa nu mai era carticica Dianei acolo. Sper sa nu o fi luat din greseala vreun parinte. Daca insa ajunge in dosarul pe care-l primim la sfarsitul anului, o adaug aici :).
Mi-a povestit si Mariana (educatoarea Teodorei) de carte... deci se pare ca a fost apreciata si a ajuns si prin alte parti :). Asta ca raspuns la faptul ca i-a aratat azi dimineata Teodora un "tatuaj" facut de Diana: un Knuckles maro desenat cu carioca pe brat, aproape de umar. :)). Desenul l-am vazut abia seara; nu m-am putut abtine si-am izbucnit in ras, asa ca azi m-a anuntat Teodora ca-l arata la toti :D

PS: am primit carticica:

Coperta (am lasat special sa se vada si capsele in poza... doar e carte :)):


Tom ia de pe masa un picior de pui, insa din greseala sparge un pahar. Jerry se uita din fata casutei lui:

Stapana aude zgomotul de sticla sparta si striga "Thomaaaas".
Cioc-cioc-cioc! Tom bate la usa lui Jerry  si-i pune 2 picioare de pui in fata:

Stapana ajunge jos si-l vede pe Jerry cu cele 2 picioare de pui in mana, asa ca il considera pe Jerry vinovat:

Imaginile au continuitate, camera e desenata cu aceleasi culori... se face zoom gradat... incredibil zic eu!

luni, 28 martie 2011

Gradileaks

Si asa Wikileaks e in floare... de ce sa nu existe si Gradileaks ?! :))


DECI, ta-naaaaaam: am intrat azi in posesia unor documente extrem de interesante, documente furnizate chiar de catre un angajat al institutiei :) .

Le postez aici, sa-mi fie de ajutor in primii ani de scoala, in momentele cand exersam scrisul sau cand avem pur si simplu chef de distractie grafica. Si de ce nu, poate ca vor fi utile si altor parinti:


















Am cerut autorizatia de postare.
Chiar a fost o surpriza super placuta si utila deopotriva! Iar figurinele sunt haioase de tot!
Multumesc, d-na Madalina!!!!

marți, 22 martie 2011

Secrete de la gradi'

Nu stiu altii cum sunt, insa diferite cunostinte povestesc ca la gradi' se fac bastonase.
Bastonasele Dianei arata cam asa....






Sau asa...



Prima imagine e dinainte de vacanta de Craciun, am exersat cu stiloul. Stilou special de stangaci - stangacii au tendinta sa "impinga" cand scriu, asa ca daca penita nu e suficient de puternica, se cracaneaza cu mare succes. Si stilou pentru primul nivel, care nu vrea dom'le sa scrie deloc daca nu e pozitionat corect. De aici opintelile si tremuraturile.


A doua imagine e de seara aceasta... am surprins-o muncindu-se sa faca perechi si sa coloreze pe invers. Mai are in plan nu stiu ce floare si n-o mai stia. A inceput sa-i tremure vocea ca ea o stia bine-bine si acum nu mai stie....A cazut si o lacramutza pe piciorul buburuzei rosii. I-am promis ca o intreb maine pe Madalina/Cristina cum arata floarea buclucasa
Cu ocazia aceasta am si exersat putin, de unde se incepe, ca uite figurile sunt cam "aruncate" pe caiet, cum tine mana sa nu se manjeasca cu carioca.
Mai are figurine in repertoriu... de regula face una doua... pasari, scari, case, gandacei zburand...
Tot azi a venit la mine sa-i arat niste flori, ca ea nu stie nume de flori de primavara: in loc de zambila a zis narcisa si n-a fost corect. Anamaria S. a stiut liliacul; ea nu l-ar fi stiut; ar fi zis salcam!

Acesta NU e caietul de gradi, e ce are chef sa faca acasa.

Later Edit: Aici sunt mai multe modele, oferite de educatoarea Dianei: http://diatea.blogspot.com/2011/03/gradileaks.html

duminică, 6 martie 2011

Ghiocelul suparat

A doua sceneta de la serbare nu se putea lasa nedesenata:

Ghiocelul suparat e cel singuratic, tocmai vorbeste cu furnica. Mai sunt si alti Ghiocei in scena, Raza de Soare (care de fapt e lipita de soare, alaturi de alte Raze), Puiul de Vant si bineinteles, Primavara!

miercuri, 2 martie 2011

Ana cu noua freza

Eu am recunoscut-o :)

miercuri, 16 februarie 2011

Personal gradinita

Educatoarele si o parte din colegi au fost prezentati AICI .

Urmeaza, ca si comenzi speciale, in exercitiul functiunii...

...doamna directoare:




... si doamna asistenta:

sâmbătă, 12 februarie 2011

Pregatire serbare de 8 Martie

Un nou anotimp... alta serbare. Se vede c-a crescut Diana, o percepe altfel; se gandeste ca va avea rol. De data aceasta va fi furnica. Am inteles (de la ea) ca vor fi doua povesti, una cu un ghiocel suparat (Codrut) pentru ca vor sa-l culeaga copiii si alta cu iedul cu 3 capre, un ied foarte lenes care depinde de adultii din preajma. Si ca nu va fi nimic special pentru mamici, adica cantece si poezii dedicate lor. I-am zis ca serbarea e pentru mamici in special si nu conteaza daca in cantece si poezii apar sau nu mamicile.
A gasit Diana si costumatia, sa vedem ce vor spune educatoarele: strampi negri, rochita maro, un sort, cosulet si... vrea neaparat batic rosu cu buline albe si antene. Hmm, baticul e o problema (batic rosu avem, insa cu niste imprimeuri); s-a dat comanda la Nau, inca n-am aflat ce au convenit cele doua :D.

Ieri a pus Diana povestile in scena: i-a desenat pe colegii cu care interactioneaza mai mult si pe toate educatoarele din gradinita. Eu am gasit asemanari; posibil ca cei care cunosc personajele, sa gaseasca si ei. Important e ca a muncit cu drag si ne-a tot explicat dupa aceea ce se intampla. Cu literele de tipar e ce-a scris ea, cu litere de mana e ce-am scris eu, sa ramana amintire. Fiecare copil e intr-un chenar, cu numele si varsta, respectiv ce reprezinta. Doamnele sunt in partea de jos, perechi-perechi, pentru ca in fiecare grupa sunt cate doua educatoare:

Elena- 6 ani- Vecina capra
Timi - 5 ani - Pui de vant
Evelin - 5 ani - Raza de soare
Codrut - 6 ani - Ghiocelul suparat
Antonio - 6 ani - Iedul
Anamaria - Matusa capra
Darian - 5 ani  - nu stie (hmmm... Darian 6 ani si Antonio 5 ... eu stiu ca-s gemeni :)) )
Diana - 6 ani - furnica

Si doamnele: Andreea, Cristina, Ana tanara, Madalina, Lili, Ana batrana, Mariana tanara, Mariana batrana.
Le-am spus cum mi-a zis ea :)

Mi-a placut cum au iesit Evelin, Madalina, Mariana tanara si Ana batrana :)