luni, 23 mai 2016

Campionatul National Karate Kyokushin Traditional - 2016

A fost asteptat cu sufletul la gura de catre Teo.
S-a antrenat totusi mai putin decat la celelelalte concursuri, in sensul ca acasa a facut mult mai putine exercitii si a mers mai mult pe lucrul la sala.

Ideea e ca s-a intalnit iarasi cu fetitele pe care le-a cunostea din alte cluburi. Deja se plimba prin sala si schimba o vorba ba cu una, ba cu alta; nu s-a rezumat la una-doua fetite.


La primul tur a castigat cu o zecime avans. A fost frumos facuta kata. Bucuria a fost imensa.

La a doua kata insa s-a dezechilibrat la o  intoarcere de 180 de grade. A fost un picior pus pe tatami si apoi miscat si pus cu cativa cm mai in spate, dar a fost suficient sa conteze la nota finala: 2 zecimi in minus fata de fetita cealalta.

A izbucnit in lacrimi, nu s-a putut abtine. Fetita de pe primul loc a dat dovada de o empatie extraordinara: Teo plangea, Daria i-a iesit in fata, s-a oprit in fata ei, i-a spus ceva si i-a pus mana pe umar. I-a raspuns si Teo printre lacrimi, foarte scurt, iar apoi a plecat inspre mine. Am luat-o doar in brate si n-am zis nimic o perioada. M-a strans si ea de dupa gat ca atunci cand era mica-mica si era necajita rau. Recunosc, mi-a parut rau pentru ea; mi-a fost ciuda pentru ghinionul avut.

I-am urmarit apoi emotiile in timp ce plangea; au venit in valuri, mici izbucniri, dar distincte: vina proprie, vina altora, consolarea si abia apoi impacarea cu ea.
Primul lucru pe care mi l-a spus printre hohote de plans e ca trebuie sa munceasca mai mult, deci vina proprie... Nu stiu cat sens ar fi avut; la antrenamente nu s-a dezechilibrat (e drept ca a fost alta suprafata, insa senpai le-a spus ca daca se stapaneste bine tehnica, ar trebui sa faca si pe gheata acelasi exercitiu fara dezechilibrare); personal inca sunt de parere ca a fost ghinion. 
Apoi a inceput sa gandeasca, sa faca scenarii si a inceput sa se scuze; daca nu ar fi fost centura maro, mai mare in grad adica, ar fi castigat. I-am taiat-o insa scurt: nici o centura din lume, de orice culoare, nu a fost vinovata ca ea s-a dezechilibrat. Si-a dat seama de greseala si n-a mai spus nimic.
Apoi a venit autoconsolarea. A realizat ca nici locul al doilea nu e rau si tot printre lacrimi mi-a spus ca e fericita totusi ca a luat argintul, fiind singura medalie care ii lipsea. Avea aur si bronz de la concursurile anterioare.
S-a linistit incet-incet si reinceput plimbarile prin sala, sa vorbeasca cu unii altii, sa se joace cu cei din echipa proprie. Aveam de gand sa mergem la niste cumparaturi pana la premiere; a spus sa mergem noi, ca ea vrea sa stea in sala. Am realizat ca incepe sa se desprinda de noi, de mine mai ales. Intre timp a venit un alt parinte cu ideea sa-i duca pentru scurt timp la zoo. Au mers cam pentru o ora; a venit incantata. Inclusiv catre casa a preferat sa mearga cu o alta masina cu fetele din trupa decat sa ne astepte pe noi jumatate de ora - o ora.


Asa ca acest concurs a fost un castig. A reusit sa lupte cu niste emotii si sa treaca peste ele. A invatat multe, printre ele si faptul ca nu e cea mai buna, dar si ca nu e o problema daca nu e cea mai buna. I-am spus de consolare ca acum are toate medaliile; pe viitor poate sa-si aleaga ce medalii vrea sa castige la urmatoarele concursuri si sa-si urmareasca scopul. Mi-a spus cu glas mic ca ar vrea aurul, dar ca sunt in regula si restul medaliilor.


Deci rezultatul: argintul, la o zecime diferenta, nu e un final si nici un verdict. Vor urma altele si altele. Emotii vor fi, caderi idem, castiguri idem. Din spate vin niste fetite bune; le-am urmarit. In fata, centurile mari adica, nu numai ca sunt foarte bune tehnic, dar mi s-au parut mici oameni-mari frumosi. Acea manifestare de empatie si simpatie a Dariei a fost punctul pe I. I-am urmarit vorbind in grupulete, tragandu-se in joaca de centuri, razand, repetand. A fost incrancenare, prietenie si bucurie, toate  amestecate, dar ultimele doua au primat.





Felicitari, Budo Apulum. Avem un aur la kumite - un baietel pe care-l urmaresc cu drag (si nu numai pe el)-, respectiv argint si bronz. S-au descurcat onorabil, spune profana de mine :) 
Felicitari si celorlalti!

PS: Daca are cineva filmarea din turul al doilea al lui Teo, rog sa ma contacteze :) . Mie mi-a sunat telefonul chiar atunci cand filmam si mi s-a oprit automat filmarea ... :(

Pe cea de la turul intai o am: