Se afișează postările cu eticheta sport. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta sport. Afișați toate postările

luni, 23 mai 2016

Campionatul National Karate Kyokushin Traditional - 2016

A fost asteptat cu sufletul la gura de catre Teo.
S-a antrenat totusi mai putin decat la celelelalte concursuri, in sensul ca acasa a facut mult mai putine exercitii si a mers mai mult pe lucrul la sala.

Ideea e ca s-a intalnit iarasi cu fetitele pe care le-a cunostea din alte cluburi. Deja se plimba prin sala si schimba o vorba ba cu una, ba cu alta; nu s-a rezumat la una-doua fetite.


La primul tur a castigat cu o zecime avans. A fost frumos facuta kata. Bucuria a fost imensa.

La a doua kata insa s-a dezechilibrat la o  intoarcere de 180 de grade. A fost un picior pus pe tatami si apoi miscat si pus cu cativa cm mai in spate, dar a fost suficient sa conteze la nota finala: 2 zecimi in minus fata de fetita cealalta.

A izbucnit in lacrimi, nu s-a putut abtine. Fetita de pe primul loc a dat dovada de o empatie extraordinara: Teo plangea, Daria i-a iesit in fata, s-a oprit in fata ei, i-a spus ceva si i-a pus mana pe umar. I-a raspuns si Teo printre lacrimi, foarte scurt, iar apoi a plecat inspre mine. Am luat-o doar in brate si n-am zis nimic o perioada. M-a strans si ea de dupa gat ca atunci cand era mica-mica si era necajita rau. Recunosc, mi-a parut rau pentru ea; mi-a fost ciuda pentru ghinionul avut.

I-am urmarit apoi emotiile in timp ce plangea; au venit in valuri, mici izbucniri, dar distincte: vina proprie, vina altora, consolarea si abia apoi impacarea cu ea.
Primul lucru pe care mi l-a spus printre hohote de plans e ca trebuie sa munceasca mai mult, deci vina proprie... Nu stiu cat sens ar fi avut; la antrenamente nu s-a dezechilibrat (e drept ca a fost alta suprafata, insa senpai le-a spus ca daca se stapaneste bine tehnica, ar trebui sa faca si pe gheata acelasi exercitiu fara dezechilibrare); personal inca sunt de parere ca a fost ghinion. 
Apoi a inceput sa gandeasca, sa faca scenarii si a inceput sa se scuze; daca nu ar fi fost centura maro, mai mare in grad adica, ar fi castigat. I-am taiat-o insa scurt: nici o centura din lume, de orice culoare, nu a fost vinovata ca ea s-a dezechilibrat. Si-a dat seama de greseala si n-a mai spus nimic.
Apoi a venit autoconsolarea. A realizat ca nici locul al doilea nu e rau si tot printre lacrimi mi-a spus ca e fericita totusi ca a luat argintul, fiind singura medalie care ii lipsea. Avea aur si bronz de la concursurile anterioare.
S-a linistit incet-incet si reinceput plimbarile prin sala, sa vorbeasca cu unii altii, sa se joace cu cei din echipa proprie. Aveam de gand sa mergem la niste cumparaturi pana la premiere; a spus sa mergem noi, ca ea vrea sa stea in sala. Am realizat ca incepe sa se desprinda de noi, de mine mai ales. Intre timp a venit un alt parinte cu ideea sa-i duca pentru scurt timp la zoo. Au mers cam pentru o ora; a venit incantata. Inclusiv catre casa a preferat sa mearga cu o alta masina cu fetele din trupa decat sa ne astepte pe noi jumatate de ora - o ora.


Asa ca acest concurs a fost un castig. A reusit sa lupte cu niste emotii si sa treaca peste ele. A invatat multe, printre ele si faptul ca nu e cea mai buna, dar si ca nu e o problema daca nu e cea mai buna. I-am spus de consolare ca acum are toate medaliile; pe viitor poate sa-si aleaga ce medalii vrea sa castige la urmatoarele concursuri si sa-si urmareasca scopul. Mi-a spus cu glas mic ca ar vrea aurul, dar ca sunt in regula si restul medaliilor.


Deci rezultatul: argintul, la o zecime diferenta, nu e un final si nici un verdict. Vor urma altele si altele. Emotii vor fi, caderi idem, castiguri idem. Din spate vin niste fetite bune; le-am urmarit. In fata, centurile mari adica, nu numai ca sunt foarte bune tehnic, dar mi s-au parut mici oameni-mari frumosi. Acea manifestare de empatie si simpatie a Dariei a fost punctul pe I. I-am urmarit vorbind in grupulete, tragandu-se in joaca de centuri, razand, repetand. A fost incrancenare, prietenie si bucurie, toate  amestecate, dar ultimele doua au primat.





Felicitari, Budo Apulum. Avem un aur la kumite - un baietel pe care-l urmaresc cu drag (si nu numai pe el)-, respectiv argint si bronz. S-au descurcat onorabil, spune profana de mine :) 
Felicitari si celorlalti!

PS: Daca are cineva filmarea din turul al doilea al lui Teo, rog sa ma contacteze :) . Mie mi-a sunat telefonul chiar atunci cand filmam si mi s-a oprit automat filmarea ... :(

Pe cea de la turul intai o am:

marți, 12 aprilie 2016

Bucuria Dansului

Au facut dans sportiv din clasa I a lui Teo, deci ar avea 2 ani si jumatate. Pe cea mare am dus-o din cauza ca am remarcat o rigidizare a corpului, respectiv si tendinte de adunare a spatelui, deci strict pentru miscare. Pe cea mica am dus-o ca ... am dus-o si pe cea mare. Teo se misca mai bine, dar a avut o afintate mai mare pentru karate, asa ca dansul a ajuns sport secundar, deci nici gand de concursuri, parteneri de dans sportiv.
La inceputul anului scolar activitatatea s-a diversificat si s-a infiintat si o trupa de dans modern. Dianei clar ii place mai mult acest stil, iar Teo a ajuns si ea pe motiv ca intre timp s-a schimbat orarul la karate si avea timp liber cand se faceau antrenamentele de dans modern; asa ca am trecut cu catel cu purcel de la dans sportiv fara partener la dans modern, trupa de fete.

Weekendul acesta a fost un concurs national chiar in oras si antrenoarea a reusit sa le inscrie. Am avut o supriza extrem de placuta vazand dansurile. Chiar nu conta rezultatul, pentru ca cel putin scopul meu e sa se miste, sa le ajute la o dezvoltare armonioasa. Insa a venit si el: locul I la sectiunea latino, locul al doilea la dans modern.

M-a surprins gratia. Poate sunt un pic partinitoare, dar aceasta am remarcat comparativ cu restul trupelor: fetele au fost feminine; au avut miscari continue si o gratie care au parut naturale, deloc "lucrate". Clar ca sunt inca la inceput; mai e de lucru la sincronizare, mai vin si pleaca fete, dar surpriza placuta e prezenta si faptul ca fetelor le place sa mearga, desi ies din sala transpirate, obosite, terminate, dar vesele, conteaza foarte mult.


Felicitari antrenoarei si coregrafei Bianca Racolta si antrenorului sustinator Ionut Ionescu. Felicitari trupei Life Is Dance!

Latino, locul I 11-14 ani - il mai vazusem la spectacolul de Craciun...  n-a fost o surpriza asa mare



Dans contemporan locul al doilea 11-14 ani - chiar m-a impresionat. Au reusit sa se sincronizeze bine si se vede ca le-a placut

Si finalul de dans contemporan - m-a prins nepregatita si am oprit filmarea prea repede


marți, 23 februarie 2016

Jumatate de an

In vacanta semestriala ne-am reunificat sa spun asa; a fost timp petrecut noi cu noi si ne-am regasit. Timp care s-a scurs incet, in tihna, fara planuri, fara orare, cu povesti si planuri marunte.
Am ras mult, ne-am depasit si niste limite.

A inceput semestrul al doilea. Parca e mai bine.

Trecerea in clasa a cincea a fost foarte grea; chiar nu m-am asteptat ca la inceput sa am parte de incrancenare, apoi apatie de-a dreptul. S-au linistit apele , rezultatele sunt foarte bune, dar, din pacate, parca ceva lipseste.

Clasa a treia e navigare pe ape cunoscute si calme. La matematica merge foarte bine. Abia asteapta pregatirile suplimentare, cauta rezolvari originale ale problemelor, e interesata de ce face Diana. La concursul de gazeta matematica junior a luat punctaj maxim. Refuza in schimb sa citeasca. Incep sa ma ingrijorez, pentru ca incepe sa se simta la vocabularul "academic" sa zic asa. Crangul a ajuns sa fie poiana si alte asemenea exemple care nu dau prea bine nici in lucrari, nici in povestiri. Inca astept declicul, sa gaseasca cartea-minune care sa-i deschida apetitul.

Pe partea de sport, au intrat amandoua in nou infiintata trupa de dans modern, aceiasi instructori. Diana e incantata. Teo parca ar fi preferat dansul sportiv, dar e in acelasi timp cu programul de karate. Un exemplu de la spectacolul de craciun :

Cu Karate mergem mai departe. A castigat Cupa Romaniei la Kata fete 9-12 ani, centura albastra.
Cupa Romaniei

 A obtinut si mult ravnita centura galbena. A fost sufletul seminarului, facut tot ce s-a cerut  cu mult entuziasm, inclusiv demonstratie de mers in maini. Urmatoarele concursuri insa vor fi mai grele, dar asteapta cu nerabdare Campionatul National si apoi pe cel european.
Centura galbena - fericire maxima


Viitorul suna ... plin. Scoala, teme, antrenamente, parca timp compresat. Le place amandurora ceea ce fac si asta conteaza cel mai mult.

luni, 8 decembrie 2014

O cupa si-o centura

Sfarsitul de an a debutat cu evenimente legate de karate. In 23 noiembrie a avut loc MAS OYAMA MEMORIAL CUP. Teo a fost inscrisa cu clubul BUDO APULUM. N-a vrut sa participe nicicum la kumite (lupte) -n-am insistat-, ci doar la concursul tehnic (kata). Profana  de mine a crezut ca-i cupa Romaniei la karate kyokushin si i-am tot povestit cum vor veni copii si adulti din toata Romania. Apoi m-am trezit in cadrul concursului ca e de fapt internationala si eu am fost cea luata la rost... mami, dar e si steagul Elvetiei... si al Ungariei... ala albastru cu alb (Grecia) ce steag e?

Acum n-au fost copii din tarile respective; a concurat doar cu copii din Romania; cel putin la categoria ei de varsta si centura. Insa a luat locul I, lejer pot spune.

Nici ceilalti din club nu s-au lasat mai prejos; au fost 5 cupe (implicit 5 locuri I - lipsesc Denisa si Tudor din poza) pentru club. In poza mai sunt Sensei Tudor Nicolaie, initiatorul si mentorul asociatiei si Sempai Stefan, antrenorul.

 Aici cu sensei Tudor Nicolaie. Era obosita; podiumul a fost dupa ora 9 seara.

Si-a dus cupa la scoala, iar acasa a avut unul din episoadele acelea Mos Ene venit pe negandite si a adormit a doua zi pe la pranz cu ea in brate. Oboseala din ziua anterioara, cea cu concursul, si-a spus cuvantul. Tot cupa a fost suportul dintisorului cazut in dimineata urmatoare concursului, pana a venit Zana Maseluta sa-l ia.

In 7 decembrie (adica ieri) a fost si examenul de centura. A trecut 2 grade: centura portocalie cu tresa si centura albastra. A fost un examen greu. S-a pregatit; si-a dorit centura cu tot sufletul. A primit-o dupa trei ore de truda, incluzand flotari, genoflexiuni, combinatii, kata, demonstratii de kumite. A iesit aproape terminata; a refuzat chiar si pozele individuale cu noua centura; a vrut doar acasa. Azi si-a dus-o la scoala si ... vrea centura galbena. Nu mai conteaza ca a fost greu :). A trecut un hop.

Personal n-am poze cu e si noua centura, ca doar a refuzat pozele, dar exemplific cu doua  demonstratii de kata din cadrul examenului. E cea mai mica din grup.



Ce sa zic? Felicitari, Teodora! Chiar a fost munca din partea ei. Are si talent, dar trebuie si efort. Cat va dori, vom merge pe drumul acesta. Karate-ul a fost benefic pentru ea. Miscarile de kata... adica anumite miscari, facute intr-o anumita ordine, au ajutat enorm la concentrare.Practic trebuie sa fie mereu in priza pentru ca urmeaza o miscare diferita. Un picior, o mana, o rasucire... Si-a eliberat multe frustrari prin aceste exercitii. Si nu, nu se bate in afara programului! De fapt si in timpul antrenamentului, prea putin sunt lupte. Mai mult sunt aceste kata si combinatii, cu exemple de autoaparare. Insa depinde de copil. Lui Teo ii place in continuare isi calculeaza anii pe care-i are pana ia centura neagra; are jocuri de karate... in momentele de asteptarea cu noi, cand se plictiseste, face kata ... cu degetele, cu miscari de cativa cm, sa n-o vada nimeni. E entuziasta.  Si cum spunea examinatoarea, care a inceput la 37 de ani karate-ul si dupa 7 ani are centura neagra cu 2 dani... e sport si pentru fete, si pentru baieti.

miercuri, 4 iunie 2014

Karate - cupa 1 Iunie

Saptamana de dinainte de 1 Iunie a fost una nebuna: o zi de nastere, un spectacol cu repetitiile aferente, o serata organizata de scoala, o intalnire cu grupa de dansuri la iarba verde, totul culminand cu concursul pentru micii karatisti , organizat de 1 Iunie in Sibiu (cu antrenamentele aferente, ati ghicit)

Au fost primele doua medalii pentru Teo si a fost mandra nevoie mare. Iar parintii din dotare asemena, ca s-a descurcat chiar bine: aur la kata si bronz la kumite (care bronz oricum se dadea la toti, insa a luptat fain :) )

Cineva le-a oferit si apa - nu e reclama, dar poza e faina:


A fost punctul central; pana la premiere s-a tot invartit pe langa mesele acelea:


Kata- aur
Si filmul aferent:



 Kumite - bronz

Si poza luata de pe pagina facebook Terrasportika Sibiu, in plina actiune (cu rosu)

A luptat, insa a pierdut cu 2 la 1. A reusit acel punct valoros (lovitura la cap), tinand cont de experienta 0 la competitii, inaltimea adversarei si diferenta de grad (4 nivele mai sus). Arata bine in poza, cum practic e in aer si aproape in sfoara, incercand sa ajunga la cap.

I-a placut tare. Ii place tare. Si-a amenajat un loc special de diplome si medalii in camera si tot isi plimba medaliile. Suna ca niste cloppote intr-o turma de oi; na c-am zis :D.