duminică, 21 august 2016

Doisprezece

E serioasa si nu se prea mai amesteca in jocurile copiilor. Cand "uita" ca e mare si o face, o face cu drag si ras cristalin, chiuind si sarind de-un cot la sperieturi sau la actiuni neasteptate. In cea mai mare parte a timpului prefera sa stea nevazuta printre adulti.
Putem avea incredere in ea. E ascultatoare si nu prea ne iese din cuvant. Parca nici nu comenteaza cand nu-i convine ceva; in cel mai rau caz isi da ochii peste cap in neaos spirit adolescentin.

Ii e frica la sporturile de actiune, frica pana la amorteala si blocare si trebuie sa urmareasca actiunea o vreme pana se hataraste sa incerce. Dupa ce trece de soc, ii place, chiuie si aici si se mira ca ce simplu a fost. De asta, o realizare a ei e apreciata si conteaza mult mai mult decat giumbuslucurile naturale si clar mai periculoase ale surorii ei, pentru ca e lupta cu ea in primul rand. Adora in schimb dansul. Merge cu placere la cursuri si instructoarea a remarcat-o prin seriozitatea si constiinciozitattea cu care lucreaza. A lipsit de la zile de nastere, de la actiuni cu copii de varsta ei, nevrand sa lipseasca de la dansuri. Acum pe vara e vacanta si acolo; i-au dat la un moment dat lacrimile pe motiv ca-i lipsesc orele acestea.

Prea putin deseneaza, iar cand o face, o face mai mult pe calculator, in gimp. Ma astept sa-i revina pasiunea; tatoneaza tot mai multe activitati. Citeste mult si asculta si mai mult muzica, cum prinde un moment de ragaz.





Scoala e pe primul loc, tot serioasa si consecventa si aici. Cu exceptia matematicii, rar are nevoie de ajutor si temele si le face complet singura. E naturala la engleza, ii plac conexiunile din mai multe limbi, respectiv biologia si istoria. Si-a pastrat prietenii din clasa si uraste violenta fizica si verbala.


E Diana, la doisprezece ani. LA MULTE DUZINI!