Se afișează postările cu eticheta 2015. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta 2015. Afișați toate postările

vineri, 21 august 2015

Unsprezece

A fost anul muzicii si al povestilor. MP3 player-ul  primit cadou anul trecut a fost folosit cred la capacitate maxima. Datorita lui, ea, antitalent la tehnica, a invatat sa-si copieze piese de pe calculator pe player, sa le stearga, sa caute. Isi face liste si listute cu piesele auzite care-i plac si apoi le transfera. De cele mai multe ori asculta pe leagan, dandu-se in nestire, cu ochii pierduti, cu gandurile ei sau cantand de una singura.


A fost anul mitologiei grecesti si egiptene. Aventurile lui Percy Jackson, ale copiilor familiei Kane, Legendele Olimpului au fost traite la intensitate maxima. Percy inca nu e tradus in totalitate, asa ca pe ultimele doua volume mi le-a cerut in original, ca n-a mai avut rabdare.

A fost anul Minecraft. Presimt ca va mai dura ceva, asa cum a tinut si perioada Sonic. A creat harti intregi, are povesti numeroase legate de joc, ne-a cerut carti cu eroi din Minecraft.

Desen cu Minecraft

A fost anul Lego, cu povesti in imagini... cu secvente care se succed intr-o ordine bine definita.
Se pleaca de la scoala - 1
Se pleaca de la scoala -2
Se pleaca de la scoala -3

A fost anul nervilor preadolescentini, cu o perioada in care nu ne-am mai inteles, in care orice spuneam, orice faceam, era total pe dos. Se pare c-a trecut primul val, dar sa vedem si pe mai incolo :)

Nu mai deseneaza asa mult, iar cand o face, sunt mai mult schite... grafica in general; locul desenului a fost luat de citit si de scris: scrie povesti in engleza, folosind litere tipografice. Scrisul de mana e folosit la scoala, la teme, la liste, la biletele, insa nu pentru scris de povesti :) Are teancuri de foi, scrise marunt, cu dialoguri in engleza, cu personaje inventate sau preluate din ce-a citit carora le continua aventurile.
O pasioneaza universul: galaxii, stele, praf stelar, de ce pamantul e cum e si restul nu-s... Transforma anii lumina in kilometri, iar George al lui Stephen Hawking i-a fost un ghid de mare ajutor.
Merge si la scoala cu placere, e constincioasa si doritoare sa invete; ne intreaba, cauta informatii, dezvolta idei.

A ramas destul de statica; evita sportul extracuricular, prefera sa stea acasa cu o carte in locul bicicletei sau al schi-ului si inca e cu frica de loviri/accidentari. Inotul ar fi tare bun, dar tare bine ar fi sa fie apa mai calda ;) . Ii place in schimb sa danseze si cursurile de dans s-au mulat pe ea ca o manusa. Desi exercitiile sunt complicate, fac rezistenta si de cele mai multe ori iese din sala cu parul ud, cu apa curgandu-i pe fata, desi are zile cu febra musculara din cauza miscarilor, desi e timida sa fie in spectacole sau se supara rau cand nu-i ies miscarile, nu are ganduri de renuntare si e multumita de ea. E chiar trista ca odata cu inceperea scolii, vor trece la grupa intermediara, unde e mai usor.

E loiala prietenilor din anii trecuti, respectiv are cateva fetite de la dansuri cu care se intelege bine. Desi pare timida, fricoasa, am remarcat ca e puternica emotional; tine la hotararile ei, chiar daca sunt originale, chiar daca nu sunt la moda si desi a suferit anii trecuti, acum pare sa fie prea putin influentata de tachinarile celorlalti; aici ma refer la haine, la comportament, la muzica sau jocuri, la situatiile din scoala. A devenit o domnita stapana pe ea, respectiv separa destul de bine situatiile rele fata de cele bune.

La cules de ghiocei, cu un prieten bun

E Diana, la unsprezece ani.
LA MULTI ANI!


Zece, Noua, Opt, Sapte, Sase

joi, 20 august 2015

Noua

   A fost anul miscarii, anul in care efectiv s-a bucurat sa mearga la cursurile de karate si de dans.
   Au venit si rezultatele pe sectiunea Kata la Karate Kyokushin Traditional: Locul I la Cupa Romaniei centuri albe si portocalii, Locul I la Campionatul National centuri albastre, Locul I la Europene centuri albastre, toate pe grupa de varsta 7-8 ani. Sunt inca centuri de inceput, pentru urmatoarele e si mai multa munca, dar ii place tare mult.
Campionatul National

Campionatul European

   La dansuri nu are partener stabil, dar anul acesta a mers si acolo de placere, fata de anul trecut, cand a mai avut faze de "azi nu vreau sa merg". Acum in vacanta au avut o mica perioada cand au mers in aceeasi grupa cu avansatii, cei cu partener si care participa la concursuri. Venea acasa epuizata, povestind plina de patos cat de greu a fost, ce au avut sa faca, insa la intrebarile mele de genul "Si mai vrei sa mergi cu grupa asta?!" raspundea invariabil, la unison cu sora-sa "Daaaa... E faaaaain!!!".
Spectacolul de Craciun

Combinatie dans-karate.... sau karate-dans..
O surprind in momentele cand e ea cu ea, facand miscari de dans sau de kata prin casa, concentrata, insa cu pasi mici, neclari cumva; miscari facute doar pentru ea, nevrand sa fie aratate nimanui.
Si-a depasit frica de apa si se distreaza efectiv prin piscina. "Podul de sus" il face de anul trecut, dar in acest an a reusit sa si sa se ridice din el. Acum se lupta sa stea in maini cat mai mult (are record de 10 secunde), respectiv sa umble in maini. Spagatul, sfoara sunt floare la ureche, aplecandu-se si jos cu trunchiul, pe pamand daca e in spagat, pe piciorul din fata  daca e in sfoara.
Pe spatarul canapelei
    A fost anul dobandirii de cunostinte, venind entuziasmata si de la scoala, plina de noutati, schimband informatii cu sora ei sau cu noi, parintii, dezvoltand idei, intrebandu-ne, stalcind cuvinte necunoscute, gen tetanos, poliomielita si razand stingher la corectiile noastre, dar apoi sa ne intrebe din nou: "Cum ai zis ca se cheama boala aia?  Petanus?". A fost anul cand s-a mai certat cu colege, iesind cumva invinsa din discutiile legate de moda sau cine are cel mai frumos lucru si venind acasa frustrata si enervata.La fel, anul cand a venit acasa radiind de bucurie dupa "luptele" din clasa date pe hartie, cand ea si o mana de alti copii, baieti in special, se razboiau in cifre si FB-uri date pe caiet. Nu vrea sa citeasca in continuare, desi pot sa ma declar multumita cu aceasta vacanta: a terminat "Matilda" de Dahl din proprie initiativa. Cam atat , alta carte n-a gasit inca pe gustul ei (lectura care chiar a fost necesara pentru tema de vacanta nu se pune) :).
In clasa, cotrobaind prin cadourile de Craciun
 Adora vacantele si timpul liber, timpul cand stie ca nu are nimic impus de facut. Daca are vreo sarcina, se grabeste sa si-o termine, sa scape, sa aiba acel timp liber. Ii place sa inventeze; lipeste, taie, coloreaza si ies din mana ei personaje de regula mici, rotunde, "dragute". Casa e plina de hartii, lipci, banda izolatoare/scotch... ramasite a inventiilor ei, pe care nu avem voie sa le aruncam pentru ca se pot folosi la altceva.
Nu aruncati!

Vede diferente fata de alti copii si incepe sa-si faca probleme, cerandu-mi incurajari, respectiv aprobare: de ce e mica, de ce are picioarele mai groase decat alte fetite, de ce se intaresc tare muschii de la brat atunci cand se incordeaza, de ce are alunita pe obraz. Ar vrea sa arate ca Bianca, instructoarea de la dans, ii place sa poarte tocuri, furandu-mi pantofii sau incaltandu-se cu sandalele de dans; e cocheta acasa, dar cand e vorba sa plece de acasa, din graba si de bucurie ca face ceva, se imbraca cu ce-i mai la indemana. Cizme de cauciuc in decembrie cu ger de crapa pietrele? Perfect! Panataloni grosi in iulie, cu cod galben de caldura? Nimic deosebit! Tricou patat! Ei si?!
Outfit
    Este tot expansiva, vorbeste in continuare mult, plange sonor cand sufera de ceva sau se simte nedreptatita, mai are momente cand isi spune gandurile sau isi face planuri cu voce tare, concentrata, fara sa remarce ca sunt atenta la ea. Inca e pasare de noapte; prefera sa se culce tarziu si doarme pana tarziu dimineata. Cand se trezeste e foarte calma si are nevoie de timp pana se trezeste complet. In aceasta vacanta, ora ei de trezire este in jur de 10.
E treaza, da?
 Inca este mamoasa, atasata de fapt de ambii parinti. Inclusiv la televizor trebuie sa stea lipita de unul dintre noi... macar sa ne atinga cu un picior sau o mana, daca nu reuseste sa ne stea in poala. Nu vrea sa doarma pe nicaieri, ca doar ii e dor de mama. Face glume, farse; in continuare cu spirit sugubat. Comenteaza... mult, din orice, orice observatie e intoarsa cu o scuza sau o explicatie, nedand vina pe nimeni, dar clar ea e nevinovata :p . Are mai putini prieteni de varsta ei; cei mai multi sunt de varste mai mari, prietenii Dianei de regula, respectiv partenera de sala de karate.

Prietene si karateka.

TEO - Noua


Ea e Teo, la noua ani.
LA MULTI ANI!



Opt , Sapte, Sase, Cinci, Patru

luni, 27 iulie 2015

5th IKO Kyokushinkaikan European Championship

Locul I la sectiunea Kata - centuri albastre 7-8 ani pentru Teo la Campionatul Euopean desfasurat la Sibiu.

Foarte pe scurt:
- saptamana premergatoare concursului a fost plina de antrenamente tinute in casa. Si-a lipit banda izolatoare pe parchet, a rulat covoarele si a tot exersat. Au fost lacrimi de frustrare cand nu-i iesea ceva, iar cand ii iesea... DIN NOU!
-in seara premergatoare concursului i-am descoperit si o basicuta sparta deja la degetul mare, asa ca a fost nevoita sa intre in concurs cu degetul bandajat;
- din motive obiective si necesare, am fost nevoita sa merg dimineata doar eu cu ea la Sibiu; primul meu drum lung fara copilot, fara sa cunosc Sibiul la volan. Am mers orbeste, cu Google Maps , pregatita sa trag undeva pe o straduta pe dreapta in caz ca ma pierd si sa iau un taxi pana la sala Transilvania;
- o caldura inabusitoare in sala si afara (vestitele coduri galbene de vara), dar spre bucuria tuturor cred, concursul a tinut mai putin decat preconizam. Adica de la 9 dimineata pana pe la vreo 5 dupa masa;
- surpriza la podium: toata lumea se astepta la Teo singura pe locul I (dupa notele date de arbitri si calculele facute de parinti), insa au fost doua fetite. Cum fiecare-si stia deja podiumul, felicitarile se acordasera, cealalalta fetita a fost efectiv incantata cand s-a vazut si ea pe locul I :) La fel si restul locurilor s-au translatat, cea de pe III a urcat o pozitie, etc ;  ma gandesc ca a fost la fel de mare incantarea, desi nu am reusit sa le surprind prima reactie :) .


Bucuria a fost imensa si s-au vazut eforturile pe care le-a facut Teo: 3 antrenamente pe saptamana karate, 2 antrenamente pe saptamana dansuri. Chiar daca nu se vedeau aceste eforturi, chiar daca nu ar fi participat sau nu ar fi luat nimic, pentru noi nu ar fi fost problema. Important e ca se misca si-i place sportul; vorba stramosilor: "Mens sana in corpore sano". Pentru ea insa ar fi fost intr-adevar dezamagitor, mai ales ca a luat I si la nationale, se misca bine si chiar si restul parintilor de la sala o tot lauda si incurajeaza.

Basica sparta cu o zi inainte de concurs

Podiumul 7-8 ani - centuri albastre

Cu Kancho, Shihan si partenera de sala/prietena

Echipa Budo Apulum cu Kancho si Shihan


Prima Kata executata in concurs; si aici surpriza totala, pentru ca in regulamentul de concurs era specificata o alta Kata. Noi venind chiar in ziua concursului, nu am avut cum sa aflam. Noroc ca a fost ea pe faza, noroc ca Senpai le-a tot amintit sa faca ce spun arbitrii, asa ca a executat ce s-a cerut. Inca ma intreb ce s-ar fi intamplat daca ea, copil fiind, avand prea putina experienta de concurs, ar fi executat ce s-a cerut initial pentru campionat; cate lacrimi ar fi varsat Teo dintr-o greseala stupida, facand ceea ce stia ca trebuie sa faca; cate metode si scuze ar fi trebuit eu sa scot ca sa se linisteasca. 


A doua Kata:


Are inca o medalie mare si grea si o diploma uriasa, cartonata, format A3, combinatie de engleza si japoneza. Are intr-un carnetel autograful lui Kancho, iar kimonoul si centura ii e sunt si ele semnate de catre Kancho.
A fost aplaudata la scena deschisa la seminar de catre un sensei din alta tara pentru un procedeu corect executat, aplauze care au fost intarite de restul grupului de antrenament. Era si cea mai mica din grup. A pus acelui sensei cateva intrebari in engleza, fapt care l-a facut pe sensei sa intrebe mirat: "Do you speak english?!" . S-a fastacit insa dupa intrebare :)

Si trebuie sa amintesc si de utilitatea cursurilor de dans. Tot la seminar, alt sensei (tot strain) i-a pus sa faca un procedeu de lovire si schimbare de picior - nu cu saritura. L-a prins instantaneu. Dupa mine semana foarte mult cu un samba combinata cu lovitura. Se vede si in filmulet cat de usor il face si cat de neobosita este. E cea mai mica, in primul rand, mijloc, centura albastra - inchisa la culoare.


Tot legat de dans si flexibilitatea pe care i-o mentine dansul:

Spagat - randul al doilea stanga-mijloc - trebuiau sa se departeze cat pot de mult
Nu e gata totul; deja-si face ganduri pentru internationalele Romaniei din noiembrie; incearca sa ghiceasca care ii vor fi posibile adversare (schimba grupa de varsta), ce kata ar putea avea si cum ar putea sa faca exercitii cat mai bune. Azi deja exersa prin casa.
In decembrie asteapta sa dea examen de centura - din motive multe si marunte nu a participat complet la seminar si implicit examenul de centura de dupa concurs, dar vrea centura galbena cu ardoare, mai ales ca e culoarea ei preferata.
Deci mergem inainte. Cu dansurile la fel, nu vrea sa renunte, asa ca vom avea iarasi un an scolar plin efectiv... Sa-i placa, asta e cel mai important.

luni, 13 iulie 2015

Dansatorii cataratori

Inca un antrenament si urmeaza vacanta oficiala si cu trupa de la dansuri.
Instructorii de la Life Is Dance le-au pregatit insa o surpriza si au facut o iesire cu ei in parcul de aventuri din oras.
A fost o schimbare de ritm binemeritata. Le-a placut tare mult, desi Teo a plans intr-un loc, dar apoi si-a neutralizat plansetele dandu-se pe o tiroliana mare. Au descoperit instructorii si faptul ca tot Teo  are gura mare, dar nu era ceva nou pentru mine :))
Diana a fost precauta si s-a dat doar pe ce a crezut ca e in regula pentru ea.
Au mancat si o inghetata, au venit obosite si mai vor sa ne duca si pe noi. Deci e de bine.

Ca si concluzie, dupa inca un an de dansuri (al doilea, cum ar veni), s-au dezvoltat incredibil. Initial le-am dus pe motiv ca am observat la cea mare tendinte de a-si aduna umerii, din cauza cititului mult. A inceput si o rigiditate in miscari, nefiind asa activa ca sora-sa. Fiind apropiate ca varsta, au primit-o si pe cea mica. Rigiditatea Dianei a scazut foarte mult... poate imita miscari destul de complexe si-i place foarte mult. Cum am tot spus, cel putin in cazul nostru nu e de nivel de performanta, dar e un hobby al ei care-i place foarte mult. Are mai mult incredere in ea, postura clar ii e mult mai buna, desi cand nu e atenta sau dupa citit sau teme multe revine la tendinta de a-si aduna umerii. Nefiind in trupa de avasati, adica cei care merg la concursuri de dans sportiv, spre sfarsit am remarcat ca instructorii au marit aria si au facut si cateva ore de dans modern, respectiv balet.
La Teo nu i-a prea placut initial. Cred ca si instructorii au avut la inceput un pic de furca pana sa se  integreze. Acum o surprind prin casa gandindu-se la ceva si facand miscari de cha-cha sau samba automate. Ar fi fost buna si pt concursuri, dar a cedat in favoarea karate-ului, prima iubire. O duc insa in continuare pentru ca acum chiar vrea sa mearga si ea, ii plac miscarile si a indragit-o tare mult pe instructoare. O ajuta si la karate, la flexibilitate si miscarile de kata. In plus e miscare si o prefer de 1000 de ori fata de statul in fata tabletei sau plangandu-se de plictiseala. Nu mai spun ca le va fi de ajutor in viitor, la viitoarele petreceri ;)

Asa ca dam inainte, atata vreme cat vor vrea, cat se va putea.

Din excursie

Cu instructorii, la un concurs de 1 Iunie

Pirueta 


sâmbătă, 11 iulie 2015

Fair play

    Diana a fost la o petrecere si a intalnit un baiat. Din vorba in vorba au aflat ca baiatul face karate in alta echipa si ca cei din echipa Teodorei ii sunt "dusmani de moarte".
    Vine Diana acasa si-ii spune lui Teo:

D:  Am intalnit un baiat din trupa de karate dusmana.
T: Cum adica? Noi suntem toti prieteni!

   Teo da, face sport de contact, in care lupta e importanta. Am dus-o la acest sport pentru ca sa capate incredere in ea, sa se miste, stiind in mod teoretic ca artele martiale ajuta la concentarare, la dezvoltare fizica si intelectuala echilibrata.
Nu ne-am gandit niciodata sa o ducem pe motiv sa se bata cu altii, sa devina plina de sine, sa ameninte, sa-si faca "dusmani".
  Aceasta afirmatie a ei mi-a intarit increderea ca e pe drumul cel bun. Instructorul le reaminteste aproape la fiecare antrenament ca sunt prieteni, ca sunt o familie. In luptele din cadrul Dojo cel mai mare sau cel mai mare in grad trebuie sa-l protejeze pe cel mai mic sau cel mai slab in grad. La sfarsit de lupta intodeauna se imbratiseaza... inclusiv in competitii.
  In cele doua tabere de karate in care a fost au participat copii din cel putin 4 dojo din diferite orase si s-a mers pe aceeasi idee si s-au facut prieteni. O stiu pe Patricia, pe Alexia, pe Teodora (alta), pe Daria mica, pe Daria mare, Eleonora (fete din alte orase) si pe multe altele din povestile ei din tabara si concursuri si stiu numai lucruri pozitive. Se intalnesc, se saluta, se imbratiseaza. Desi in competitii sunt rivale, nu mi s-a parut niciodata ca in afara lor sunt la fel.

Urmeaza Campionatele Europene, la care Teo participa. In mod sigur se va intalni cu fetele de mai sus si isi vor zambi si vor vorbi. In mod sigur vor fi rivale, vor fi emotii, oboseala, posibil si lacrimi. Teo nu participa la Kumite pentru ca nu vrea, ci doar la sectiunea Kata. Dar chiar daca ar fi luptat, adversarele din concurs sunt vazute, cel putin de catre ea, ca si prietene.


Aceasta se datoreaza foarte mult instructorului de dojo, lui Shihan, celorlalti instructori din cele doua tabare in care au mers si instructorilor din cadrul seminariilor unde a participat (fiecare examen de centura are in fata lui un seminar de 3 zile cu instructor-conducator din alt oras din ce am remarcat) .

Nu stiu ce l-a facut pe acel baiat din alt dojo sa afirme ca sunt "dusmani de moarte", dar cel putin la Budo Apulum, nu exista asa ceva. Si chiar nu e reclama.


Aici era cu o fetita din alt oras, la un seminar. Teo era mai mare in grad (cea mai mica din filmulet, cu centura albastra), a prins pasii mai repede si a ajutat din proprie initiativa (se vede mai pe final).





Cu dor de iarna


sâmbătă, 13 iunie 2015

Campionatul National de Karate Kyokushin Traditional

Locul I la Kata 7-8 ani centuri albastre
Medalie de bronz la Kumite 7-8 ani sub 30 de kg (locul III-IV cum ar veni)

La kata (deomnstratie tehnca - lupta imaginara) ma asteptam sa fie printre primele locuri, insa la kumite a fost o surpriza placuta. E scunda si in luptele la copii punctele se dau prin lovirea la capul adversarului. Clar e dezavantajata. Pe I nu ar fi putut fi, uitandu-ma si la celelalte lupte; are de lucru destul de mult la capitolul psihologic, dar a fost foarte-foarte aproape de II (a pierdut cu scor 1-1, dar adversara a fost mai activa si mai hotarata).

S-a bucurat mult si a muncit la fel de mult: 3 antrenamente saptamanale la karate, 2 antrenamente saptamanale la dans sportiv. Mai e si scoala, unde se descurca si acolo foarte bine, deci nu pot decat sa ma bucur.

Prima kata - nota mai mare decat a doua, dar filmarea mai proasta din cauza ca s-a asezat cameramanul oficial in fata subsemnatei



A doua kata:


Si cateva poze:


Urmeaza Europenele, tot la Sibiu.

marți, 19 mai 2015

Do you speak english?

-Teo, shut up!
-I'm shut-up-ing!

Cel putin s-a prins de regula, as ca se finiseaza aplicarea ei.  :)

marți, 5 mai 2015

Self esteem

Teo, proaspat intoarsa de la antrenamentul de karate, multumita de ea:
-Imi place de mine!

sâmbătă, 4 aprilie 2015

O raza de soare pe centura

    Seminarul de karate s-a incheiat de multicel, examenul la fel, dar a ramas tresa lui Teo. O tresa chiar obtinuta cu truda pentru ca in timpul examenul a avut o cadere. Inca nu pot sa-mi explic daca a fost din cauza racelii incipiente sau a deshidratarii, cert e ca pe la mijlocul examenului a apucat-o durerea de cap, febra si durerea de muschi. Luni n-a mai avut mare lucru, doar nas curgator si raguseala, iar febra nu s-a repetat.
Nu a vrut insa sa renunte si o jumatate de ora cel putin, pana si-a facut nurofenul efectul, a lucrat plangand efectiv.
Iar luni era deja la sala. E efectiv singura activitate in care nu e nevoie sa-i amintesc cat e ora ca sa se pregateasca, sau sa plecam; chiar trage ea de noi sa o ducem mai repede.
Fiind galbenul culoarea ei preferata, urmatorul obiectiv e clar stabilit: centura galbena. Apoi ... centura neagra cu o tresa galbena, sa semene cu o albinuta. Ca intre centura galbena si cea neagra mai sunt 2 centuri si tresele aferente, plus munca-munca-munca, nu conteaza

La seminar, se astepta sa inceapa cu un alt tip de intrare.

In timpul examenului, plangand de durere de cap, dar incepea ibuprofenul sa-si faca efectul:




joi, 2 aprilie 2015

Inscrieri

Scanarea nu a reusit din cauza umbrelor, dar:
-un cos de gunoi care nu se vede de dupa dulap
-o majoreta care primeste indicatii
-o persoana cu spatele , intrand intr-o incapere
-2 liceeni in uniforme (Diana si Codrut mai precis)


joi, 19 martie 2015

Pasarile Teodorei

Paunul:
 .. si bufnita:

miercuri, 18 martie 2015

La sapa

A avut ocazia sa tina sapa in mana si ne-am distrat de ea. S-a distrat si ea.


marți, 3 februarie 2015

Mumia

O figura din ... dreptunghiuri

vineri, 30 ianuarie 2015

Inca o zi de distractie la scoala

Ultima zi de prim trimestru de clasa a doua a debutat cu 2 ore de scoala (romana si matematica) si s-a terminat cu 2 ore de lucru manual.

Au facut cate un omulet de zapada dintr-o soseta umpluta cu orez.

Omul de zapada al Teodorei a trebuit sa faca cu ochiul, ca doar seamana cu creatoarea lui cea "sugubeata":




Ca si comparatie am pus si o oita facuta acasa tot de catre Teo: un ou golit de tac's'u si apoi imbracat intr-o pasta din hartie inmuiata bine in apa si apoi pus totul la uscat. Care pasta ma cam dispera: e plin de recipiente cu "experimente" prin casa, recipiente de care nu am voie sa ma ating. Mai are o oita asemanatoare, insa cu urechi, mai draguta, numai c-a ajuns la bunici fara sa fie pozata.


Game designer


Transcriu cuvant cu cuvant, inclusiv micile greseli de limba, dar e inteligibil.

"So this is where you live. I build it for three days. "
"How am I going to look like Herobrine?"
"Easy. We will photo you and your moves. Then we put them on computer and edit you blocky."
"That's a lot of work to do."
"Yeah."
"This is what I'm wearing?"
"Yes and no. You have a black blouse and a pair of black trousers. Those are more important."
"Aha"

100% creatia Dianei, 10 ani jumate.

miercuri, 28 ianuarie 2015

La sanius

Explicatia direct pe desen.


duminică, 25 ianuarie 2015

Columna Dianei

Proiect la istorie: "Formarea poporului roman si a limbii romane".

Oricum era de cautat imagini despre aceasta pe internet si-n ziare si reviste. Initial era gandit un afis sau o mapa. In final, vazand detalii din columna lui Traian, s-a dezvoltat povestea in jurul columnei. A iesit - in ras- "Columna Dianei". Numai ca pentru scoala nu am putut s-o numim chiar asa si am numit-o "Columna formarii poporului roman si a limbii romane"

I-a placut intreaga activitate, aranjarea cronologica, explicatii Teodorei ce inseamna cronologic, de unde se stie intreaga poveste. A citit cum a ajuns lupul sa fie inclus in steagul dacilor, a si desenat povestea, mi-a tot povestit... si cred ca a fost prima data cand mi-a spus ca-i place istoria. Drept insa e c-am stat cu ea si am tot dezvoltat. Am ajutat la lipire, ca ei nu-i place, ne-am gandit ce sa punem in varf... initial era gandita o statuie din paper mache, dar se complica. In final a ramas tricolorul, doar e simbolul national.

Si poze:











S-a vrut totul alb-negru.... pentru ca e .... antic. Doar steagul a ramas exceptia.
Ca idee, a ajutat foarte mult harta Daciei suprapusa cu actuala harta a Romaniei. Nu-si daduse de exemplu seama ca dacii liberi locuiau pe o suprafata mai mare decat Romania de azi. Columna lui Traian era reprezentata in manual ca o poza foarte mica. Nu si-a dat seama ca e un "film cu desene" - cartoons - lucru care incita imaginatia. Asezarea desenelor in spirala iarasi a entuziasmat. Explicatiile foarte putine in stransa legatura cu desenele a ajutat sa dezvolte punctual si va sti ce sa spuna la prezentarea de maine - daca va fi cazul sa prezinte. Sora mai mica a fost si ea in zona, a tot intrebat si Diana i-a fost "profesor". E un castig pe toate planurile.

luni, 19 ianuarie 2015

Life is dance editia a doua

A mai trecut un an si a venit ziua instructorului de dans:


Am saturat putin culorile, fata de original care s-a scanat destul de prost:

Anul trecut