duminică, 12 septembrie 2010
joi, 2 septembrie 2010
21 august 2009
Aseara a fost doar in familie, de le-am dat cadourile. Torturile vor veni sambata seara, ca avem invitati cativa copii din vecini cu parintii din dotare :) . Sunt atat de aiurita ca nu am pregatit nici macar meniul, iar torturile le-am comandat. Oricum, la capitolul oaspeti suntem amandoi varza, insa na, am facut pentru copii, nu pentru parinti :).
Au primit ieri amandoua cadourile; inca sunt prea mici ca Diana sa mai astepte o zi. Diana a fost extaziata de cadoul de la bunica de la Maramures, care sta cu fetele pe timpul zilei in timpul vacantei: o rochita de printesa, lunga pana la pamant, larga, cu volane, cu 2 randuri de jupoane, ROZ (doamne, am urat culoarea asta de cand ma stiu).
Asa ca s-a dansat pe muzica din dansurile cu Michael Flatley, s-a analizat rochia pana la ultimul detaliu, iar apoi am fugit in vecini la o piscina, unde am probat vestele de inot primite cadou de la noi.
Teodora nu s-a prea sinchisit ea de cadouri. Ambalajul a fost mai important. Are inca un cadou scos din punga, insa nedeschis din ambalajul de fabrica. Asa ii place ei, sa stea 3 zile cu jucaria nedesfacuta, o analizeaza si abia apoi vrea sa vada si ce e inauntru. Spre disperarea sora-s-ii, care incearca cu disperare s-o convinga.



20 august 2009
Eu: Gata, hai sa te spal pe dinti!
T: Spala-ma aici (adica in pat).
Eu: Spalatul pe dinti se face in baie.
T. Putem sa ducem dormitorul cu noi?
Eu: ...... (blocata, uitand-ma la ea intrebator, nu stiam ce sa zic.Insa i-am vazut luminitele din ochi )
T. E greeeeu? (da, vroia sa luam dormitorul sa-l ducem in baie si ea sa nu se miste din pat)
Eu: E foarte greu si foarte mare.
T (cu un oftat de greutate) Uffff, bine, tu mama tu, vin...
6 august 2009
Teodora proaspata trezita, coborand scarile:
"Mama e la servici. Eu nu plang. Nu plang; vine mama la amiaz"
Altadata tot asa Diana proaspta trezita, a coborat si s-a oprit in birou. A gasit-o mama acolo:
"Bunica, lasa-ma sa stau. Tu pleaca! Aici miroase a mama si a tata"
Mi-a fost o mila de ele... am dat indicatii mamei sa nu intre in birou, sa fie camera doar cu mirosul nostru :D
29 iunie
17 iunie 2009
-Vaaaaaaai! Cine a dezbracat-o pe Cenusareasa?????
Teodora (autorul de fapt), foarte candid:
-O fantoma!
La gradi la Teodora avem un joc inainte de a o lasa. Inainte erau 2 papagali, unul galben si unul albastru. I-am botezat Teodora si Diana. Aveam un dialog despre ei, ce fac. Acum au fost dusi in alta parte ca faceau multa mizerie, insa dialogul a ramas si ne inchipuim lucruri :
-Cine mananca mai mult?
-Teodora!
-Cine lasa pene mai multe?
-Diana!
Invariabil dialogul se incheie cu :
-Cine merge la gradinita?
-Teodora!
si asa mergem in sala unde sunt copiii si ne despartim.
Azi, printre altele, a fost dialogul:
-Cine face curatenie?
-Teodora!
-Cine nu face curatenie?
-....... Mama!!!
E de ieri. Fetele si tac's'u au strans jucariile, iar eram sus strangand hainele. Deci doar ei au facut curatenie, nu si eu! :)
18 mai 2009
A mers si si l-a sters singura si a venit cu stelute in ochisori:
"Mama, ce te pacalesc!! Nu am gasit servetel. Nu stiu unde sunt!"
Teodora e mai nou bebe Alex, de care are grija Diana. Si se vaita de dureri de burta si ca-i vine sa vomite. Insa tot asa, cu stelute in ochisori, a pacaleala. M-am prins si de motiv: l-a vazut vomitand pe un baietel de la gradinita.
24 aprilie 2009
Copiii se jucau. Unul spunea ca oamenii zboara si atunci altii au preluat ideea. Diana, stiind ce stiind:
-Oamenii nu zboara! Ei n-au aripi.
S-a bagat si educatoarea in joc:
-Daca merg cu avionul, atunci vezi si tu ca zboara.
-NU! Eu am fost cu mami si cu tati cu avionul si n-am zburat. Noi n-avem aripi. Avionul are aripi si zboara.
B-)
A blocat-o pe educatoare, practic nu i-a putut demonta logica si cica n-a mai spus nimic :). Insa a povestit amuzata.
(cu avionul am fost asta vara, la mare)
23 aprilie 2009
11 aprilie 2009
Cica Teodora vrea sa mergem la plimbare cu bicicleta mare ... Noi am spus ca tre sa semanam niste flori. Nicicum nu am reusit sa o convingem. Am pasat "pasarica" Dianei.
- Teodora, semanam flori!
-NU! Vreau cu bici -heta
- Sa vezi, semanam niste floricele. Roz pentru mine, galbene pentru tine
...si sunt frumoaaaaase
... si miros
...si le punem in vaza
...Vrei????
- NU! Vreau cu Bici Heta
-Si sunt si galbene floricelele... si galben cu negru....ca si albinutele
...iti plac?
-DA!
-Na bine, atunci semanam amandoua!!! HAI!
8 aprilie 2009
Mi-au placut culorile :)
Bila rosie cu suport e ... Madalina, vazuta din spate, cu par lung


Procesul de impaturire era inceput:
Duiutza si Teutza - inceput
Diana. Prima data am sarit ca arsa cand a "botezat-o" asa sotul. Insa acum imi place. Vine de la duios. Iara Diana e duioasa. Insa are si o vointa extrem de puternica. Nici nu stiu daca acesta ii va fi atu in viata sau dusman. Insa dupa multe lupte ale mele, launtrice, mi-am dat seama ca eu nu o pot schimba. Trebuie eu sa ma maleez dupa ea, sa las de la mine. Am lasat. Si incet-incet mi-am dat seama ca oferind eu, imi ofera si ea tot mai multe. Inca ma lupt cu mine si ea se lupta cu ea. Si amandoua ne luptam cu amandoua. Insa asa am si invatat sa oferim amandoua si sa primim amandoua....

Teodora e opusul mai balaior. Cu micul ei sufletel mare. Care s-a nascut sa ne arate ce inseamna dragostea. Sa nu ma lase nemangaiata la propriu, sa nu ma lase fara pupici si sa arate sorei ei si cealata fata: dragostea. E blanda si buna. Si un soricel vesel si smecher in acelasi timp.

Iar impreuna... focul si apa. Se completeaza. Diana preia bunatatea, Teodora puterea.

Iar eu uneori nu stiu ce sa ma fac intre doi copii diferiti si totusi care nu pot unul fara de altul. :) Si-mi dau seama ca am atat de invatat...
miercuri, 1 septembrie 2010
1 septembrie 2010

Sunt 2 oameni, iar moshuletzul acelea de pe banca e tatal fetei.
Pe acelasi stil, tot aseara facut:

Bebelusul are gluga, nu are caciula si mama lui il tine in brate. Mama e doar pe jumatate desenata, cumva a avut intuitia sa o deseneze asa, doar partial, desi si-a dat seama ca nu incape in pagina.
Pe mine ma mira, practic sunt niste linii atat de simple, le face atat de natural, fara stres, fara sa se chinuie. Chiar daca isi da seama ca ceva nu i-a iesit bine, cumva "greseala" intra in desen ca si o parte de altceva. O linie trasa altfel devine o suvita de par sau o cuta de imbracaminte.
Ce m-a mai mirat e alt desen, poate nu asa de reusit ca cel cu portretele, insa din punct de vedere al viziunii: i se clatina un dinte, asa ca desenul e centrat pe gura ei: se vede gingia, dintele care se clatina, cel care da sa iasa, insa e in gingie, sensul de clatinare indicat prin sageti (sus si jos), Zana Maselutza care trage de dinte, sa se clatine mai tare si parintii care privesc scena:
miercuri, 7 aprilie 2010
7 aprilie 2009
Si daca tot vorbeam de schimbul de experienta de la gradinita Dianei. A fost azi o faza care m-a impresionat mai mult la Teodora decat la Dia.
Ii pregatisem costumatia: rochita lunga, verde din voal, cu floricele (de la gradinita primita), dedesupt i-am facut un fel de jupa din voal -inca 2 straturi- tot lunga.A iesit infoiata. Iar pe o cordeluta i-am pus niste ramurele de corcodus cu flori si frunze si zambile prinse din loc in loc cu panglicute rosii, inguste. A iesit fain. Am uitat din pacate s-o pozez cand am imbracat-o complet la gradinita. A fost extaziata.
Teodora i-a vazut coronita si foarte sincera: "Wooow, Diana! Eti Primavala!". Din suflet a spus-o :x . I-am pus apoi si ei coronita pe cap :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)



