
Sunt 2 oameni, iar moshuletzul acelea de pe banca e tatal fetei.
Pe acelasi stil, tot aseara facut:

Bebelusul are gluga, nu are caciula si mama lui il tine in brate. Mama e doar pe jumatate desenata, cumva a avut intuitia sa o deseneze asa, doar partial, desi si-a dat seama ca nu incape in pagina.
Pe mine ma mira, practic sunt niste linii atat de simple, le face atat de natural, fara stres, fara sa se chinuie. Chiar daca isi da seama ca ceva nu i-a iesit bine, cumva "greseala" intra in desen ca si o parte de altceva. O linie trasa altfel devine o suvita de par sau o cuta de imbracaminte.
Ce m-a mai mirat e alt desen, poate nu asa de reusit ca cel cu portretele, insa din punct de vedere al viziunii: i se clatina un dinte, asa ca desenul e centrat pe gura ei: se vede gingia, dintele care se clatina, cel care da sa iasa, insa e in gingie, sensul de clatinare indicat prin sageti (sus si jos), Zana Maselutza care trage de dinte, sa se clatine mai tare si parintii care privesc scena: