vineri, 19 iunie 2015

Bravo (de multe, multe ori)

A trecut inca un an in care Teo s-a bucurat de scoala. Hopurile cele mari ale clasei a II-a: inmultirea si cititul. Pe primul l-a depasit cu brio, fara sa ridic un deget. La al doilea inca ma enervez. Citeste bine, cand citeste. Baiul e ca nu vrea. Inca n-am descoperit cartea magica care sa-i placa si chiar avem o gramada pentru varsta ei in biblioteca personala. Am dus-o cu sora-sa si la biblioteca judeteana, poate vede ceva. Si-a luat doua carti, dar nici macar n-a pus mana pe ele. Eu totusi inca sper si tot aduc vorba de carti. Nu lipsesc nici exemplele, deoarece se chiar citeste in casa, dar la ea dorinta de miscare primeaza.
Per ansamblu s-a descurcat foarte bine in acest an. Daca a inceput refuzand complet sa mearga la concursuri, in semestrul al doilea s-a format o trupa pro matematica, a caror membri s-au tot luat la intrecere in timpul orelor, totul culminand cu plansete tardive ca si ea vrea la concursul de gazeta matematica, ca X si Y. Deci la partea de invatatura, vad ca-i place.
Au inceput compunerile; cu multe cuvinte frumoase si povesti complicate. Chiar daca nu citeste, a reusit sa invete sinonime si expresii si se descurca neasteptat de bine si la compuneri. Cu doua zile inainte de terminarea anului scolar, i-a cerut invatatoarei sa le mai dea compuneri. Orele i se par captivante si vine acasa cu povesti legate de inventatori, de personaje din povesti, cu comparatii de cuvinte si incearca s-o incuie pe Diana pe partea de vocabular: "Dar tu stii ce inseamna <<suav>>? Dar <<jilav>>?". Tot saptamana trecuta mi-a marturisit ca a avut noroc cu Diana ca a citit intr-o carte de-a Dianei si a fost singura din clasa care a gasit sinonimul unui cuvant (cred ca era vorba de mirare -uimire ) . Au fascinat-o orele de "educatie pentru sanatate"; cred ca aceasta materie si matematica au fost preferatele.  Si intr-adevar au fost captivante: au entuziasmat-o  povestile legate de hepatita si tipurile ei, de diabet, de vaccinuri, tetanos; mancare sanatoasa; dezvantajele sucurilor acidulate. Lectiile despre carii tinute de doi parinti stomatologi iarasi au lasat-o cu gura cascata :) Nu au fost doar lectii predate; doamna le-a dat exemple din copilaria ei, intamplari si accidente petrecute in viata ei de copil, adult si de mama. Deci totul a fost punctat cu experiente clare si Teo le-a invatat prin exemple vii, din care a facut conexiuni. Nu m-am gandit de exemplu niciodata sa-i spun ca mainile nespalate pot duce la boli concrete, cum ar fi hepatita A si ca eu am avut asa ceva in copilaria mea si-am stat in spital. Doar dupa aceste lectii m-am prins sa-i povestesc de bolile ce le-am avut, de experienta de copil in spital si alte intamplari petrecute pe cand eram copil de varsta ei.
La matematica zbarnaie. Nu lucreaza in plus; temele sunt putine, dar "vede" problemele. Sunt copii mai buni ca ea, care lucreaza si au si rezultate, dar ma declar tare multumita. E net deasupra Dianei pe partea reala, sper s-o si tina entuziasmul inceput din semestrul al doilea. A facut "Fii inteligent la matematica" cu punctaj maxim, dar si la acest concurs a participat doar cu santaj din partea invatatoarei. Altfel nu ar fi mers. 
La lucru manual a fost intotdeauna buna, la desen foloseste culori vii si desenele ii sunt pline de viata, dar nu exceleaza. Surpriza (cred ca nu doar pentru mine ;) ) a fost castigarea unui concurs de desen. Nu ma astept sa intre oricum pe aceasta "filiera" :)
Temele - din fericire au fost putine comparativ cu ale Dianei la aceeasi varsta. Avantaje si dezavantaje aici: nu m-a lasat sa le corectez. Din aceasta cauza, tot greul a trecut pe umerii doamnei invatatoare; involuntar au fost greseli, respectiv zile unde n-a avut chef. Scrisul inca ii e frumos caligrafic; scrie relativ corect, cu mai multe greseli de ortografie dacat Diana la aceeasi varsta, insa in normalitate.
La engleza are accent foarte bun, un pic mai spre American English decat British English si e in crestere cu interesul pentru engleza.
Daca mai punem si sportul, curicular si extracuricular, a fost un an extrem de plin si cu multe rezultate peste asteptari.
Puncte unde trebuie sa lucram: frica de esec, despartirea  de mine (refuz total de a sta la scoala dupa scoala, de a participa la piesa de teatru tocmai pe acest motiv - ca trebuie sa stea la scoala in plus -; plansete in excursii sau chiar la film in oras ca i-e dor de mama - oare mai sunt copii mamosi la 9 ani ????), pauze in care s-a ciondanit cu copiii si chiar nu pot spune ca nu e vinovata, mai trebuie lucrat la politete, ca mai se baga in vorba cand nu trebuie.
Sfarsitul anului a venit cu carti, cu diplome, cu o revista a clasei in care apare cu o compunere, cu poza cu medaliile de la karate, dar si cu o bucurie imensa ca a venit vacanta :). Teo, ce mai!
Si si aici, Teo si-a gasit invatatoarea perfecta, care stie s-o tina in priza; s-o laude cand e cazul si sa o certe si s-o ameninte cand sare rau pe bec :) . Sunt zile cand vine acasa cu parul mirosindu-i a parfum "de doamna"; o intreb ce-a facut frumos in acea zi si-mi povesteste cu o voce de marturisiri de secrete ca a luat-o doamna langa ea din cauza ca .....  sau ca a ridicat-o sa scrie la tabla ca era prea sus scrisul sau ca pur si simplu a luat-o in brate :) - eu spun ca asta spune tot, acea voce mica povestind timid ce fapta frumoasa a facut in acea zi la scoala sau exploziile de entuziasm legate de boala X invatata sau aprofundata sau proaspatul FB din caietul de mate'.


Premiul de la "Fii inteligent..."

Olimpiada pe scoala clasa a IV-a; problema facuta in clasa a II-a
Din revista clasei

joi, 18 iunie 2015

4 ani

    S-a terminat oficial si ciclul primar. Parca nu e chiar atat de greu cum a fost la gradinita. Probabil nu e atat greu fata de cum va fi la incheierea clasei a VIII-a; aceasta pe motiv ca-si pastreaza scoala, colegii, iar domnul invatator va mai fi cativa ani in scoala, sa le mai dea un sfat, sa le ofere un zambet si sa-i mai linisteasca putin cand o iau pe aratura prin pauze :)
   Insa e terminarea unui ciclu si apar momentele de nostalgie, de readuceri aminte.
   Cert e ca in scoala primara a intrat un copil timid, cuminte si iese tot un copil timid, cuminte :). Intre aceste doua momente au fost drame si explozii de fericire, zile pline de frustari, cu teme, cu frica de posibile note sau de afirmatiile colegilor; zile pline de bucuria descoperirii unui nou prieten, a unui rezultat foarte bun in carnet sau a faptului ca au stat colegii si au ascultat atenti prezentarea unui proiect facut de ea. Un FB cu steluta in carnet, un "high five" facut cu un coleg care a necajit-o timp de cateva saptamani, o mangaiere sau o incheiere de jacheta oferite de catre invatator au adus bucurie si povesti entuziasmate acasa, in timp ce plansete neconsolate au umplut casa cand fetele i-au spus ca nu mai sunt prietene cu ea sau ca e "tocilara".
   Deci rele si bune, bucurii si suparari au umplut acesti 4 ani. Iar ca bilant, a fost bine. Din scoala primara iese o domnita cu multe cunostinte, careia ii place scoala, care a invatat sa interactioneze cu colegii de varsta sa si care mi se pare politicoasa cu adultii. A avut noroc de un invatator bun, bland, de care Diana chiar a avut nevoie. Aceasta a fost frica mea majora, avand in vedere sensibilitatea ei. A invatat chiar cu drag, fara sa-i fie frica ca cineva striga la ea. A apelat la domnu' pentru probleme oricat de marunte si n-a avut nici o dezamagire.
   Nu a fost si nu va fi in cea mai buna clasa a scolii, dar in ea, in aceasta clasa, Diutza a invatat pe langa multa carte, multe despre oameni si multe despre ea.
   Urmeaza un nou ciclu. Am asteptari de la ea, daca se mentine ca si in acesti patru ani; doamna de engleza o agreaza, ii lauda compunerile si i-a vorbit de o posibila excursie in Serbia pe partea de engleza (nu stiu nimic oficial, sunt doar din spusele Dianei). Pe partea umana se descurca extrem de bine, citind mult si avand compuneri pline de viata. La arte nu s-a insistat prea mult in acesti patru ani, dar poate o va remarca doamna profesoara de desen. La matematica e silitoare si e printre varfurile clasei, dar nu e de concursuri. Si-a facut cativa prieteni buni si stie sa desparta situatiile rele de cele bune, retragandu-se cand e cazul.
   Deci pornim la drum cu sperante, multumindu-i domnului invatator pentru patru ani dedicati unor copii necunoscuti, pe care i-a format si i-a modelat cum a putut dansul mai bine; pentru blandetea, bunatatea si delicatetea de care a dat dovada in momentele cele mai sensibile; pentru cunostintele transmise, de la 1+1 pana la analize de fraze complicate. Pentru faptul c-a fost mediator intre copii si parinti, parinti si profesori, parinti si parinti, respectiv copii si profesori. Pentru "te rog frumos" si "multumesc". Pentru ca a crescut oameni.

Multumim!

clasa I
clasa a IV-a (cu sora)

clasa a III-a, cu un invatator de milioane

ultima zi, privind fotografii din cei patru ani



sâmbătă, 13 iunie 2015

Cum sa-l aduci pe Ene

Cea mica stătea în pat cu ochii mari deschiși și privirea pierduta.
- Ce faci?
- Stau treaza.
- De ce ?
- C-așa mi se face somn.

Campionatul National de Karate Kyokushin Traditional

Locul I la Kata 7-8 ani centuri albastre
Medalie de bronz la Kumite 7-8 ani sub 30 de kg (locul III-IV cum ar veni)

La kata (deomnstratie tehnca - lupta imaginara) ma asteptam sa fie printre primele locuri, insa la kumite a fost o surpriza placuta. E scunda si in luptele la copii punctele se dau prin lovirea la capul adversarului. Clar e dezavantajata. Pe I nu ar fi putut fi, uitandu-ma si la celelalte lupte; are de lucru destul de mult la capitolul psihologic, dar a fost foarte-foarte aproape de II (a pierdut cu scor 1-1, dar adversara a fost mai activa si mai hotarata).

S-a bucurat mult si a muncit la fel de mult: 3 antrenamente saptamanale la karate, 2 antrenamente saptamanale la dans sportiv. Mai e si scoala, unde se descurca si acolo foarte bine, deci nu pot decat sa ma bucur.

Prima kata - nota mai mare decat a doua, dar filmarea mai proasta din cauza ca s-a asezat cameramanul oficial in fata subsemnatei



A doua kata:


Si cateva poze:


Urmeaza Europenele, tot la Sibiu.

marți, 19 mai 2015

Do you speak english?

-Teo, shut up!
-I'm shut-up-ing!

Cel putin s-a prins de regula, as ca se finiseaza aplicarea ei.  :)

marți, 5 mai 2015

Self esteem

Teo, proaspat intoarsa de la antrenamentul de karate, multumita de ea:
-Imi place de mine!

vineri, 10 aprilie 2015

Marina


Foaie A3, combinatie de marker, carioca, tempera.

sâmbătă, 4 aprilie 2015

O raza de soare pe centura

    Seminarul de karate s-a incheiat de multicel, examenul la fel, dar a ramas tresa lui Teo. O tresa chiar obtinuta cu truda pentru ca in timpul examenul a avut o cadere. Inca nu pot sa-mi explic daca a fost din cauza racelii incipiente sau a deshidratarii, cert e ca pe la mijlocul examenului a apucat-o durerea de cap, febra si durerea de muschi. Luni n-a mai avut mare lucru, doar nas curgator si raguseala, iar febra nu s-a repetat.
Nu a vrut insa sa renunte si o jumatate de ora cel putin, pana si-a facut nurofenul efectul, a lucrat plangand efectiv.
Iar luni era deja la sala. E efectiv singura activitate in care nu e nevoie sa-i amintesc cat e ora ca sa se pregateasca, sau sa plecam; chiar trage ea de noi sa o ducem mai repede.
Fiind galbenul culoarea ei preferata, urmatorul obiectiv e clar stabilit: centura galbena. Apoi ... centura neagra cu o tresa galbena, sa semene cu o albinuta. Ca intre centura galbena si cea neagra mai sunt 2 centuri si tresele aferente, plus munca-munca-munca, nu conteaza

La seminar, se astepta sa inceapa cu un alt tip de intrare.

In timpul examenului, plangand de durere de cap, dar incepea ibuprofenul sa-si faca efectul:




joi, 2 aprilie 2015

Inscrieri

Scanarea nu a reusit din cauza umbrelor, dar:
-un cos de gunoi care nu se vede de dupa dulap
-o majoreta care primeste indicatii
-o persoana cu spatele , intrand intr-o incapere
-2 liceeni in uniforme (Diana si Codrut mai precis)


joi, 19 martie 2015

Pasarile Teodorei

Paunul:
 .. si bufnita:

miercuri, 18 martie 2015

La sapa

A avut ocazia sa tina sapa in mana si ne-am distrat de ea. S-a distrat si ea.


marți, 3 februarie 2015

Mumia

O figura din ... dreptunghiuri

vineri, 30 ianuarie 2015

Inca o zi de distractie la scoala

Ultima zi de prim trimestru de clasa a doua a debutat cu 2 ore de scoala (romana si matematica) si s-a terminat cu 2 ore de lucru manual.

Au facut cate un omulet de zapada dintr-o soseta umpluta cu orez.

Omul de zapada al Teodorei a trebuit sa faca cu ochiul, ca doar seamana cu creatoarea lui cea "sugubeata":




Ca si comparatie am pus si o oita facuta acasa tot de catre Teo: un ou golit de tac's'u si apoi imbracat intr-o pasta din hartie inmuiata bine in apa si apoi pus totul la uscat. Care pasta ma cam dispera: e plin de recipiente cu "experimente" prin casa, recipiente de care nu am voie sa ma ating. Mai are o oita asemanatoare, insa cu urechi, mai draguta, numai c-a ajuns la bunici fara sa fie pozata.


Game designer


Transcriu cuvant cu cuvant, inclusiv micile greseli de limba, dar e inteligibil.

"So this is where you live. I build it for three days. "
"How am I going to look like Herobrine?"
"Easy. We will photo you and your moves. Then we put them on computer and edit you blocky."
"That's a lot of work to do."
"Yeah."
"This is what I'm wearing?"
"Yes and no. You have a black blouse and a pair of black trousers. Those are more important."
"Aha"

100% creatia Dianei, 10 ani jumate.

miercuri, 28 ianuarie 2015

La sanius

Explicatia direct pe desen.