Se afișează postările cu eticheta karate. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta karate. Afișați toate postările

marți, 23 februarie 2016

Jumatate de an

In vacanta semestriala ne-am reunificat sa spun asa; a fost timp petrecut noi cu noi si ne-am regasit. Timp care s-a scurs incet, in tihna, fara planuri, fara orare, cu povesti si planuri marunte.
Am ras mult, ne-am depasit si niste limite.

A inceput semestrul al doilea. Parca e mai bine.

Trecerea in clasa a cincea a fost foarte grea; chiar nu m-am asteptat ca la inceput sa am parte de incrancenare, apoi apatie de-a dreptul. S-au linistit apele , rezultatele sunt foarte bune, dar, din pacate, parca ceva lipseste.

Clasa a treia e navigare pe ape cunoscute si calme. La matematica merge foarte bine. Abia asteapta pregatirile suplimentare, cauta rezolvari originale ale problemelor, e interesata de ce face Diana. La concursul de gazeta matematica junior a luat punctaj maxim. Refuza in schimb sa citeasca. Incep sa ma ingrijorez, pentru ca incepe sa se simta la vocabularul "academic" sa zic asa. Crangul a ajuns sa fie poiana si alte asemenea exemple care nu dau prea bine nici in lucrari, nici in povestiri. Inca astept declicul, sa gaseasca cartea-minune care sa-i deschida apetitul.

Pe partea de sport, au intrat amandoua in nou infiintata trupa de dans modern, aceiasi instructori. Diana e incantata. Teo parca ar fi preferat dansul sportiv, dar e in acelasi timp cu programul de karate. Un exemplu de la spectacolul de craciun :

Cu Karate mergem mai departe. A castigat Cupa Romaniei la Kata fete 9-12 ani, centura albastra.
Cupa Romaniei

 A obtinut si mult ravnita centura galbena. A fost sufletul seminarului, facut tot ce s-a cerut  cu mult entuziasm, inclusiv demonstratie de mers in maini. Urmatoarele concursuri insa vor fi mai grele, dar asteapta cu nerabdare Campionatul National si apoi pe cel european.
Centura galbena - fericire maxima


Viitorul suna ... plin. Scoala, teme, antrenamente, parca timp compresat. Le place amandurora ceea ce fac si asta conteaza cel mai mult.

luni, 27 iulie 2015

5th IKO Kyokushinkaikan European Championship

Locul I la sectiunea Kata - centuri albastre 7-8 ani pentru Teo la Campionatul Euopean desfasurat la Sibiu.

Foarte pe scurt:
- saptamana premergatoare concursului a fost plina de antrenamente tinute in casa. Si-a lipit banda izolatoare pe parchet, a rulat covoarele si a tot exersat. Au fost lacrimi de frustrare cand nu-i iesea ceva, iar cand ii iesea... DIN NOU!
-in seara premergatoare concursului i-am descoperit si o basicuta sparta deja la degetul mare, asa ca a fost nevoita sa intre in concurs cu degetul bandajat;
- din motive obiective si necesare, am fost nevoita sa merg dimineata doar eu cu ea la Sibiu; primul meu drum lung fara copilot, fara sa cunosc Sibiul la volan. Am mers orbeste, cu Google Maps , pregatita sa trag undeva pe o straduta pe dreapta in caz ca ma pierd si sa iau un taxi pana la sala Transilvania;
- o caldura inabusitoare in sala si afara (vestitele coduri galbene de vara), dar spre bucuria tuturor cred, concursul a tinut mai putin decat preconizam. Adica de la 9 dimineata pana pe la vreo 5 dupa masa;
- surpriza la podium: toata lumea se astepta la Teo singura pe locul I (dupa notele date de arbitri si calculele facute de parinti), insa au fost doua fetite. Cum fiecare-si stia deja podiumul, felicitarile se acordasera, cealalalta fetita a fost efectiv incantata cand s-a vazut si ea pe locul I :) La fel si restul locurilor s-au translatat, cea de pe III a urcat o pozitie, etc ;  ma gandesc ca a fost la fel de mare incantarea, desi nu am reusit sa le surprind prima reactie :) .


Bucuria a fost imensa si s-au vazut eforturile pe care le-a facut Teo: 3 antrenamente pe saptamana karate, 2 antrenamente pe saptamana dansuri. Chiar daca nu se vedeau aceste eforturi, chiar daca nu ar fi participat sau nu ar fi luat nimic, pentru noi nu ar fi fost problema. Important e ca se misca si-i place sportul; vorba stramosilor: "Mens sana in corpore sano". Pentru ea insa ar fi fost intr-adevar dezamagitor, mai ales ca a luat I si la nationale, se misca bine si chiar si restul parintilor de la sala o tot lauda si incurajeaza.

Basica sparta cu o zi inainte de concurs

Podiumul 7-8 ani - centuri albastre

Cu Kancho, Shihan si partenera de sala/prietena

Echipa Budo Apulum cu Kancho si Shihan


Prima Kata executata in concurs; si aici surpriza totala, pentru ca in regulamentul de concurs era specificata o alta Kata. Noi venind chiar in ziua concursului, nu am avut cum sa aflam. Noroc ca a fost ea pe faza, noroc ca Senpai le-a tot amintit sa faca ce spun arbitrii, asa ca a executat ce s-a cerut. Inca ma intreb ce s-ar fi intamplat daca ea, copil fiind, avand prea putina experienta de concurs, ar fi executat ce s-a cerut initial pentru campionat; cate lacrimi ar fi varsat Teo dintr-o greseala stupida, facand ceea ce stia ca trebuie sa faca; cate metode si scuze ar fi trebuit eu sa scot ca sa se linisteasca. 


A doua Kata:


Are inca o medalie mare si grea si o diploma uriasa, cartonata, format A3, combinatie de engleza si japoneza. Are intr-un carnetel autograful lui Kancho, iar kimonoul si centura ii e sunt si ele semnate de catre Kancho.
A fost aplaudata la scena deschisa la seminar de catre un sensei din alta tara pentru un procedeu corect executat, aplauze care au fost intarite de restul grupului de antrenament. Era si cea mai mica din grup. A pus acelui sensei cateva intrebari in engleza, fapt care l-a facut pe sensei sa intrebe mirat: "Do you speak english?!" . S-a fastacit insa dupa intrebare :)

Si trebuie sa amintesc si de utilitatea cursurilor de dans. Tot la seminar, alt sensei (tot strain) i-a pus sa faca un procedeu de lovire si schimbare de picior - nu cu saritura. L-a prins instantaneu. Dupa mine semana foarte mult cu un samba combinata cu lovitura. Se vede si in filmulet cat de usor il face si cat de neobosita este. E cea mai mica, in primul rand, mijloc, centura albastra - inchisa la culoare.


Tot legat de dans si flexibilitatea pe care i-o mentine dansul:

Spagat - randul al doilea stanga-mijloc - trebuiau sa se departeze cat pot de mult
Nu e gata totul; deja-si face ganduri pentru internationalele Romaniei din noiembrie; incearca sa ghiceasca care ii vor fi posibile adversare (schimba grupa de varsta), ce kata ar putea avea si cum ar putea sa faca exercitii cat mai bune. Azi deja exersa prin casa.
In decembrie asteapta sa dea examen de centura - din motive multe si marunte nu a participat complet la seminar si implicit examenul de centura de dupa concurs, dar vrea centura galbena cu ardoare, mai ales ca e culoarea ei preferata.
Deci mergem inainte. Cu dansurile la fel, nu vrea sa renunte, asa ca vom avea iarasi un an scolar plin efectiv... Sa-i placa, asta e cel mai important.

sâmbătă, 11 iulie 2015

Fair play

    Diana a fost la o petrecere si a intalnit un baiat. Din vorba in vorba au aflat ca baiatul face karate in alta echipa si ca cei din echipa Teodorei ii sunt "dusmani de moarte".
    Vine Diana acasa si-ii spune lui Teo:

D:  Am intalnit un baiat din trupa de karate dusmana.
T: Cum adica? Noi suntem toti prieteni!

   Teo da, face sport de contact, in care lupta e importanta. Am dus-o la acest sport pentru ca sa capate incredere in ea, sa se miste, stiind in mod teoretic ca artele martiale ajuta la concentarare, la dezvoltare fizica si intelectuala echilibrata.
Nu ne-am gandit niciodata sa o ducem pe motiv sa se bata cu altii, sa devina plina de sine, sa ameninte, sa-si faca "dusmani".
  Aceasta afirmatie a ei mi-a intarit increderea ca e pe drumul cel bun. Instructorul le reaminteste aproape la fiecare antrenament ca sunt prieteni, ca sunt o familie. In luptele din cadrul Dojo cel mai mare sau cel mai mare in grad trebuie sa-l protejeze pe cel mai mic sau cel mai slab in grad. La sfarsit de lupta intodeauna se imbratiseaza... inclusiv in competitii.
  In cele doua tabere de karate in care a fost au participat copii din cel putin 4 dojo din diferite orase si s-a mers pe aceeasi idee si s-au facut prieteni. O stiu pe Patricia, pe Alexia, pe Teodora (alta), pe Daria mica, pe Daria mare, Eleonora (fete din alte orase) si pe multe altele din povestile ei din tabara si concursuri si stiu numai lucruri pozitive. Se intalnesc, se saluta, se imbratiseaza. Desi in competitii sunt rivale, nu mi s-a parut niciodata ca in afara lor sunt la fel.

Urmeaza Campionatele Europene, la care Teo participa. In mod sigur se va intalni cu fetele de mai sus si isi vor zambi si vor vorbi. In mod sigur vor fi rivale, vor fi emotii, oboseala, posibil si lacrimi. Teo nu participa la Kumite pentru ca nu vrea, ci doar la sectiunea Kata. Dar chiar daca ar fi luptat, adversarele din concurs sunt vazute, cel putin de catre ea, ca si prietene.


Aceasta se datoreaza foarte mult instructorului de dojo, lui Shihan, celorlalti instructori din cele doua tabare in care au mers si instructorilor din cadrul seminariilor unde a participat (fiecare examen de centura are in fata lui un seminar de 3 zile cu instructor-conducator din alt oras din ce am remarcat) .

Nu stiu ce l-a facut pe acel baiat din alt dojo sa afirme ca sunt "dusmani de moarte", dar cel putin la Budo Apulum, nu exista asa ceva. Si chiar nu e reclama.


Aici era cu o fetita din alt oras, la un seminar. Teo era mai mare in grad (cea mai mica din filmulet, cu centura albastra), a prins pasii mai repede si a ajutat din proprie initiativa (se vede mai pe final).





sâmbătă, 13 iunie 2015

Campionatul National de Karate Kyokushin Traditional

Locul I la Kata 7-8 ani centuri albastre
Medalie de bronz la Kumite 7-8 ani sub 30 de kg (locul III-IV cum ar veni)

La kata (deomnstratie tehnca - lupta imaginara) ma asteptam sa fie printre primele locuri, insa la kumite a fost o surpriza placuta. E scunda si in luptele la copii punctele se dau prin lovirea la capul adversarului. Clar e dezavantajata. Pe I nu ar fi putut fi, uitandu-ma si la celelalte lupte; are de lucru destul de mult la capitolul psihologic, dar a fost foarte-foarte aproape de II (a pierdut cu scor 1-1, dar adversara a fost mai activa si mai hotarata).

S-a bucurat mult si a muncit la fel de mult: 3 antrenamente saptamanale la karate, 2 antrenamente saptamanale la dans sportiv. Mai e si scoala, unde se descurca si acolo foarte bine, deci nu pot decat sa ma bucur.

Prima kata - nota mai mare decat a doua, dar filmarea mai proasta din cauza ca s-a asezat cameramanul oficial in fata subsemnatei



A doua kata:


Si cateva poze:


Urmeaza Europenele, tot la Sibiu.

sâmbătă, 4 aprilie 2015

O raza de soare pe centura

    Seminarul de karate s-a incheiat de multicel, examenul la fel, dar a ramas tresa lui Teo. O tresa chiar obtinuta cu truda pentru ca in timpul examenul a avut o cadere. Inca nu pot sa-mi explic daca a fost din cauza racelii incipiente sau a deshidratarii, cert e ca pe la mijlocul examenului a apucat-o durerea de cap, febra si durerea de muschi. Luni n-a mai avut mare lucru, doar nas curgator si raguseala, iar febra nu s-a repetat.
Nu a vrut insa sa renunte si o jumatate de ora cel putin, pana si-a facut nurofenul efectul, a lucrat plangand efectiv.
Iar luni era deja la sala. E efectiv singura activitate in care nu e nevoie sa-i amintesc cat e ora ca sa se pregateasca, sau sa plecam; chiar trage ea de noi sa o ducem mai repede.
Fiind galbenul culoarea ei preferata, urmatorul obiectiv e clar stabilit: centura galbena. Apoi ... centura neagra cu o tresa galbena, sa semene cu o albinuta. Ca intre centura galbena si cea neagra mai sunt 2 centuri si tresele aferente, plus munca-munca-munca, nu conteaza

La seminar, se astepta sa inceapa cu un alt tip de intrare.

In timpul examenului, plangand de durere de cap, dar incepea ibuprofenul sa-si faca efectul:




luni, 8 decembrie 2014

O cupa si-o centura

Sfarsitul de an a debutat cu evenimente legate de karate. In 23 noiembrie a avut loc MAS OYAMA MEMORIAL CUP. Teo a fost inscrisa cu clubul BUDO APULUM. N-a vrut sa participe nicicum la kumite (lupte) -n-am insistat-, ci doar la concursul tehnic (kata). Profana  de mine a crezut ca-i cupa Romaniei la karate kyokushin si i-am tot povestit cum vor veni copii si adulti din toata Romania. Apoi m-am trezit in cadrul concursului ca e de fapt internationala si eu am fost cea luata la rost... mami, dar e si steagul Elvetiei... si al Ungariei... ala albastru cu alb (Grecia) ce steag e?

Acum n-au fost copii din tarile respective; a concurat doar cu copii din Romania; cel putin la categoria ei de varsta si centura. Insa a luat locul I, lejer pot spune.

Nici ceilalti din club nu s-au lasat mai prejos; au fost 5 cupe (implicit 5 locuri I - lipsesc Denisa si Tudor din poza) pentru club. In poza mai sunt Sensei Tudor Nicolaie, initiatorul si mentorul asociatiei si Sempai Stefan, antrenorul.

 Aici cu sensei Tudor Nicolaie. Era obosita; podiumul a fost dupa ora 9 seara.

Si-a dus cupa la scoala, iar acasa a avut unul din episoadele acelea Mos Ene venit pe negandite si a adormit a doua zi pe la pranz cu ea in brate. Oboseala din ziua anterioara, cea cu concursul, si-a spus cuvantul. Tot cupa a fost suportul dintisorului cazut in dimineata urmatoare concursului, pana a venit Zana Maseluta sa-l ia.

In 7 decembrie (adica ieri) a fost si examenul de centura. A trecut 2 grade: centura portocalie cu tresa si centura albastra. A fost un examen greu. S-a pregatit; si-a dorit centura cu tot sufletul. A primit-o dupa trei ore de truda, incluzand flotari, genoflexiuni, combinatii, kata, demonstratii de kumite. A iesit aproape terminata; a refuzat chiar si pozele individuale cu noua centura; a vrut doar acasa. Azi si-a dus-o la scoala si ... vrea centura galbena. Nu mai conteaza ca a fost greu :). A trecut un hop.

Personal n-am poze cu e si noua centura, ca doar a refuzat pozele, dar exemplific cu doua  demonstratii de kata din cadrul examenului. E cea mai mica din grup.



Ce sa zic? Felicitari, Teodora! Chiar a fost munca din partea ei. Are si talent, dar trebuie si efort. Cat va dori, vom merge pe drumul acesta. Karate-ul a fost benefic pentru ea. Miscarile de kata... adica anumite miscari, facute intr-o anumita ordine, au ajutat enorm la concentrare.Practic trebuie sa fie mereu in priza pentru ca urmeaza o miscare diferita. Un picior, o mana, o rasucire... Si-a eliberat multe frustrari prin aceste exercitii. Si nu, nu se bate in afara programului! De fapt si in timpul antrenamentului, prea putin sunt lupte. Mai mult sunt aceste kata si combinatii, cu exemple de autoaparare. Insa depinde de copil. Lui Teo ii place in continuare isi calculeaza anii pe care-i are pana ia centura neagra; are jocuri de karate... in momentele de asteptarea cu noi, cand se plictiseste, face kata ... cu degetele, cu miscari de cativa cm, sa n-o vada nimeni. E entuziasta.  Si cum spunea examinatoarea, care a inceput la 37 de ani karate-ul si dupa 7 ani are centura neagra cu 2 dani... e sport si pentru fete, si pentru baieti.

luni, 18 august 2014

Vacanta partea a II-a

Tabara de Karate Kyokushin de la Paltinis, Budo Apulum Alba Iulia impreuna cu prietenii de la Kyokushin Musashi Sibiu si Karate Kyokushinkai Targu-Jiu

 Exercitii cu Bo (baston)
 In drumetie
 In sir indian, ajutandu-se de bo-uri
 La ARKA PARK Paltinis





Focul de tabara.

Trezire dimineata la 6:30, antrenamente, jocuri, concursuri, drumetii, mancare foarte buna, somn la fel de bun. Le-a placut.

miercuri, 4 iunie 2014

Karate - cupa 1 Iunie

Saptamana de dinainte de 1 Iunie a fost una nebuna: o zi de nastere, un spectacol cu repetitiile aferente, o serata organizata de scoala, o intalnire cu grupa de dansuri la iarba verde, totul culminand cu concursul pentru micii karatisti , organizat de 1 Iunie in Sibiu (cu antrenamentele aferente, ati ghicit)

Au fost primele doua medalii pentru Teo si a fost mandra nevoie mare. Iar parintii din dotare asemena, ca s-a descurcat chiar bine: aur la kata si bronz la kumite (care bronz oricum se dadea la toti, insa a luptat fain :) )

Cineva le-a oferit si apa - nu e reclama, dar poza e faina:


A fost punctul central; pana la premiere s-a tot invartit pe langa mesele acelea:


Kata- aur
Si filmul aferent:



 Kumite - bronz

Si poza luata de pe pagina facebook Terrasportika Sibiu, in plina actiune (cu rosu)

A luptat, insa a pierdut cu 2 la 1. A reusit acel punct valoros (lovitura la cap), tinand cont de experienta 0 la competitii, inaltimea adversarei si diferenta de grad (4 nivele mai sus). Arata bine in poza, cum practic e in aer si aproape in sfoara, incercand sa ajunga la cap.

I-a placut tare. Ii place tare. Si-a amenajat un loc special de diplome si medalii in camera si tot isi plimba medaliile. Suna ca niste cloppote intr-o turma de oi; na c-am zis :D.

sâmbătă, 12 aprilie 2014

Arte martiale

Am inceput de 2 ani cu sportul la fete. Nu pentru competitii, ci pentru miscarea cea de toate zilele, considerand ca cei mici nu se misca atat de mult cum o faceam noi cand eram ca ei. Asa ca de 2 ani fac dansuri si arte martiale. Initial a fost aikido, iar de un an am impartit cele 2 ore de aikido intr-una de karate si una de aikido.
Ne-am gandit ca fiecare are rolul lui: dansul pentru gratie, aikido pentru incredere si autoaparare cand vor mai creste (sper sa nu fie cazul), iar karate pentru un pic de forta (uneori aikido e plictisitor pentru cei mic) si autoaparare. La karate si aikido merge si sotul, pentru a se misca si el si pentru a da exemplu.

Diana merge, asculta, face. Nu exceleaza, nu refuza, nu vrea la competitii, nu vrea centura de karate. Si-a dat seama ca o ajuta si continua. Cele doua (sau sa spun trei?) sporturi au ajutat-o foarte mult sa capete incredere in ea.

Despre Teo... la dansuri e in gloata sa spun asa (nu are nici partener), insa  la karate/aikido ne uimeste. In prima jumatate de an s-a tot prostit la karate. Toti ceilalti ascultau de sensei/sempai: Teodora facea lumanarea sau statea in 4 labe, facand pe clovnul. A venit primul examen de centura, dar am refuzat-o: nu poti lua centura daca la sala faci ce vrei. S-a ambitionat fatuca si in cateva luni a invatat procedeele, a facut kata, a devenit brusc interesata. Acum e data exemplu celor mai mari decat ea si se vede ca are talent nativ. Nu ii e frica, e relaxata si foarte flexibila, iar acestea o ajuta la posturile corpului. Culmea e ca a "inventat" miscari proprii, combinatie karate-aikido. De ce spun ca a inventat... e pentru ca deja exista, insa nu a avut cum sa le vada de nicaieri. Executa miscari cu 3 nivele mai mari decat centura de baza, cea alba. La urmatorul examen de centura de karate, cea de acum, din aprilie, am lasat-o. A muncit, a meritat, s-a vazut interesul, iar cand un copil e interesat, parintii merg si pe Luna sa-l ajute :). Noi am ajuns doar la Sibiu pentru acel examen :) Asa, ca idee, cineva de la Sibiu care a asistat la examen s-a adresat sotului nu cu dl X, ci cu domnul.... aaa, taticul Teodorei :))
Asa ca... pozele sa vorbeasca :

De asta vara:
Acasa:

(aici se vede bucuria)
Examenul de centura din 6 aprilie:

Analizand diplomele:
Incepe examenul:
Meditatia:
Luand centura (poza luata de pe facebook, de pe grupul Fitness Fun: https://www.facebook.com/FitnessFun.ro)- pozitia, bucuria, sunt vizibile cu ochiul liber.

Tata si fiica, cu noile centuri si cu Sempai Stefan de la club Budo Apulum, responsabilul de karate:



Tata si fiica cu noile centuri si cu Shihan, responsabilul de examen si totodata cel mai mare in grad: