marți, 29 noiembrie 2011

Iepurica

E facuta intr-o pauza, la scoala. Banui ca e din vreun desen/joc cu Sonic, ca e in stilul lui. Dar in mod sigur e facuta din memorie.


duminică, 27 noiembrie 2011

Hibernale

Desi oficial n-a inceput iarna, sambata ne-a prins imprejurimile cu balti inghetate. Normal ca nu am putut sta de-o parte, asa ca am tras o fuga la baltile noastre preferate, sa le incercam. Am ales-o pe cea mica: mai putin adanca, mai sigura, mai inghetata. Le-am pus patinele; s-a incins o distractie pe cinste, punctata de rasete si de cazaturi. Azi insa, datorita celor 2 grade, s-au format mici baltoace pe gheata formata, asa ca nu am mai putut repeta isprava.





Tac's'u e pe la masina, eu ma uit si dau indicatii, pe marginea baltii, Teodora tocmai cade, iar Diana aluneca.

Si cum gheata si frigul sunt insotite de ganduri catre stim-noi-cine... iacata-l:


vineri, 25 noiembrie 2011

Romi

Romi e viitorul ei cal, atunci cand va creste mare si va avea o curte suficient de mare ca sa stea liber in curte. Inca are o problema: ce va face cu treaba mare? Se va interesa daca nu exista vreo masina de gunoi si pentru asta. Deh, mirosurile urate nu-i plac :)

Teodora va avea si ea un cal (pardon, iapa). Ea insa i-a schimbat de tare multe ori numele, asa ca nu-l mai stiu pe actualul (se pare ca nici Diana).

Romi e "alb cu par alb". Calul Teodorei e ba negru cu steluta alba-n frunte, ba alb (nu e necesar insa sa aiba si par alb :) ). Daca vor avea probleme de deosebire, le vor pune panglici de culori diferite pana-si invata numele. Dupa aceea ii vor striga pe nume si calul strigat va fornai si va ridica capul.



(aici se pare ca e alb cu par gri, insa e din cauza ca n-a avut alb pentru par)

sâmbătă, 19 noiembrie 2011

Noutati

Icoana pe sticla si-a gasit finalitate. A asteptat pana la urmatoarea ora de la cerc de pictura, sa vada cum se pun culorile. A venit acasa intr-un suflet si a aplicat ce a invatat pe sticla ei:




Imi pare bine ca spre deosebire de orele clasice de desen de dinainte, aici i-a placut. Am surprins-o concentrata, cu limba-ntre dinti, detasata, departe cumva de restul copiilor. M-a vazut in usa si s-a scuturat, ca si cum ar fi indepartat acea concentrare. Apoi mi-a zambit incantata.

Dupa acomodari, cu perioade negre sau gri, acum declara ca-i place la scoala: dupa suparari si impacari cu colega ei de banca, pe care o pizmuieste cumva pentru siguranta ei, aceasta din urma s-a mutat (a cata oara?!) cu altcineva. In locul ei a venit ca si coleg de banca un baietel. Diana e incantata de el. Invatatorul a indragit-o. I-a remarcat si seriozitatea si o mai si tachineaza, foarte finut de altfel. Deocamdata doar FB-uri, insa nu conteaza asa de mult fata de momentele cand invatatorul bate palma cu ea. Sau cand se gandeste si se gandeste... ce calificativ sa-i puna... si in final iese "D - FB*", scris pe tabla .
Am inceput sa ma relaxez si eu...

A inceput sa se gandeasca la doamna Madalina: "Oare nu-i e dor de mine? Sa ma duc sa-i arat caietele?" Codrut nu-i mai lipseste asa mult, s-a ciondanit cu el la ultimele vizite, insa ii e tare dor de Antonio... oare cum ar putea sa-l viziteze la scoala?

Deseneaza in continuare, insa cumva mai mult incearca, probeaza. La scoala deseneaza mult in pauze si ofera desenele colegilor. A avut o perioada de cai, multi cai... Acum incepe cu brazii, Mos Craciun.

Teodora s-a obisnuit cu lipsa Dianei din gradinita. A declarat ca ea nu mai vrea la scoala, ca nu vrea s-o lase pe Andreea singura (educatoarea). S-a ales insa cu o vecina de pat foarte lipicioasa, asa ca toate mangaierile pe care mi ofera, de ajung suparatoare uneori, le primeste cu varf si-ndesat de la acea fetita. A inceput sa nu-i mai placa.
I-am vazut caietul de patratele de la gradinita si am ramas uimita. Parca  mai indemanatica decat Diana la scris. La desen nu, nu reuseste sa tina pasul. Insa da semne de ureche muzicala si de oarecare deschidere spre limbi straine: nu e crispata si nu se fereste sa pronunte cu accent.
Cumva simt ca scriu mai mult de Diana. Insa Teodora e asa de libera, asa de impacata cu lumea, ca parca nu am ce scrie. Accepta tot, are un echilibru tare bun. Diana pare mai sensibila, are parca nevoie de ajutor, de explicatii... Nu o cunosc, de multe ori ma simt depasita.

joi, 10 noiembrie 2011

Pisicile

E luat din realitate: Diana il plimba pe Cenusa (asa il si tine). Teodora il fugareste pe Petecel, iar Felix sta mai la fereala, posomorat, stiind ce-l asteapta :

marți, 8 noiembrie 2011

Tinker Bell


miercuri, 2 noiembrie 2011

Ssst... Liniste!

Paula doarme:

marți, 1 noiembrie 2011

Pictura pe sticla

La scoala tocmai a inceput un curs de pictura pe sticla (icoane in special). Desi la religie nu participa, Diana a spus ca vrea sa mearga. Cu toata rezerva domnului invatator si cu observatii repetate ale dansului ca toti copiii vor trece prin niste etape de testare, (scrisesem ca la scoala e chiar slabuta la desen; efectiv nu-mi dau seama de ce, asa ca e de inteles atitudinea), insa avand in vedere ca a spus ca doreste, am zis ca o inscriu.

A fost prima ora -  le-a dat o bucata de gemulet si sa traseze pe el cu marcherul conturul unei imagini de pe o foaie printata pusa sub sticla. Pe saptamana viitoare ar urma colorarea.

I-a placut. A venit si a spus ca vrea sa mai faca. Si-a ales imaginea unei icoane cautata de tac's'u  de pe internet, am imprimat-o si ea a trasat conturul. A fost inca un prilej de uimire: de pe o foaie printata, destul de cetoasa, iesita in nuante de gri, a reusit sa extraga esentialul.

Foaia printata complet A4 in tonuri de gri si scanata, sa se vada exact originalul dupa care a lucrat:


Conturul de pe geam (tot A4):

Nu stiu daca va reusi sa se integreze in acel cerc; nici macar nu stiu daca va fi acceptata, avand in vedere desenele de la orele clasice de desen, desene care sunt chiar slabute si de cele mai multe ori neconforme cu cerintele.

Insa experienta de azi si probabil ca si cele de saptamanile viitoare, adica cel putin pana se incheie aceasta faza de testare, ii vor aduce idei noi si ii vor largi orizontul.

Teo english

Teo:

- Tata stiu cum se zice la iarna in engleza!
- Cum se zice ?
- Spring!
- Nu se zice spring, se zice winter!
- A, acuma stiu!
- Ok, cum se zice iarna in engleza?
- Spring!

Optimism

Teodora, la trezire, pisicindu-se: Ce zi din saptamana-i azi? (nu ca n-ar sti, dar deh!)
Tac's'u: Marti!
Teodora (rasufland usurata): Ce bine!!!
Tac's'u: De ce?
Teodora: Pentru ca mai e miercuri, joi, vineri si apoi vine SAMBATA si DUMINICA!

duminică, 30 octombrie 2011

Fas-fas

Tura de toamna 2011, de umblat prin frunze, a ajuns sa fie "turele" de toamna, ca au fost doua, in weekenduri diferite. Una a fost in padurea noastra preferata, curata, lina, cu copaci relativ drepti, plina de stejari, insa cu un pod de trecere peste calea ferata, unde subsemnata cu rau de inaltime trece privind doar inainte, cu mana stransa de manuta Teodorei, cautand parca sprijin.
Cealalta a fost intr-o padure mai circulata, deci cu gunoaiele aferente :( , insa cu si mai multa distractie, fetele fiind cu cei doi baieti-prieteni enuntati intr-o postare anterioara.
Bineinteles c-am fost cu cosurile, sa culegem ciuperci, ghinde si frunze. Din pacate nu am gasit ciuperci, ca anu' trecut (seceta, bat-o vina), insa ghinde si frunze... din plin. Am facut carari printre frunze si am tot fasait in sus si-n jos.

Las pozele sa vorbeasca:


Padurea:
Frunza de stejar:


Ghinde interesante:
Un gandacel rebegit de frig, amortit, ca vai de el:
Unde poate sa creasca brandusa:
Si fetele pot sa stea cu fundul pe pietre, chiar daca e octombrie si e frig afara:
... Chiar doua fete:

La intoarcere, am dat peste un tractor decapotabil, prilej de discutii de genul de ce tractorul decapotabil e mai ieftin decat masina decapotabila:


In a doua saptamana, plimbatul, fasaitul, observatul, culesul, s-au imbogatit si cu bataile cu frunze:
, batai unde au participat si adultii:
Finalul: Teodorei i-au intrat frunze-n gura si ne-am ales cu cateva mieunaturi, dar per total ne-am simtit tare-tare bine.



Blue

De 3 zile deseneaza doar cu albastru. Cand am intrebat-o... Asa-i place ...

Lebada:

(asta nu e chiar complet albastru, insa ar fi primul desen din perioada aceasta de albastreala)

Am taiat din desen, ca erau si altele, insa genele m-au dat gata. E Teodora cu par lung.




Furnici muncind, in timp ce greierele, in hamacul pus intre doua margarete, canta:

sâmbătă, 29 octombrie 2011

Din seria "Bunica e in vizita"

Protagonista e Teodora, ca ea stie sa "raspunda":

Bunica: Nu ati strans cutiile cu jocuri, sa stiti ca plec la casa mea!
Teodora, dupa oclipa de gandire: Daca pleci, o sa planga mama. Ca tu esti mama ei si eu plang cand pleaca mama, ca mi-e dor de ea. Si mama o sa planga, ca o sa-i fie dor de tine!



Dupa o tura la cumparaturi  de-ale gurii, in doi - eu cu  tac-s'u (ah, ce bine e sa citesti in liniste etichetele produselor!!), la intoarcere, mama cu paratul:

Bunica: Teodora a facut circ ca nu am stiut sa-i maresc imaginea la televizor
Teodora: N-am facut nici un circ! Circul e cu lei, elefanti, clovni... Eu n-am asa ceva.



Dupa o tura de liniste si joaca in doua, am fost apelata de mezina:

Teodora: Asa-i ca suntem dragute?! Uite ce frumos ne jucam!
Eu: De acord! Imi place cand e liniste.
Teodora catre Bunica: Bunica, vezi?! Mama m-a iertat! Mi-a spus ca-s draguta. Acum poti sta la noi, ca tre sa ma ierti si tu! (asta vizavi de amenintarea "nu ma ascultati, plec la casa mea!")


Cred ca e de prisos sa mai spun ca mama ramane in majoritatea cazurilor fara replica. Dar uneori ma tot gandesc cine e mai cu "minte": Teodora care gaseste asemenea raspunsuri sau mama care efectiv pune la suflet si ameninta ca pleaca :)

miercuri, 26 octombrie 2011

Cu gandul la vara

Peste weekend ne-au vizitat David si Horea, impreuna cu parintii lor. Cei doi sunt printre foarte putinii copii cu care fetele nu au aproape deloc conflicte si reusesc sa se joace din prima, fara o perioada de acomodare, perioada de care am observat ca au nevoie fetele (Diana in special).

Asa a fost si acum: noi, adultii, am povestit cate-n luna-n si-n soare, iar cei patru s-au jucat si s-au jucat. Cand n-au mai avut chef unii de altii, s-au despartit din grup, si-au format alt grup, insa fara certuri. A fost un weekend tare frumos, trebuie sa recunosc. Sper sa-l mai repetam.


Fetele au primit o gramada de ustensile de desen (chiar pea multe :) ). Diana a ramas incantata de creioanele colorate Pelikan: au mina moale si coloreaza usor.

Iata ce-a iesit:

(fondul de jos e cu verde, nu stiu cat se vede, insa s-au mai pierdut din culori la scanare)

Si cu tempera (nici nu mai stiu daca e din darul baietilor sau s-a descurcat cu ce-a avut deja desfacut):

vineri, 21 octombrie 2011

Animale

Soparlele stiu sa se ascunda, punandu-se pe frunze sau in spatele lor. Soparla de pe creanga ar vrea sa manance pasarea, insa nu poate pe motiv ca sta floarea intre pasare si ea: trebuie s-o ocoleasca.

Cea de pe frunza sare din frunza in frunza si cauta si ea de mancare.








Fluturasul e in dubii: nu stie ce floare sa-si aleaga pe care sa se puna si sa-i suga nectarul:



Desenul pe foaie roz, cel cu fluturasul, a fost facut intr-o pauza la scoala. A trebuit sa faca o gramada de fluturasi asemanatori si pentru ceilalti colegi.

Mi se pare mie sau chiar a facut un level-up?! Oricum, e vorba numai de desenele de acasa. Cele de la scoala in schimb sunt chiar slabutze comparativ cu ce face acasa; efectiv nu inteleg ce i se intampla din acest punct de vedere.