marți, 21 august 2012

Opt

Domnisoara noastra creste. Si e incredibil de intelegatoare. Am comparat chiar ieri cu pozele de la terminarea grupei pregatitoare... si e altfel.


Nu mai deseneaza asa mult, mai mult personaje sau franturi de personaje, mai mici, mai haotic asezate pe foaie, ca un fel de incercari. Locul desenului a fost luat de citit. Isi fac amandoua casute din scaune, iar ea se baga sub ele cu o carte in mana sau sta de povesti cu sora-sa.

Ii place singura sa se dea in leagan. Se da, se da, pierduta.

La bicicleta/trotineta inca e atenta. Nu vrea sa cada sub nici o forma. Insa cand se mai juleste, nu mai plange groaznic, a inceput sa suporte durerea.

Si e cocheta. Desi nu e incantata de farduri/oje, nu cer, nici macar de jucarie... ii plac rochiile, ii place sa vada pe strada femei elegante, se uita in filme si face pe criticul.

E Diana la 8 ani.
La Multi Ani!!

luni, 20 august 2012

Sase

Si-a modificat somnul, nu mai e somnul de bebe, pe spate si cu manutele ridicate. Insa obrajii pufosi si gura intredeschisa imi mai aduc aminte de bebelusul de odinioara.

Sta in continuare la pupat, e alintata, inca lipicioasa si plina de smecherii.



Umbla toata ziua dupa pisica, de a ajuns saraca matza sa ia o mutra acra doar cand o vede. Si totusi, Cenusica, vine la ea.

Inca are obiceiul de a se manji pana la urechi cand mananca ceva. Stiati ca ketchupul de pe obraz dureaza mai multe zile pana se poate da jos definitiv? :D

Stie sa adune, scrie cuvinte cu litere de tipar, e ahtiata dupa tehnica (orice aparat cu ecran o face sa-i luceasca ochii), ii place sa surubareasca, sa probeze butoane.


Merge pe bicicleta/trotineta fara nici un simt de raspundere, doritoare de cascadorii. Parca e intr-o continua cadere si da palpitatii tuturor. Pe leagan se cocoata pana sus. Cade si in 99% din cazuri, pe jos inca fiind, isi ridica capul si striga din toti bojocii: "N-am nimic!!!"


In cateva randuri, ea e Teodora, la 6 ani.

La Multi Ani!

marți, 17 iulie 2012

Diplomatie

Bunica catre Teo, in timp ce vorbea la telefon cu cineva: Teodora, hai sa-i multumesti la tanti secretara pentru ce ti-a dat (mama ii adusese ceva din partea doamnei respective)
Teo, ocupata cu altceva: Mersi!
Bunica, nemultumita: Naaaa, pai nu asa, mai muuult....
Teo: Mersi, mersi, mersi!



Tac's'u: stresat: Teo, nu mai fluiera atata, ca ma dor urechile
Teo: Fiiiiiiiiiiiu! Ok, tati!



Diana, venind cu un text scris  de mana: "Mami, ii spun la buni sa-mi dea o felie de pepene" (felia de pepene era desenata): Am scris bine "sa-mi"?
Eu: Perfect! Bravo, cine ti-a spus?
Diana: Nimeni, am tot vazut in carti si am scris si eu la fel! :)
(I-am zis atunci si motivul, ca lipseste 'î')


Tre' sa recunosc: Diana citeste. :) A trecut de multisor la cartile alb-negru, eventual cu un mic desen alb negru la inceput de capitol. A devorat cele doua carti de Isabel Abedi, despre Lola - o fetita din Hamburg, eleva in clasele primare (asteptam traducerile si pentru celelelte), a trecut la Zanele Nazdravane (2 volume i-am luat, ca tot fac teste, insa se pare ca trebuie sa i le iau si pe restul). A trecut acum la Narnia . Se lupta cu cititul de nume in limba engleza (Susan in loc de Siuzån, dar incet-incet se prinde). Ion Creanga l-a refuzat, nu-l intelege inca...

joi, 5 iulie 2012

Evolutie

Uitandu-ne la Cenusica cum dormea si discutand despre pisici (se pare ca pisica Cenusica e de fapt motanul Cenusel)

Diana: Din ce s-a nascut pisica?               (referindu-se la evolutia speciilor)
Teodora, rapid: Din Toulouse!!!

 (Toulouse e mama lui Cenusa; initial pe Toulouse il vazusem baietel si am descoperit ulterior ca e fata :d )

luni, 2 iulie 2012

Pusculita

Dandu-si seama ca nu mai avem mult pana la plecarea in concediu si devenind brusc entuziasmate:

Diana: Eu am 60 de lei si o sa-mi cumpar ce vreau eu de ei! Ce vreau eu!!!
Teodora, la fel de entuziasmata: Si eu o sa-mi cumpar ce vreau eu din banii lu' mami!!

vineri, 29 iunie 2012

Serbarea Abecedarului

Cu cateva zile intarzaiere, anunt si eu sfarsitul scolii.
Cum zicea domnul invatator, toti copiii din clasa sunt licentiati in litere ;) si tocmai de aceea toti au primit diplome si carti.

Insa inainte a fost si o mica serbare, iar dupa, niscai muzica, dans si cate ceva de baut si-mbucat.

Poeziile Dianei:

Repede-a trecut un an,
Cine-ar fi crezut,
Ca vreo 18 copii mici,
Harnicuti si toti voinici,
S-au plimbat ca-n vis
Intr-o lume-n paradis?
Un an intreg ei au muncit
Si multe azi au dobandit.



Semnul A luaţi aminte
Primul e-n alfabetar,
Şi ma aflu în cuvinte:
Apă, aer, abecedar
Ma aseaman cu o scară.
Hai, urcati, şi cu încetul, 
Până către primăvară,
Veti parcurge alfabetul.
A e ata, alunel,
Haideti sa-l jucam nitel


N e frate bun va zic
Cu M mare si M mic
Seamana, dar n-are spor.
Ii lipseste un picior.
Nuci, naut, Nina si Nicu,
Nas rosit de ger, necaz

Zero e cladirea goala
Fara nici un tânc in scoala
Colivia ce o tii
Fara vrabii si scatii.
Este-acvariu fara peste,
Si balonul ce pocneste
Gol-golut, ciupit de-un cleste.
Insa numerele toate,
Fac ce fac,
Ca de-l pun la dreapta lor,
Cresc precum un cozonac.

Acum ca te cunosc bine,
Eu ma voi mandri cu tin,
Si in biblioteca mea
Loc de cinste iti voi da.

Au primit poeziile cu muult inainte. Au tot repetat pe ele, practic m-am implicat foarte putin, doar la primele buchiseli si explicarea cuvintelor mai grele. In rest, ea, colegii si domnu' au facut tot.

Serbarea a gasit-o eleganta (i-a placut tare mult cum ii stau rochia si funda), rusinoasa (ca n-a crescut un dinte si deh, cum va rade), partial trista dupa unele colege si vesela ca va merge la mare in vacanta.

Premiul a bucurat-o peste masura. Desi au primit toti la fel, n-a contat: a contat ce-a primit ea. S-a bucurat din toata inima. De fapt am si remarcat pe parcursul anului: nu e interesata de ce face X sau Y, ce calificative iau, cum se comporta. Important e ce face ea. Cumva ma bucura ca (inca) nu ia etaloane si se pune pe sine pe primul plan: invatarea e pentru ea si nu e din cauza ca X stie mai mult sau mai putin.
Am facut poze una dupa alta: bucuria a tinut mult timp dupa ce s-a asezat pe scaun:
A fost nedisimulat, bucurie sincera, de copil. :)

Si distractia de dupa:
Introducerea Teodorei in scrisul pe tabla:

Respectiv dansul din sala de sport, insa acolo nu am mai intrat, i-am last pe ei sa se desfasoare.

N-au primit teme de vacanta, ceea ce e tare bine. Ne-a recomandat domnul invatator sa citeasca cartea primita ca si premiu si e suficient. In rest... sunt copii, iar vacanta e facuta sa se distreze, sa se joace. :)

Ei i-a placut. I-a placut serbarea, i-a placut clasa I, desi a fost obositor, mai ales spre sfarsit. Si-a facut prieteni. Se cearta, se supara, se impaca. Sunt adevarate drame, insa si bucurii pe masura. A inceput sa vorbeasca la telefon cu fetitele, desi nu ea are initiativa de a suna... inca nu-i vine. Se bucura insa sincer cand e sunata. La scoala s-a descurcat... dupa asteptari, as putea spune :) ; sunt multumita ca a inceput bine, cu mici hopuri, bineinteles, dar fara probleme. Insa e serioasa si sensibila, mi-a spus si invatatorul... Cand e sigura de ceva, merge pana-n panzele albe, dar cand nu, are nevoie de imbolduri, incurajari si inca ne vede pe noi, parintii, ca posibili salvatori din multe situatii (asta facand comparatie si cu cea mica).

A mai trecut un an, copiii nostri cresc :)

vineri, 22 iunie 2012

Teodora - dupa 4 ani

Zilele acestea le dedic Teodorei. Copilul meu inca plin de bebeluseli termina gradinita. A fost mai usor cu ea, desi a ravnit si ravneste inca la ... statul cu mama. Sa ma pipaie, sa ma pupe, sa-mi dea palme usurele peste fata, in semn de dragalasenie, ca si cum ai bate pe cap un catel. Ea a scornit cuvinte mushu-mushu in momentele acestea de drag.
Gradinita a fost parca mai putin pentru ea, cat si pentru mine... o etapa fireasca. Posibil ca la al doilea copil, iei lucrurile mai usor, mai normal. Nu e chiar capat de tara daca doarme prima data in alt loc, daca pleaca prima data in excursie, daca ia prima diploma. Sunt doar bifari pe lunga lista de "trebuie facuta si asta". Cu Teodora timpul a trecut mai repede. Am intrat mai repede "in pita", am avut momentele "for the very first time" cu Diana, plus dupa gradinita, intotdeauna am avut un bebelus, nu un copil de gradinita: o Teodora lipicioasa, gata sa ma ia in brate oricand, sa ma pupe... de uneori chiar ma simteam agasata.

Si totusi, am amintiri multe: placute, neplacute dureroase, hazlii... de toate pentru toti.

Primul an: 2 ani si 2 luni

Un proiect mare la serviciu, eram obosita, iar ea foarte-foarte lipicioasa... Deja tanjeam dupa un strop de libertate dupa 4 ani... ma multumeam si cu serviciul, o luam ca o pauza binemeritata de copii. Ma bucura inclusiv limbajul tehnic. Totusi, pentru gradinita normala, de stat, ea era prea mica si prea apropiata de mine. Asa ca am pus totul in balanta si a castigat gradinita particulara proaspat deschisa in oras. Copii putini, personal arhi-suficient pentru numarul de copii (sub 10), mi-am zis ca se va acomoda relativ rapid, pentru ca va fi mereu cineva adult care sa se ocupe de ea. Asa a si fost! Insa nu exagerez, 5 saptamani (o lasam pana la 1, cu masa), a plans aproape non stop. Isi lua cate o pauza de 10 minute si reincepea. O urmaream pe webcam si era mereu in bratele cuiva, mereu plangand. "Mamaaaaaa, mamaaaaaa." Groaznic! In prima saptamana am stat cu ea... nu s-a dezlipit de langa mine. In urmatoarele doua saptamani mi s-a recomandat sa nu mai stau, m-au tot linistit, ca e normal, ca inca e mica, ca se va acomoda. In a patra saptamana erau terminate si educatoarele, s-au cam oprit cu linistirile, erau mai rezervate. In a cincea saptamana m-a mai incurajat directoarea, foarte putin educatoarele. Eram pregatita sa renunt, cand brusc, la sfarsitul saptamanii n-a plans cand am lasat-o. Si foarte putin a mai plans pe parcursul zilei. Dupa inca o saptamana, am lasat-o sa doarma acolo, cu o carte cartonata in loc de jucarie de plus, ca asta a vrut. Fara sa planga deloc.
Eram in halul de oboseala cand si plansetele acelea pline de suferinta si dor dupa "mama", ma lasau rece...
Insa s-a acomodat. A participat la multe carnavaluri, au bucatarit, au fost in piata sa cumpere fructe, la fabrica de inghetata si hartie igienica. Au fost la ferma in cizme de guma si au mangaiat caluti.
Au fost scosi iarna afara si au facut oameni de zapada. Au invatat engleza. O aducea directoarea acasa. S-au ocupat de ea extrem de mult. N-am regretat nici o clipa pentru ce-am facut. Nici pentru plansetele neconsolabile, nici pentru banii dati. Mi-au spus ca nu au vazut pana atunci copil de 2 ani care sa inteleaga misto-ul: sa faca misto de altii si sa stie cand ea e luata la misto. Zicalele acelea puse intre ghilimele, ea le intelegea si radea de se prapadea.
Boli... prea putine. Au fost zile cand a trebuit s-o luam acasa deoarece toti erau bolnavi si doar ea venise, sanatoasa. Nas curgator a fost, insa nu ce-a fost cu primul an al Dianei.
Sfarsitul anului a adus-o ca fiind singura care a inceput dansul si l-a facut pana la sfarsit. Fara plansete, fara sa se jeneze de ceilati parinti. Ea, care plangea incontinuu la inceput, a ras si a pozat toata serbarea.





Grupa mica
Gradinita particulara a oferit foarte multe, insa am fost multumita la gradinita de stat unde era deja Diana. Un singur drum, doua surori in acelasi loc, si nu in ultimul rand, banii. Asa ca a venit in grupa mica la gradinita Dianei.
Plansetele de acomodare au revenit, insa au tinut "doar" vreo 3 saptamani si doar dimineata. Educatoarea mai in varsta, care de fapt a si iesit la pensie in acel an, a fost fenomenala: au invatat cantece si poezii foarte usoare, luate din folclor. Inca mai cantam la drumurile mai lungi cu masina cantecele cu "Pe cel deal indepartat /Trece domnul Malai Cald/Si cu Doamna Mamaliga etc" sau "S-a gandit babuta/Sa se-mbogateasca" sau "Veverita, veverita/S-a urcat in pom". Erau hazlii, prindeau la cei mici.
Bolile, ca si anul anterior: putine, nimic care sa ma sperie. De putine ori a stat acasa, cu febra. Era printre veteranii de cinci-opt copii prezenti in grupa, cand grupa numara peste 20 de copii. Asa ca lucrarile ei le-am parcurs cu mai mare  atentie decat la Diana. A avut mai mare dexteritate... si la lipit, si la taiat, si la desen.

De Craciun n-am poze... a fost o epidemie nationala (vreo gripa ... porcina, aviara, nu mai stiu si n-au facut serbare)
grupa mica- 8 Martie (da, rochia era in proces de ridicare... si-a ridicat-o pana-n cap :)) )


Grupa mijlocie.
O educatoare s-a pensionat, cealalata s-a casatorit si si-a schimbat localitatea. Deci si-a schimbat educatoarele pentru a doua oara. Macar sala de grupa a ramas. Plansete? Normal ca da! Dupa mama! Vreo 2 saptamani!
A venit o educatoare a Dianei, plus una noua. Cam la fel ca la Diana: una mai "bunicuta", cealalta cu lucrari, concursuri, excursii. S-au completat fain. Teodora a avut simpatii ba pentru una, ba pentru alta. Depindea foarte mult daca primea suc de la Mariana sau daca Andreea ii zicea ca Teo-i imbracata bine azi :)) . A ajuns sa primeasca 10 buline in unele zile, sub tot felul de tertipuri smecheresti a la Teo (ca manca supa, ca lucreaza bine, ca e cuminte). Care buline ajungeau la lipit desenele de acasa pe peretii proprii si personali :D . Fosta educatoare a Dianei se tot minuna de diferentele intre Diana si Teo: una serioasa, sa faca totul bine, ailalata lipicioasa (se ridica din patut inca o data inainte sa se culce ca sa o mai pupe o data si sa-i puna mana pe obraz), zgomotoasa, vorbareata. Boli... cred ca de doua ori a lipsit pe motiv de boala in tot anul gradinaresc. Cu desenul n-a fost ca Diana, insa la lucru manual eu spun c-a excelat: decupat, colorat...

grupa mijlocie - Craciun


grupa mijlocie-8 Martie


Grupa mare
Aceleasi educatoare, alta sala, foarte multi copii in grupa, preluati de la fosta grupa pregatitoare, cea in care era Diana, dar cu varsta mai mica. Plansete de acomodare? Prezente!!! Vreo 2 saptamani. Era singurul copil din grupa mare care plangea dupa ma-sa. La un moment dat am amenintat-o cu grupa mica, ca acolo erau cei ce plangeau. Nu mai stiam ce sa fac. La sfarsitul programului nu puteam s-o luam, ca decupa, colora, iar la inceput nu vroia sa intre, ca ramane mama (adica eu) singura si i-e mila de ea ... A ajuns si sa ma ameninte ca daca nu fac cutarica, ea pleaca la gradi si ma lasa singura :) . Boli- deloc!
Din pacate, prinsa cu proiectele, n-am avut timp sa urmaresc la sfarsit de zi ce-a facut, insa am primit mapa si am putut sa vad fata de Diana: desenele mai slabute, insa pline de culoare si foarte vesele. Scrisul: mai bine ca Diana la aceeasi varsta. Decupajele, lipiturile si lucrul manual in general, mai bune iarasi. Comunicarea, limbajul, iarasi mult mai bune. Isi face prieteni foarte repede, se acomodeaza rapid in grupele de copii, foarte galagioasa si vesela. Fuge mai repede decat multi, aproape ca o ajunge pe Diana, insa are o fuga extrem de dezlanata, parca e intr-o continua cadere.
Per ansamblu, e mai sus decat sora-sa la aceeasi varsta (a avut-o doar ca model), insa nu pot spune ca exceleaza in ceva anume. Poate la simtul umorului...il are din plin si e constienta de asta. Ea e cea care aduce cererile Dianei intr-un mod in care ne face sa cedam. La Diana nu cred c-am ceda asa repede :) E purtator de cuvant, ce mai! :)


grupa mare- Craciun

grupa mare - 8 martie


In toate pozele e vesela, e vivace... e Teuta!

Si... e gata!!!

ADIO, gradinita! O putem unge cu slanina, ca nu mai avem nevoie de ea. :) :( Imi pare rau, dar anul acesta pentru mine a fost groaznic de obositor. Doua drumuri, la scoala si la gradinita, pe partea profesinala a fost foarte mult de lucru, scoala Dianei a fost pe primul plan, acumulandu-se frustrari si probleme inerente. Cumva e mai mare usurarea ca vom avea doar un drum de facut, insa in mod sigur se vor ivi altfel de probleme.

Urmeaza clasa pregatitoare. Nu stiu cum, nu stiu cu cine. Insa am mai mare incredere decat la Diana. Teo stie sa-si aduca oamenii de partea sa. Si are un prieten bun la scoala, asa cum a aflat ieri la serbarea Dianei: pe invatatorul surorii ei :). (Striga ieri din toti bojocii, dupa niste conversatii apropiate intre ei : Domnu' invatatoooooor, domnu' invatatooooor, ceaaaaau! Vin la scoala la toamna!! )

Dar si aici, tin sa multumesc educatoarelor din cei 4 ani de gradinita. Ca si la Diana, n-au schimbat-o. Au lasat sa se dezvolte copilul vesel si smecherut, cu ochii facuti linie din cauza zambetelor si cu obrajii bucalati. Copilul care tanjeste dupa o "pupa" pe obraz , sa mangaie un obraz de adult sau care sa fie luat in brate. Copilul care face smecherii ca sa fie luat in seama, sa faca glume mai mult sau mai putin placute celorlalti, numai sa stoarca zambete de pe alte fete. Copilul care se pricepe sa decupeze si sa lipeasca, care striga in gura mare de se aude "pana la margine de sat".
Multumim celor doua doamne directoare de la cele doua gradinite, doamnelor asistente, doamnei doctor homeopat (si doamnei doctor de familie, care m-a incurajat cu homeopatia, insa la care am fost prea putin ;) ). Si inclusiv "maimutei" Ovi, muntele de om care s-a suit pe leagane la "gradinita portocalie".

duminică, 3 iunie 2012

Caracatita indragostita de pescar

Era odata un pescar sarac. El se trezeste devreme si se intoarce numai seara.
Intr-o zi,  pe cand pescuia, a prins o caracatita indragostita de el. Iar caracatita ii spus:
-Draga, te vei insura cu mine cand vine vacanta!!!
Si bietul pescar ii spuse:
-Dar cum voi sta sub apa? Nu pot sa respir. 
Caracatita nu-l bagase in seama si plecase cu tot sub apa. Si pescarul murise ca nu avuse aer.

                                                 THE END





Mi-am permis sa-i corectez greselile de ortografie, insa e prima poveste scrisa si inventata pe de-a-ntregul de Diana.

joi, 31 mai 2012

Viata la campie

Se pare ca s-a prins: titlul nu are punct :) si pe cat posibil se pune la mijloc :)


M-a lasat masca gaina centrala si cea care se uita la oul proaspat ouat. Nici tractorul vazut din fata nu arata rau, 3D fiind :) Muncitorul cu furca e imbracat cu salopeta de lucru si e cu spatele, de aceea are "fata neagra".
Casa e cam veche, a cazut tencuiala intr-un loc si mai e si crapata. E acoperita cu paie, bineinteles.

marți, 29 mai 2012

Printesa nehotarata sa stea la castel

Isi ia putere si energie din globul magic si ... asteapta sa se hotarasca ce sa faca.

Personal mi-a placut posterul prins in cui pe perete :), in ton cu vremurile medievale, respectiv soarele vazut printre zabrelele ferestrei.

S-a prins singura ca semnul intrebarii nu-si avea locul... cugeta ce semn de punctuatie ar merge si era tare nehotarata. I-am zis ca la titluri nu se pune punct; a mai invatat ceva.

E facut la scoala si (ne)cerinta a fost sa deseneze ce vor. Mi-a spus ca toti copiii au desenat case, familii, masini... doar ea a fost cu "printese nehotarate". Si copiii au ras. Data viitoare va desena si ea "Familia mea". Greu...

joi, 24 mai 2012

Vampiri

Incepe sa dispara febra rozului si a printeselor... Vampirii sunt la putere:


Si bineinteles, Sonic, Silver si restul cetei.

Si citeste... Au inceput comentariile cand trebuie sa faca ceva: "Stai numai un pic sa termin pagina!". Care pagina se fac doua, sau trei, sau patru... pana se termina povestea. Cartile cu poze sunt inca la putere.

miercuri, 9 mai 2012

Jucarii

Teodora a fost autoarea:
Pe rafturi, de la stanga spre dreapta si de sus in jos:
elastice de par, cosuri din nuiele, masini, peruci, jucarii din plus, roboti care se transforma in masini, perne, pantofi, casa 3D, sticle cu apa, alti pantofi, borcane cu carioci, genti, foi desenate. Educatoarea pune jucariile in cos, iar fetita vrea sa-si ia carioci.

joi, 3 mai 2012

Eu

Chiar eu, subsemnata care scrie pe blog: cu bluza preferata, verde, din polar, cu sabotii rosii gen crocs, cu pantaloni de trening, si bineinteles, cu cafeluta aburinda in mana :)


joi, 26 aprilie 2012

Scoala furnicilor

Cine crede ca furnicile nu au scoala, se inseala amarnic. Si daca nu credeti, poftiti imaginea:
Se vede doar primul rand de banci si o parte din capeteler furnicilor-scolari din randul al doilea. O carte de pe catedra a cazut si o furnica politicoasa o ridica si-o scutura de praf.
Invatatoarea-furnica le explica notiuni de matematica, respectiv sa compare doua furnici(lipseste un picior la una)
Pe perete e alfabetul in imagini: acvariu, broasca, cal, elicopter, farfurie.

A desenat si furnicarul, multe culoare, cu camera de joaca, baie, uscator de haine, camera unde se tin pubelele si gunoiul in general, camera reginei... dar e prea abstract, trebuie explicatii specifice pe desen :)

marți, 24 aprilie 2012

Pe malul marii