vineri, 17 septembrie 2010

16 mai 2010

Mai vin in vizita Tudor (9 ani, vecin) si prietena lui, Nicole (8 ani).
Un adult este mereu prin zona, insa asistam cumva neutri la jocul lor, rar de tot ma bag in discutii. parca mi-e frica sa le dau mana libera, mai ales ca Tudor este mai mare, desi e un baietel linistit, politicos cu noi, vocabular ok.

Alaltaieri seara:
Tudor "radea" de numele lui Nicol:
-Nicol - Nicoleta Luciu, Nicol - Nicoleta Luciu.
Nicole, sa nu ramana mai prejos:
-Tudor - Tudorel, Tudor - Tudorel!
Diana, dupa ei:
-Tudorel cu mustatzel! :o
Nicole a preluat incantata noul nume si normal ca a repetat si ea 8-}

Nu am zis nimic (cica pliveam), mi-am zis sa nu ma bag in joc, si mai ales ca daca ma pun s afac morala, Nicole observa si va accentua mai tare apelativul.
Ieri dimineata insa, Diana cumva incantata:
-Auzi mama, Tudorache- danke! Tudorache-danke!

Atunci am interveni; i-am spus ca numele lui e Tudor, asa au dorit parintii lui sa-l numeasca si ar fi corect ca noi sa-i spunem la fel. S-a dezumflat instant, cumva nu intelegea. I-am zis ca eventul sa-l intrebe pe Tudor daca ii place.
Insa a intervenit Teodora si ne-a dat pe spate :>
-Si Tzetzi?

:> Noi o mai "botezam" pe Teodora: Lulu, Tzetzi, Aliosha, Tea, Teutza (Diana mai e Duiutza sau Dienutza). Insa Teodora s-a prins. Asa ca, luandu-ne dupa explicatiile de mai sus, i-am cerut voie Teodorei sa-i spunem Tzetzi si ... Teodora a fost de acord :)