Un adult este mereu prin zona, insa asistam cumva neutri la jocul lor, rar de tot ma bag in discutii. parca mi-e frica sa le dau mana libera, mai ales ca Tudor este mai mare, desi e un baietel linistit, politicos cu noi, vocabular ok.
Alaltaieri seara:
Tudor "radea" de numele lui Nicol:
-Nicol - Nicoleta Luciu, Nicol - Nicoleta Luciu.
Nicole, sa nu ramana mai prejos:
-Tudor - Tudorel, Tudor - Tudorel!
Diana, dupa ei:
-Tudorel cu mustatzel! :o
Nicole a preluat incantata noul nume si normal ca a repetat si ea 8-}
Nu am zis nimic (cica pliveam), mi-am zis sa nu ma bag in joc, si mai ales ca daca ma pun s afac morala, Nicole observa si va accentua mai tare apelativul.
Ieri dimineata insa, Diana cumva incantata:
-Auzi mama, Tudorache- danke! Tudorache-danke!
Atunci am interveni; i-am spus ca numele lui e Tudor, asa au dorit parintii lui sa-l numeasca si ar fi corect ca noi sa-i spunem la fel. S-a dezumflat instant, cumva nu intelegea. I-am zis ca eventul sa-l intrebe pe Tudor daca ii place.
Insa a intervenit Teodora si ne-a dat pe spate :>
-Si Tzetzi?
:> Noi o mai "botezam" pe Teodora: Lulu, Tzetzi, Aliosha, Tea, Teutza (Diana mai e Duiutza sau Dienutza). Insa Teodora s-a prins. Asa ca, luandu-ne dupa explicatiile de mai sus, i-am cerut voie Teodorei sa-i spunem Tzetzi si ... Teodora a fost de acord :)