joi, 20 iunie 2013

Clasa pregatitoare

A trecut inca un an si nu numai c-am fost martori la noua lege a invatamantului, in care copiii merg la scoala de la 6 ani, ci am fost si in miezul evenimentelor. Teo a facut 6 ani in august, deci s-a calificat cu brio pentru aceasta clasa pregatitoare. Cred ca la inceput am fost printre putinii parinti care au dorit sa se intample asta: o clasa de acomodare, in care cei mici sa se joace, dar si sa poata face usor tranzitia de la gradinita la scoala clasica, cu stat in banci, cu teme. Inceputul clasei I la Diana a fost stresant si obositor: din primele zile au trebuit sa stea in banci si au primit teme. Diana nu s-a plans efectiv, insa comportamentul de acasa din prima luna a fost tare dificil: de la strigate si certuri cu cea mica, la atitudini tafnoase si refuzuri cu noi pana la oboseala extrema. As fi preferat ca in primele luni sa fie luati mai usor... sa li se dea pauze mai mari, sa iasa afara, sa se joace, sa aiba un program mai lejer, cam asemanator cu cel din gradinita.Insa programa extrem de incarcata n-a lasat loc si de asta :(.

Am avut si avantajul drumului: Diana era deja la scoala, asa ca aveau aproximativ acelasi program. Am pierdut la capitolul masa la gradi si stat pana la 4.

Inceputul m-a prins stresata, ca de obicei :D. Invatatoarea a fost total necunoscuta, venita chiar si din alta  localitate. Nu numai necunoscuta, insa si foarte tanara. Nu numai tanara, ci si in clasa B, care ma rog... nu e A :D . Am intrat in clasa si... daca clasa Dianei era mica, a Teodorei parea chiar mai mica ca si suprafata. Nu mai spun ca la Diana sunt 19 copii in clasa; aici erau 25 si pana in final s-au facut 28.
Un exemplu clar e aici:
(intre perete si scaunele abia se putea circula, plus ca dupa primul scaun peretele "iesea" si spatiul se micsora; se vede si in poza). Pe partea cealalta era la fel... Prima intrebare a fost "cum vor iesi din banci?"

  Deci na, toate premisele pentru a ma gandi la ... "totusi, oare n-ar fi fost mai bine la gradinita?" (gradinita de care repet, am fost tare multumita, cu o sala spatioasa)

Insa mi-a placut invatatoarea cand a luat cuvantul:  a vorbit mai intai cu cei mici, le-a dat copiilor sa coloreze niste masti si abia apoi a vorbit cu parintii. Parea sigura pe ea, a vorbit si foarte corect, fara pic de accent de Ardeal. :)  Ne-a asigurat ca-i va conduce la baie, ca va iesi cu ei in pauze, ca va fi ca si o educatoare. Chiar mai mult: educatoarele de la fosta gradinita au mai avut ajutor si-n ingrijitoare; aici era doar un adult la 25 de copii de 6 ani.

Si zi dupa zi: program de la 8 la 12 , teoretic. Cum n-au facut religie, martea incepea una dintre ele la 9, cealalata incepea joia . Vinerea termina cea mica la 11. Martea avea una dintre ele sport, joia avea alta. Am ajuns sa le intreb seara de seara: "cine pleaca de la 9?", "cine are sport?", "maine e vineri, stai pana la 11?".

Ce pot spune insa e ca Teodora a fost incantata. In primul rand lipsa somnului de dupa masa: e fetita mare, de scoala, asa ca nu mai doarme. Avea totusi nevoie de acel somn, insa n-am insistat; a facut parte din avantajele "eu sunt la scoala!". Au colorat foarte mult, au cantat, au facut fise. Fisele si testele au fost preferatele ei. Din punct de vedere intelectual s-a dezvoltat foarte mult. E mai sus ca Diana la aceeasi varsta. Bine are si avantajul fratelui mai mare. Adica si Diana stia toate literele de tipar, insa nu era interesata prea mult. Teo nu are nici ea rabdare sa citeasca, insa scrie si ea jurnal (cu litere de tipar). Poate face lejer o dictare si chiar au insistat copiii sa primeasca dictari de la doamna. La matematica spun ca sta bine: e in stare sa faca adunari cu trecere peste ordin cu numere mari, stie principiul inmultirii si multe inmultiri le stie pe de rost deja. La concursul Piticot a luat punctaj maxim, stie sa gandeasca matematic, de multe ori a insistat sa faca tema Dianei, unde era de calculat. A tot venit cu tot felul de idei: a cautat pietre de diferite forme si le-a vopsit, si-a facut margele din paie de suc, a desfacut banda scotch groasa si a lipit paie de suc maruntite pe ea, apoi buline din hartie din perforator. Si-a facut o enciclopedie proprie: feline, cu desenul felinei si un mic peisaj in care traieste. Cam in fiecare vineri veneau acasa cu ceva confectionat de ei: zebre/dinozauri/elefanti lipiti pe role de hartie igienica, pui facuti din buline galbene lipite intre ele, fluturasi din hartie care puteau fi prinsi pe deget in forma de inel, buburuze din hartie care putea sa-si desfaca aripile, mos Nicolae din hartie.

La capitolul idei "copyright Teo", uitandu-ma in portofoliul proaspat primit, ce inseamna pentru ea cerinta "un desen multicolor" (a fost singura din clasa cu aceasta idee):



Respectiv, numele care sa fie conform cu continutul paginii:



Serbarea de Craciun a fost iarasi deosebita: a fost singura serbare in care si parintii au avut rol. Dupa ce copilul isi spunea rolul, intervenea si parintele cu cateva versuri in care afirma ca a fost bun copilul si-si merita cadoul de la Mos Craciun.
A fost si-un parteneriat cu Muzeul din Alba. Au mers lunar la muzeu, au decorat turta dulce, au pictat pe sticla, au colorat si au dezlegat puzzle, alcatuind costume populare. Au mers in excursie la Targu Mures.
Bradul de Craciun a iesit superb, impodobit doar cu lucruri facute de catre parinti si copii, intr-un atelier tinut special intr-o dupa masa.








Au fost lasati sa se miste in clasa. Era galagie, vorbeau intre ei, si-au facut tot felul de echipe. Au stat insa si pe scaune si au invatat sa faca diferenta intre ore si pauze. Pauzele si le-au petrecut in compania invatatoarei: lasati liberi, insa observati. Trecerea spre scoala s-a facut treptat, asa cum ma gandeam ca ar fi fost tare bine sa se fi intamplat la Diana.

Au fost si momente neplacute, in care a trebuit s-o linistesc: a considerat ca e nedreptatita deoarece copiii care stateau la after school primeau acelasi tip de stelute cu cele care se dadeau si-n clasa si in concluzie ea avea mai putine la numaratoare decat cei de la after school. Unii dintre copii i-au zis piticanie (e drept ca e cea mai scunda din clasa). Desi in timpul orei nu au fost probleme de disciplina, in pauza devenea "Teodor": alergari cu baietii, foarte foarte galagioasa, a mai impins, pentru fiecare observatie ea trebuia sa comenteze. E foarte expansiva, cu simtul proprietatii si doritoare sa faca glume. Am surprins-o chiar eu cum le-a luat mingea unor baieti din clasa a doua care chiar jucau fotbal si alerga cu ea prin curte... iar gloata de baieti era dupa ea... baieti cu 2 capete mai inalti decat ea.

Sunt multe de spus intr-un an intreg, insa am fost tare multumita. Tineretea si lipsa de experienta, cum le atribuiam la inceput invatatoarei, au fost de fapt energie debordanta, idei, pasiune, apropiere de cei mici. Doamna a incercat sa faca altfel, sa fie altfel, copiilor sa le placa, sa mearga cu drag de scoala. Au invatat tare mult prin jocuri (joculete, cum le spunea Teo).
Si din pacate stiu ca de la anul nu va continua cu ei, iar caruselul gandurilor: "oare ce invatator va fi?", "se va acomoda?" , "ii va place", "care ii vor fi colegii?" se invarte si se invarte. Optimism totusi este: cum mai spuneam, Teodora stie sa-si atraga oamenii de partea ei cu veselia si cu glumele ei. Insa semnele de intrebare sunt puse si pana inspre Craciun nu stiu cum sa raspund la ele...

Insa hai sa raman cu gandul ca a fost un an bun si Teodora a avut parte, din nou, de educatori plini de dragoste pentru cei mici,.