Se afișează postările cu eticheta Serbare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Serbare. Afișați toate postările

joi, 20 iunie 2013

Clasa pregatitoare

A trecut inca un an si nu numai c-am fost martori la noua lege a invatamantului, in care copiii merg la scoala de la 6 ani, ci am fost si in miezul evenimentelor. Teo a facut 6 ani in august, deci s-a calificat cu brio pentru aceasta clasa pregatitoare. Cred ca la inceput am fost printre putinii parinti care au dorit sa se intample asta: o clasa de acomodare, in care cei mici sa se joace, dar si sa poata face usor tranzitia de la gradinita la scoala clasica, cu stat in banci, cu teme. Inceputul clasei I la Diana a fost stresant si obositor: din primele zile au trebuit sa stea in banci si au primit teme. Diana nu s-a plans efectiv, insa comportamentul de acasa din prima luna a fost tare dificil: de la strigate si certuri cu cea mica, la atitudini tafnoase si refuzuri cu noi pana la oboseala extrema. As fi preferat ca in primele luni sa fie luati mai usor... sa li se dea pauze mai mari, sa iasa afara, sa se joace, sa aiba un program mai lejer, cam asemanator cu cel din gradinita.Insa programa extrem de incarcata n-a lasat loc si de asta :(.

Am avut si avantajul drumului: Diana era deja la scoala, asa ca aveau aproximativ acelasi program. Am pierdut la capitolul masa la gradi si stat pana la 4.

Inceputul m-a prins stresata, ca de obicei :D. Invatatoarea a fost total necunoscuta, venita chiar si din alta  localitate. Nu numai necunoscuta, insa si foarte tanara. Nu numai tanara, ci si in clasa B, care ma rog... nu e A :D . Am intrat in clasa si... daca clasa Dianei era mica, a Teodorei parea chiar mai mica ca si suprafata. Nu mai spun ca la Diana sunt 19 copii in clasa; aici erau 25 si pana in final s-au facut 28.
Un exemplu clar e aici:
(intre perete si scaunele abia se putea circula, plus ca dupa primul scaun peretele "iesea" si spatiul se micsora; se vede si in poza). Pe partea cealalta era la fel... Prima intrebare a fost "cum vor iesi din banci?"

  Deci na, toate premisele pentru a ma gandi la ... "totusi, oare n-ar fi fost mai bine la gradinita?" (gradinita de care repet, am fost tare multumita, cu o sala spatioasa)

Insa mi-a placut invatatoarea cand a luat cuvantul:  a vorbit mai intai cu cei mici, le-a dat copiilor sa coloreze niste masti si abia apoi a vorbit cu parintii. Parea sigura pe ea, a vorbit si foarte corect, fara pic de accent de Ardeal. :)  Ne-a asigurat ca-i va conduce la baie, ca va iesi cu ei in pauze, ca va fi ca si o educatoare. Chiar mai mult: educatoarele de la fosta gradinita au mai avut ajutor si-n ingrijitoare; aici era doar un adult la 25 de copii de 6 ani.

Si zi dupa zi: program de la 8 la 12 , teoretic. Cum n-au facut religie, martea incepea una dintre ele la 9, cealalata incepea joia . Vinerea termina cea mica la 11. Martea avea una dintre ele sport, joia avea alta. Am ajuns sa le intreb seara de seara: "cine pleaca de la 9?", "cine are sport?", "maine e vineri, stai pana la 11?".

Ce pot spune insa e ca Teodora a fost incantata. In primul rand lipsa somnului de dupa masa: e fetita mare, de scoala, asa ca nu mai doarme. Avea totusi nevoie de acel somn, insa n-am insistat; a facut parte din avantajele "eu sunt la scoala!". Au colorat foarte mult, au cantat, au facut fise. Fisele si testele au fost preferatele ei. Din punct de vedere intelectual s-a dezvoltat foarte mult. E mai sus ca Diana la aceeasi varsta. Bine are si avantajul fratelui mai mare. Adica si Diana stia toate literele de tipar, insa nu era interesata prea mult. Teo nu are nici ea rabdare sa citeasca, insa scrie si ea jurnal (cu litere de tipar). Poate face lejer o dictare si chiar au insistat copiii sa primeasca dictari de la doamna. La matematica spun ca sta bine: e in stare sa faca adunari cu trecere peste ordin cu numere mari, stie principiul inmultirii si multe inmultiri le stie pe de rost deja. La concursul Piticot a luat punctaj maxim, stie sa gandeasca matematic, de multe ori a insistat sa faca tema Dianei, unde era de calculat. A tot venit cu tot felul de idei: a cautat pietre de diferite forme si le-a vopsit, si-a facut margele din paie de suc, a desfacut banda scotch groasa si a lipit paie de suc maruntite pe ea, apoi buline din hartie din perforator. Si-a facut o enciclopedie proprie: feline, cu desenul felinei si un mic peisaj in care traieste. Cam in fiecare vineri veneau acasa cu ceva confectionat de ei: zebre/dinozauri/elefanti lipiti pe role de hartie igienica, pui facuti din buline galbene lipite intre ele, fluturasi din hartie care puteau fi prinsi pe deget in forma de inel, buburuze din hartie care putea sa-si desfaca aripile, mos Nicolae din hartie.

La capitolul idei "copyright Teo", uitandu-ma in portofoliul proaspat primit, ce inseamna pentru ea cerinta "un desen multicolor" (a fost singura din clasa cu aceasta idee):



Respectiv, numele care sa fie conform cu continutul paginii:



Serbarea de Craciun a fost iarasi deosebita: a fost singura serbare in care si parintii au avut rol. Dupa ce copilul isi spunea rolul, intervenea si parintele cu cateva versuri in care afirma ca a fost bun copilul si-si merita cadoul de la Mos Craciun.
A fost si-un parteneriat cu Muzeul din Alba. Au mers lunar la muzeu, au decorat turta dulce, au pictat pe sticla, au colorat si au dezlegat puzzle, alcatuind costume populare. Au mers in excursie la Targu Mures.
Bradul de Craciun a iesit superb, impodobit doar cu lucruri facute de catre parinti si copii, intr-un atelier tinut special intr-o dupa masa.








Au fost lasati sa se miste in clasa. Era galagie, vorbeau intre ei, si-au facut tot felul de echipe. Au stat insa si pe scaune si au invatat sa faca diferenta intre ore si pauze. Pauzele si le-au petrecut in compania invatatoarei: lasati liberi, insa observati. Trecerea spre scoala s-a facut treptat, asa cum ma gandeam ca ar fi fost tare bine sa se fi intamplat la Diana.

Au fost si momente neplacute, in care a trebuit s-o linistesc: a considerat ca e nedreptatita deoarece copiii care stateau la after school primeau acelasi tip de stelute cu cele care se dadeau si-n clasa si in concluzie ea avea mai putine la numaratoare decat cei de la after school. Unii dintre copii i-au zis piticanie (e drept ca e cea mai scunda din clasa). Desi in timpul orei nu au fost probleme de disciplina, in pauza devenea "Teodor": alergari cu baietii, foarte foarte galagioasa, a mai impins, pentru fiecare observatie ea trebuia sa comenteze. E foarte expansiva, cu simtul proprietatii si doritoare sa faca glume. Am surprins-o chiar eu cum le-a luat mingea unor baieti din clasa a doua care chiar jucau fotbal si alerga cu ea prin curte... iar gloata de baieti era dupa ea... baieti cu 2 capete mai inalti decat ea.

Sunt multe de spus intr-un an intreg, insa am fost tare multumita. Tineretea si lipsa de experienta, cum le atribuiam la inceput invatatoarei, au fost de fapt energie debordanta, idei, pasiune, apropiere de cei mici. Doamna a incercat sa faca altfel, sa fie altfel, copiilor sa le placa, sa mearga cu drag de scoala. Au invatat tare mult prin jocuri (joculete, cum le spunea Teo).
Si din pacate stiu ca de la anul nu va continua cu ei, iar caruselul gandurilor: "oare ce invatator va fi?", "se va acomoda?" , "ii va place", "care ii vor fi colegii?" se invarte si se invarte. Optimism totusi este: cum mai spuneam, Teodora stie sa-si atraga oamenii de partea ei cu veselia si cu glumele ei. Insa semnele de intrebare sunt puse si pana inspre Craciun nu stiu cum sa raspund la ele...

Insa hai sa raman cu gandul ca a fost un an bun si Teodora a avut parte, din nou, de educatori plini de dragoste pentru cei mici,.

luni, 19 decembrie 2011

Mos Craciun a sosit

Azi a fost serbarea Teodorei, cu o tema de sezatoare. Au fost tare frumosi imbracati in costume nationale.

Deja se vede c-au crescut, n-au gresit la roluri si nici intamplari haioase n-au fost. A, ba da! In timpul horei, unui baietel i s-au desfacut baierii pantalonilor (cum s-or fi numind pantalonii pe aici prin zona, ca nu stiu...).

In rest, au stiut colindele si poeziile, au asteptat rabdatori pe Mos Craciun si tot rabdatori i-au aratat tot repertoriul, inclusiv engleza. Teodora s-a mai jucat cu sortul dar deh, e mizilic pe langa ce e in stare :))


Una din educatoare a fost in ton cu copiii, a avut costum popular si dansa.

Per ansamblu, a fost frumos si distractiv :)

Poeziile Teodorei:

Foaie verde de gutui,
Noi suntem in grupa mare
Si-am plecat sa colindam
Pe la case sa uram
Buna dimineata la Mos Ajun

Foaie verde lamaita
Iesi afara coconita
De ne da un covrigel
Sa-l bagam in ghiozdanel.



Poezii am pregatit
Si sub bradu-mpodobit
Noi frumos le-om recita,
Cantecele vom canta.

Mai avem si-alte surprize;
Va lasam sa le aflati;
Sus cortina! Deci fiti gata
Ca sa ne aplaudati!


A mai avut si o parte din "O brad frumos", recitat, cea cu "verdeata ta imi place" si cu "frunza neschimbata", insa se pare ca  fost scoasa; n-a mai spus-o la serbare.

Si pozele cu micii taranusi:

Tot grupul:


Cu gura pana la urechi:
Venise Mos Craciun si tot incerca sa se uite la el:

Una dintre poezii:

A mai a fost si un bot de fetita de 3 ani, sora de fetita de grupa mare, imbracata si ea in costum. Fandoseala mare :)


Nu am poze de la hora si de la dansul cu steguletele, foarte fain realizate si ele (am filmat) .

Darurile... parca mai putine ca anul trecut ( au lipsit fructele, insa dulciurile au fost mai alese: Kinder, Toblerone (si eu vreau!!!), Milka, Barni si inca ceva, dar nu mai retin. Traditia se cere respectata si deci... ca de obicei... sunt imprastiate, inclusiv punga, pe covor, in camera de zi si nici nu-mi vine sa intru acolo :)) ). N-a lipsit carticica, ceea ce e un lucru bun.

marți, 8 martie 2011

Serbarea Dianei - 8 Martie

Se vede ca-s mari. Ca sunt in randul lumii, viitori oameni mari. Uitandu-ma, mi-a fost dor de Diutza mica - miorlaita la primele serbari, cantand cu ceilalti pe 10 voci. Acum au cantat melodios, pe-o voce. Parca totul a fost prea corect :). Copiii nostri au crescut si cu serbarea aceasta am realizat ca sunt efectiv pregatiti pentru scoala. Pentru scoala clasica, in care trebuie sa stea in banci, sa invete, sa fie linistiti.Au tinut melodiile, au avut rabdare; putin s-a vorbit prin spate. Nici nu stiu daca sa ma bucur sau sa ma intristez. Cel putin fac comparatie intre Teodora, atat de relaxata si vivace, si Diana - serioasa, dornica sa fie pe plac, sa nu iasa din tipare si nu stiu ce e mai bine. Desi daca stau bine si ma gandesc, Diana cam dintotdeauna si-a luat rolurile in serios :)

Clar, serbarea a fost reusita. Mi s-a parut mai reusita decat cea de la Craciun, desi atunci au primit poeziile acasa si au participat si parintii la invatarea lor. Acum, rolurile din scenete s-au pregatit in gradinita, fara ca eu sa primesc foaie. La fel banui ca a fost si cu alti parinti. Si sunt multi copii. Plus bolile care i-au "secerat" in timpul acesta.
S-au jucat cu mimica la engleza, au fost seriosi la "Ghiocelul suparat" si s-au distrat apoi la "Iedul cu 3 capre". N-au lipsit nici poeziile dedicate mamelor, desi Diana mi-a spus ca nu vor fi asa ceva.

Finalul: felicitari facute de ei pentru mame, cu poza lor, poze facute de catre educatoare si tiparite apoi la imprimanta. La asta nu m-am asteptat :)



Am comis-o cu antenele de furnica. Le-am aranjat, s-a aplecat in jos, i-au cazut, si le-a pus si tot parul s-a ridicat tepos :)
Asa ca nu are 2 antene, ci 100 :))

Poeziile spuse de Diana, sa fie pentru nemurire:

Furnica din sceneta "Ghiocelul suparat":

Nuu ! Eu zic sa ii vorbim ,
Poate ne imprietenim
Nu vezi ca e mititel ! 
Asculta – ma ghiocel !
Noi suntem niste furnicute ,
Vesele si harnicute .
Si – n padure pe carare ,
Am iesit si noi la soare .
Nu vrem sa te suparam ,
Dar dorim sa te – ntrebam :
Oare ti – am gresit ceva
De te porti cu noi asa ?
____________
Nicidecum , floare frumoasa
Cu petala luminoasa ,
Daca faci o bucurie
Lasandu – te daruita ,
Si de copilasi iubita .
Fiindca orice fel de floare
Ce se – nalta catre soare
A venit precis , in lume
Pentru cineva anume :
Tu esti floarea timpurie
Pentru mama grijulie !
____________
Mama draga, ce-as putea
Sa-ti urez de ziua ta?
Bucurie, sanatate,
Mult noroc si spor in toate,
Pace si zile senine,
Sa ma poti creste pe mine.



Cantec pentru mama - Virgil Carianopol (invatata acasa, sub pretextul ca merg in vizita la scoala; habar n-aveam ca va fi si la serbare)

Tare necăjită ai fost mamă,
Iarna, vara, orice timp trecând,
Cât era de frig sau de căldură
Tot desculţă te-am văzut umblând.

N-ai purtat o haină mai ca lumea,
O scurteică veche doar aveai,
Dar şi pe aceea totdeauna
Doar la sărbători o îmbrăcai.

Ochii tăi ardeau ca două stele.
Le mai văd luminile şi azi.
Boabe mari de lacrime, ca jarul,
Le striveai cu mâna pe  obraz.

Tot aşa ai fost de când ţin minte,
Pe picioare-ai mers la drum mereu.
Nici în car nu te suiai, de teamă
Boilor să nu le fie greu.




N-a gresit deloc! La urarea cu mamele a fost putin aeriana si a trebuit sa fie "trasa de maneca" sa o inceapa. In rest, "perfect!" spune cioara .

Si pozele:
Ansamblu:
ce m-a distrat: Diana (printre cei mai scunzi) a stat langa cel mai inalt baiat din grupa :))

Dear Mummy / I love you very much:


Ghiocelul suparat (Codrut):
Furnicile:
Furnica Diana spune rolul (a se remarca seriozitatea):
Bunica capra l-a adormit pe ied in poala sa (printre spectatori se auzeau rasete):
Cu Cristina (cu Madalina n-au iesit pozele :((  ) - si si aici se bagse Teo in cadru
Ce faceam noi in timpul vizionarii (asta cand Teodora nu se juca in casuta):

Felicitarea - cred ca a muncit de-a behait la ea :) :

PS: Revizionand pozele, am vazut ca a venit sa-i vada si una din fostele lor educatoare din grupa mica (doamna Ioana).

duminică, 6 martie 2011

Ghiocelul suparat

A doua sceneta de la serbare nu se putea lasa nedesenata:

Ghiocelul suparat e cel singuratic, tocmai vorbeste cu furnica. Mai sunt si alti Ghiocei in scena, Raza de Soare (care de fapt e lipita de soare, alaturi de alte Raze), Puiul de Vant si bineinteles, Primavara!

sâmbătă, 5 martie 2011

Iedul cu 3 capre

E din serbarea Dianei pentru 8 Martie,  serbare care va avea loc marti. Ce se chinuie educatoarele sa faca surprize... si ce fac pruncii acasa! Spun poeziile celorlalti :P
(Diana e o furnica din "Ghiocelul suparat", asa ca avem o scuza! ) :D

Mama capra, mama capra
Hai imbraca-ma degraba!
Ca sunt mic, nepriceput,
Dar la joaca nintrecut!



Matusa capra, matusa capra,
Hai hraneste-ma degraba!
Ca sunt mic, nepriceput,
Dar la joaca capra neintrecut!


Bunica mea, bunica mea,
Hai adoarme-ma-n poala ta!
Ca sunt mic, nepriceput,
Dar la joaca capra neintrecut!


Ca sunt mic, nepriceput,
Dar la joaca capra neintrecut!

vineri, 4 martie 2011

Serbarea Teodorei - 8 Martie

Na, c-a fost in 4 martie! :))
(In data de 8 martie e serbarea grupei pregatitoare si au facut in asa fel incat sa nu fie nevoie ca un parinte sa se imparta la 2 copii)

A fost distractie! Teodora a fost prezentator. A meritat-o!!!! Fiecare-si lauda puiul, insa chiar a fost haioasa. Ca de obicei, fara trac. Si ca de obicei, nu m-am asteptat sa fie asa naturala si joviala. A spus poeziile, s-a invartit elegant dupa, a gesticulat, a dat tonul cantecelor. Nu a contat ca se canta pe 10 voci, ea si-a cantat bucata, in ritmul ei (Teo chiar are ureche muzicala, spre deosebire de Diana care are niste falsete de-ti vine sa-ti astupi urechile :)) ). S-a incurcat la un cuvant mai greu de pronuntat la o fraza pe care n-a avut-o de repetat si acasa, insa a fost tare draguta si a trecut peste fara blocaj!
A fost si o sceneta draguta despre o fetita mare caruia Nica ii facea in ciuda ca e mica. Acolo n-a participat efectiv, a prezentat-o cu
"Si acum va prezentam o sceneta despre o fetita mare!"
si apoi fost in corul de sacaitori (vreo 6 la numar), dand din degetul aratator:
"Ba esti mica, ba esti mica,
A avut dreptat Nica! "
Chiar simpatic!

Poeziile s-au dat si acasa de repetat, insa nu tot. Partea cu prezentarea serbarii si a scenetei, cu 2 prezentatori, fata si baiat, tinandu-se de mana, practic un dialog ... a fost chiar o surpriza.

La un moment dat il intreba pe Teodora pe celalat prezentator, parte din rol:
Tu cat de mult o iubesti pe mama?
La care baietelul si-a inceput poezia, ceva de genul: "Cat o casa/Ca o mare/Cat un soare".

Iar la sfarsit: dansuri populare motzesti: "Tarina", "Fetele de la Capalna" si inca ceva (nu stiu ce, dar banui ca tot ceva foarte cunoscut pentru cei care sunt din partea locului). Au fost extrem de haiosi!
Si imbracamintea pe masura, au avut costumele populare de la gradinita, cusute de mester popular.

Ah! Sa nu uit poeziile:
"De-ar fi in lume doar o floare
Ca s-o aflu, as umbla;
Doar o stea stralucitoare-
Ar primi-o mama mea"

"La Multi Ani, maicute dragi!
Azi e ziua voastra
Plini de bucurie
Noi am adunat
Flori albastre, mandre flori
La Multi Ani, mamicilor!"

A mai avut una pe care a invatat-o si pe aceea, insa ulterior au scos-o din program:
"Maicuta iubita,
Azi e ziua ta!
Sa fii fericita
Din inima as vrea!"

Probabil au bagat partea aceea surpriza in program si a fost prea mult.
S-a cantat si "Multi Ani traiasca!", unde au bagat la "cine sa traiasca" pe toti cunoscutii de la gradi sa traiasca, inafara de mamici: Mariana, Andreea, Sefa, Oni, Csilla (cum s-o scrie?! ca se pronunta Shila), Teacher, Dana... oricum, fiecare a venit cu ideea proprie si ceilalti o preluau adaugad-o la "... sa traiasca!" :))

Si faza serbarii, tot de Teodora: Diana a stat langa mine, am trimis-o putin mai in fata sa vada mai bine, intre timp s-au miscat oamenii si am ajuns mai in spate.  Diana nu m-a mai vazut, a intrat in panica si a inceput sa boceasca. Teodora a vazut-o si a ajutat-o pe Diana, strigand la educatoare:
- MARIANAAAA, MI-AM PIERDUT MAMICA!!!!
A izbucnit lumea in ras si m-au aratat cateva mamici cu degetul: -Teodora, aici e mamica!!! :))

Si pozele (putine am facut, ca Nel a filmat mai mult):







Cu educatoarele:








Si pozele de 1 si 8 Martie:


Sfarsitul nu-l mai spun, au fost amandoua groaznic de obosite. N-au prea dormit la gradi, au mancat prajituri, au baut suc... juma de ora nu ne-am mai putut intelege cu ele cand am ajuns acasa :)

vineri, 17 decembrie 2010

Serbarea Dianei

... e umbrita de un aspect: mi-am uitat aparatul foto la gradinita. :(( Am apelat la educatoarea Teodorei (traiasca Romtelecom 118932 online si numele mai deosebit al dansei :x ), care a sunat la o ingrijitoare, care a sunat la alta si apoi totul cale intoarsa. Aparatul e gasit, e in maini bune, urmeaza sa-l recuperez luni.
Insa m-au epuizat minutele de cautare/intrebari.

Serbarea a fost faina. A fost super ideea cu educatoarele imbracate in ton cu copiii (una dintre educatoare in costum gen roman, cealalata in costum popular, ca si pastorii) :) . Sceneta draguta, nu s-au incurcat, insa isi puneau copiii mainile la urechi si se porneau sa chicoteasca cand urmau replicile lui Irod (un Irod furios) :)) . La dans s-au incurcat, o fetita a pornit-o in directia gresita si cand a fost atentionata, s-a blocat cu totul. :) Au facut un dans gen evreiesc (banui, in hora)

Ce m-a impresionat... colinda "Domn, domn sa-naltam", cantata pe 2 voci, fetele cantau versurile si baieii cantau in acelasi timp  doar "Domn, domn sa-naltam". Au tinut bine ritmul 
Si Plugusorul, haulit din toata inima cu zurgalai si clopotei si bice alte instrumente zornaitoare... Nu Plugusor-ul stiut de toata lumea, ci cel cu Badita Traian, ce l-am invatat intr-a V-a...


Si cantecelele in engleza, cu Teacher imbracata in Mos Craciun...

Diana a spus frumos replicile, clar, serios, insa nici nu ma asteptam la altceva. Deh, cioara!!!
Per total au fost tare simpatici; mari-seriosi, fiecare intrat in pielea personajului, insa tot copii, cu ghidusiile de rigoare :)

Legat de Mos, Diana s-a bucurat, insa CLAR nu s-a dus prima. A fost de fapt printre ultimii la luat darul. A cerut doamna directoare  ca "cine a fost cuminte si merita sa ia primul cadoul, sa ridice mana sus". Diana in nici un caz n-a ridicat mana... a ridicat asa, timid, cand a vazut ca toti erau cu mana ridicata :))

Am si primele poze facute la gradinita de un fotograf specializat. Cioara iar trebuie sa se laude... e fain puiul, nu? :D





PS. Pozele sunt aici, dupa recuperarea aparatului: http://diatea.blogspot.com/2010/12/serbarea-dianei-cu-poze.html

joi, 16 decembrie 2010

Serbare

Analizarea costumelor celorlalti (Teodora e Iarna):

Prim plan relativ


Incepe:

Spune poezia privind inspre Mos Craciun. Se vede "aluatul" diferit de al Dianei. Fara pic de trac, relaxata, stie unde si ce trebuie facut, insa cu o naturalete de invidiat:

La sfarsitul celei de-a doua poezii:

Dans; efectiv traieste momentul, chiar se distreaza, nu e ceva pentru ochii lumii; e doar pentru ea:


Intre sceneta si dans a fost o mica pauza pana s-au dus scaunele pe hol. Cine a mers la Mos Craciun? Teodoraaaa!!!! L-a intrebat ceva, foarte serioasa, insa cu ochii ghidusi. Mos Craciun i-a raspuns. Nu stiu insa dialogul.
A mai fost o faza draguta, baietii au spus Plugusorul, iar fetitele Sorcova (de asta era Teutza tot cu batul dupa ea, era pt Sorcova). N-am reusit sa le pozez sorcovind, s-au bulucit toti parintii sa faca poze :)
Iar la sfarsit, cine au fost primii sa-si ia cadoul? Teodora si Vladut (Vladut de pe strada noastra). Teodora l-a primit prima, deh, s-o fi gandit Mosul ca e fata si are intaietate. :)
Fetita asta ma surprinde mereu!

Cadoul Mosului: o cutie maricica de bomboane de ciocolata Milka  in forma de inimioare, o cutie de bomboane de ciocolata cu caramel Poiana Schokotoff, un pomelo, o rodie, cateva bomboane de pom, o carte de colorat, un Mos de ciocolata. Poate au mai fost marntisuri, e din ce vad scos din punga si imprastiat pe jos :D