marți, 23 februarie 2016

Jumatate de an

In vacanta semestriala ne-am reunificat sa spun asa; a fost timp petrecut noi cu noi si ne-am regasit. Timp care s-a scurs incet, in tihna, fara planuri, fara orare, cu povesti si planuri marunte.
Am ras mult, ne-am depasit si niste limite.

A inceput semestrul al doilea. Parca e mai bine.

Trecerea in clasa a cincea a fost foarte grea; chiar nu m-am asteptat ca la inceput sa am parte de incrancenare, apoi apatie de-a dreptul. S-au linistit apele , rezultatele sunt foarte bune, dar, din pacate, parca ceva lipseste.

Clasa a treia e navigare pe ape cunoscute si calme. La matematica merge foarte bine. Abia asteapta pregatirile suplimentare, cauta rezolvari originale ale problemelor, e interesata de ce face Diana. La concursul de gazeta matematica junior a luat punctaj maxim. Refuza in schimb sa citeasca. Incep sa ma ingrijorez, pentru ca incepe sa se simta la vocabularul "academic" sa zic asa. Crangul a ajuns sa fie poiana si alte asemenea exemple care nu dau prea bine nici in lucrari, nici in povestiri. Inca astept declicul, sa gaseasca cartea-minune care sa-i deschida apetitul.

Pe partea de sport, au intrat amandoua in nou infiintata trupa de dans modern, aceiasi instructori. Diana e incantata. Teo parca ar fi preferat dansul sportiv, dar e in acelasi timp cu programul de karate. Un exemplu de la spectacolul de craciun :

Cu Karate mergem mai departe. A castigat Cupa Romaniei la Kata fete 9-12 ani, centura albastra.
Cupa Romaniei

 A obtinut si mult ravnita centura galbena. A fost sufletul seminarului, facut tot ce s-a cerut  cu mult entuziasm, inclusiv demonstratie de mers in maini. Urmatoarele concursuri insa vor fi mai grele, dar asteapta cu nerabdare Campionatul National si apoi pe cel european.
Centura galbena - fericire maxima


Viitorul suna ... plin. Scoala, teme, antrenamente, parca timp compresat. Le place amandurora ceea ce fac si asta conteaza cel mai mult.