Foarte pe scurt:
- saptamana premergatoare concursului a fost plina de antrenamente tinute in casa. Si-a lipit banda izolatoare pe parchet, a rulat covoarele si a tot exersat. Au fost lacrimi de frustrare cand nu-i iesea ceva, iar cand ii iesea... DIN NOU!
-in seara premergatoare concursului i-am descoperit si o basicuta sparta deja la degetul mare, asa ca a fost nevoita sa intre in concurs cu degetul bandajat;
- din motive obiective si necesare, am fost nevoita sa merg dimineata doar eu cu ea la Sibiu; primul meu drum lung fara copilot, fara sa cunosc Sibiul la volan. Am mers orbeste, cu Google Maps , pregatita sa trag undeva pe o straduta pe dreapta in caz ca ma pierd si sa iau un taxi pana la sala Transilvania;
- o caldura inabusitoare in sala si afara (vestitele coduri galbene de vara), dar spre bucuria tuturor cred, concursul a tinut mai putin decat preconizam. Adica de la 9 dimineata pana pe la vreo 5 dupa masa;
- surpriza la podium: toata lumea se astepta la Teo singura pe locul I (dupa notele date de arbitri si calculele facute de parinti), insa au fost doua fetite. Cum fiecare-si stia deja podiumul, felicitarile se acordasera, cealalalta fetita a fost efectiv incantata cand s-a vazut si ea pe locul I :) La fel si restul locurilor s-au translatat, cea de pe III a urcat o pozitie, etc ; ma gandesc ca a fost la fel de mare incantarea, desi nu am reusit sa le surprind prima reactie :) .
Bucuria a fost imensa si s-au vazut eforturile pe care le-a facut Teo: 3 antrenamente pe saptamana karate, 2 antrenamente pe saptamana dansuri. Chiar daca nu se vedeau aceste eforturi, chiar daca nu ar fi participat sau nu ar fi luat nimic, pentru noi nu ar fi fost problema. Important e ca se misca si-i place sportul; vorba stramosilor: "Mens sana in corpore sano". Pentru ea insa ar fi fost intr-adevar dezamagitor, mai ales ca a luat I si la nationale, se misca bine si chiar si restul parintilor de la sala o tot lauda si incurajeaza.
![]() |
| Basica sparta cu o zi inainte de concurs |
| Podiumul 7-8 ani - centuri albastre |
| Cu Kancho, Shihan si partenera de sala/prietena |
| Echipa Budo Apulum cu Kancho si Shihan |
Prima Kata executata in concurs; si aici surpriza totala, pentru ca in regulamentul de concurs era specificata o alta Kata. Noi venind chiar in ziua concursului, nu am avut cum sa aflam. Noroc ca a fost ea pe faza, noroc ca Senpai le-a tot amintit sa faca ce spun arbitrii, asa ca a executat ce s-a cerut. Inca ma intreb ce s-ar fi intamplat daca ea, copil fiind, avand prea putina experienta de concurs, ar fi executat ce s-a cerut initial pentru campionat; cate lacrimi ar fi varsat Teo dintr-o greseala stupida, facand ceea ce stia ca trebuie sa faca; cate metode si scuze ar fi trebuit eu sa scot ca sa se linisteasca.
A doua Kata:
Are inca o medalie mare si grea si o diploma uriasa, cartonata, format A3, combinatie de engleza si japoneza. Are intr-un carnetel autograful lui Kancho, iar kimonoul si centura ii e sunt si ele semnate de catre Kancho.
A fost aplaudata la scena deschisa la seminar de catre un sensei din alta tara pentru un procedeu corect executat, aplauze care au fost intarite de restul grupului de antrenament. Era si cea mai mica din grup. A pus acelui sensei cateva intrebari in engleza, fapt care l-a facut pe sensei sa intrebe mirat: "Do you speak english?!" . S-a fastacit insa dupa intrebare :)
Si trebuie sa amintesc si de utilitatea cursurilor de dans. Tot la seminar, alt sensei (tot strain) i-a pus sa faca un procedeu de lovire si schimbare de picior - nu cu saritura. L-a prins instantaneu. Dupa mine semana foarte mult cu un samba combinata cu lovitura. Se vede si in filmulet cat de usor il face si cat de neobosita este. E cea mai mica, in primul rand, mijloc, centura albastra - inchisa la culoare.
Tot legat de dans si flexibilitatea pe care i-o mentine dansul:
![]() |
| Spagat - randul al doilea stanga-mijloc - trebuiau sa se departeze cat pot de mult |
In decembrie asteapta sa dea examen de centura - din motive multe si marunte nu a participat complet la seminar si implicit examenul de centura de dupa concurs, dar vrea centura galbena cu ardoare, mai ales ca e culoarea ei preferata.
Deci mergem inainte. Cu dansurile la fel, nu vrea sa renunte, asa ca vom avea iarasi un an scolar plin efectiv... Sa-i placa, asta e cel mai important.

