sâmbătă, 11 iulie 2015

Fair play

    Diana a fost la o petrecere si a intalnit un baiat. Din vorba in vorba au aflat ca baiatul face karate in alta echipa si ca cei din echipa Teodorei ii sunt "dusmani de moarte".
    Vine Diana acasa si-ii spune lui Teo:

D:  Am intalnit un baiat din trupa de karate dusmana.
T: Cum adica? Noi suntem toti prieteni!

   Teo da, face sport de contact, in care lupta e importanta. Am dus-o la acest sport pentru ca sa capate incredere in ea, sa se miste, stiind in mod teoretic ca artele martiale ajuta la concentarare, la dezvoltare fizica si intelectuala echilibrata.
Nu ne-am gandit niciodata sa o ducem pe motiv sa se bata cu altii, sa devina plina de sine, sa ameninte, sa-si faca "dusmani".
  Aceasta afirmatie a ei mi-a intarit increderea ca e pe drumul cel bun. Instructorul le reaminteste aproape la fiecare antrenament ca sunt prieteni, ca sunt o familie. In luptele din cadrul Dojo cel mai mare sau cel mai mare in grad trebuie sa-l protejeze pe cel mai mic sau cel mai slab in grad. La sfarsit de lupta intodeauna se imbratiseaza... inclusiv in competitii.
  In cele doua tabere de karate in care a fost au participat copii din cel putin 4 dojo din diferite orase si s-a mers pe aceeasi idee si s-au facut prieteni. O stiu pe Patricia, pe Alexia, pe Teodora (alta), pe Daria mica, pe Daria mare, Eleonora (fete din alte orase) si pe multe altele din povestile ei din tabara si concursuri si stiu numai lucruri pozitive. Se intalnesc, se saluta, se imbratiseaza. Desi in competitii sunt rivale, nu mi s-a parut niciodata ca in afara lor sunt la fel.

Urmeaza Campionatele Europene, la care Teo participa. In mod sigur se va intalni cu fetele de mai sus si isi vor zambi si vor vorbi. In mod sigur vor fi rivale, vor fi emotii, oboseala, posibil si lacrimi. Teo nu participa la Kumite pentru ca nu vrea, ci doar la sectiunea Kata. Dar chiar daca ar fi luptat, adversarele din concurs sunt vazute, cel putin de catre ea, ca si prietene.


Aceasta se datoreaza foarte mult instructorului de dojo, lui Shihan, celorlalti instructori din cele doua tabare in care au mers si instructorilor din cadrul seminariilor unde a participat (fiecare examen de centura are in fata lui un seminar de 3 zile cu instructor-conducator din alt oras din ce am remarcat) .

Nu stiu ce l-a facut pe acel baiat din alt dojo sa afirme ca sunt "dusmani de moarte", dar cel putin la Budo Apulum, nu exista asa ceva. Si chiar nu e reclama.


Aici era cu o fetita din alt oras, la un seminar. Teo era mai mare in grad (cea mai mica din filmulet, cu centura albastra), a prins pasii mai repede si a ajutat din proprie initiativa (se vede mai pe final).