marți, 20 august 2013

Sapte

E solara, plina de veselie si smecherii.
E sportiva si agila; chiar are talent la miscare. Face spagatul si sfoara fara probleme, roata laterala in lant, tot asa, cu o usurinta de ne lasa cu gura cascata. Sta in lotus si apoi merge din aceasta pozitie in 4 labe.
Desi e scunda, merge fara probleme pe bicicleta Dianei, cu roti de 24. Abia ajunge la scaun; sta pe pedale pe varfuri, insa merge cu mare viteza. La schi ne-a dat clasa la toti; merge si acolo chiar prea repede, la limita pericolului; cu fata, cu spatele. A si cazut si si-a razuit barba, insa n-a impiedicat-o sa continue.  Badmintonul iarasi, tine pasul cu noi, face lejer peste 100 de aruncari. Are palete de tenis de masa, insa n-am incercat niciodata pe masa de tenis. Exerseaza insa din plin la perete, insa pe parchet.


E pasionata de arc,  de prastii.

Pur si simplu traieste momentele cand se misca; ii place viteza si sa incerce lucruri noi.

Ii place sa se catere, aici era pe un sistem de busteni la aproximativ 1.5 m de sol: 

Ii place sa stea pana tarziu, in noapte, avand treaba cu pisicul sau cand e prea tarziu pur si simplu stand lipita de mine la TV, insa afirmand in gura mare ca ei nu i-e somn. Dimineata insa doarme mai mult si trebuie sa se trezeasca lent. Inca e lipicioasa si vrea apropieri fizice, mama addicted. A inceput insa sa caute si compania altora.

Citeste, mai greu, silabisind (normal pentru varsta ei), insa nu e interesata. Prefera miscarea. II place matematica, tot ce tine de numere. Si calculatorul si telefonul. Am ajuns sa-i rationalizam "ecranele colorate", pentru ca aici nu are limita.

Are un simt al umorului ridicat, are momente cand ii place sa constate lucruri, sa puna intrebari care nu necesita raspuns. Noi le spunem "momentele ei ZEN". Se joaca singura explorand si vorbind pentru ea, in actiuni doar de ea stiute.

E Teodora, la 7 ani.

LA MULTI ANI!

marți, 6 august 2013

Princess Katarina

Titlul a fost de ea ales, neaparat in engleza.Si nu e Catherine, ci Katarina. Vreo tarina mutata pe meleaguri vorbitoare de engleza? Numai desenatorul poate sti...


marți, 23 iulie 2013

Amintiri

O fata rotunda, bucalata, inocenta, in orasul nasterii ei:




Aceeasi fata , dupa 8 ani, acelasi loc:


E un loc pe care-l numesc inca acasa, desi nu mai e de multa vreme. Cu exceptia schimbarilor la personaje (copii, adulti), parca timpul s-a oprit. Aceeasi atmosfera, aceeasi verdeata, acelasi rau, acelasi pod. Chiar si aceleasi cladiri. Chiar si aceeasi culoare de vopsea. A fost ca o calatorie in timp. Mi-am amintit cu drag. Am vazut foste-posibile locuri de joaca, foste-posibile scoli, m-am uitat pe strazi dupa fosti-posibili prieteni ai copilului din poza.
A fost ca ieri. Si inca este. :)

vineri, 5 iulie 2013

Adolescenta

Cam ciudata freza, cu combinatie par lung-par scurt, dar ... adolescenta e varsta incercarilor:

luni, 1 iulie 2013

Jackie Fox

Desenul:





Si prelucrarea (tot de ea) in gimp:

duminică, 30 iunie 2013

Chic in Paris

Un turn Eiffel teribil de stilizat, un parc in departare , un pudel si doua personaje sofisticate. Si sa nu uitam roata masinii, pariziana si ea, fara putinta de tagada.


marți, 25 iunie 2013

Pisica neagra

Ssssst... Pisica neagra doarme, facuta colac.


Orasul de safir

Daca in "Vrajitorul din Oz" exista Orasul de Smarald... de ce sa nu existe si Orasul de Safir?


vineri, 21 iunie 2013

Clasa a II-a

E liniste si pace. Ghiozdanul s-a facut fara mare tam-tam. Nu s-au mai uitat lucruri. N-a mai fost nevoie sa controlez orarul. Temele s-au facut in mare parte fara ajutor matern... ici colo, cate o problema la matematica sau un cuvant nestiut. De engleza nici macar nu m-am atins; la engleza si la romana chiar exceleaza. Accentul de engleza ii e foarte bun; reuseste sa-l prinda cu usurinta. Ortogramele le stie bine; cele invatate sunt fara cusur, iar pe celelalte le simte. Bineinteles ca mai scapa cate un "n-e", insa pentru un copil de clasa a doua mi se pare chiar bine. La matematica nu sclipeste, insa la nivel de materie de clasa se descurca foarte bine. Dupa ce intelege o problema, merge si acolo brici. Mai e de lucru la capitolul despartit problemele mai dificile pe bucati.

Citeste. Bine. Mult. E prima pusa in clasa sa citeasca texte la prima vedere, apoi sunt pusi si ceilalti. Avem regula ca in timpul zilelor lucratoare sa se uite la max un film de desene animate, dar nu mai devreme de ora 4. Asa ca dupa ce-si termina temele si pana la ora 4 n-a prea avut ce face si, de plictiseala, a citit. Dupa film, idem. Incet-incet si-a facut un obicei.
A devorat seria Jurnalul unui pusti (toate 6; si inca reciteste cartile),  Insemnarile unei pustoaice (4), Marela Nate (3). Urmeaza Roald Dahl cu Charlie si fabrica de ciocolata, Charlie si ascensorul de sticla, Fantasticul Domn Vulpe, James si Piersica Uriasa. Apoi aventurile Lolei de Isabel Abedi  (2); din pacate vad ca celelalte carti din serie nu se mai traduc) mai sunt si ele recitite, desi le-a citit in clasa I. Judy Brown si Printesa Pirat (2). Pippi Sosetica (2 carti citite; ar mai fi una ). "Printul Mio si calutul fermecat" de Astrid Lindgren. Plus basmele si povestile gasite de oriunde, multe si marunte.

La capitolul disciplina, e chiar prea cuminte. :)

joi, 20 iunie 2013

Clasa pregatitoare

A trecut inca un an si nu numai c-am fost martori la noua lege a invatamantului, in care copiii merg la scoala de la 6 ani, ci am fost si in miezul evenimentelor. Teo a facut 6 ani in august, deci s-a calificat cu brio pentru aceasta clasa pregatitoare. Cred ca la inceput am fost printre putinii parinti care au dorit sa se intample asta: o clasa de acomodare, in care cei mici sa se joace, dar si sa poata face usor tranzitia de la gradinita la scoala clasica, cu stat in banci, cu teme. Inceputul clasei I la Diana a fost stresant si obositor: din primele zile au trebuit sa stea in banci si au primit teme. Diana nu s-a plans efectiv, insa comportamentul de acasa din prima luna a fost tare dificil: de la strigate si certuri cu cea mica, la atitudini tafnoase si refuzuri cu noi pana la oboseala extrema. As fi preferat ca in primele luni sa fie luati mai usor... sa li se dea pauze mai mari, sa iasa afara, sa se joace, sa aiba un program mai lejer, cam asemanator cu cel din gradinita.Insa programa extrem de incarcata n-a lasat loc si de asta :(.

Am avut si avantajul drumului: Diana era deja la scoala, asa ca aveau aproximativ acelasi program. Am pierdut la capitolul masa la gradi si stat pana la 4.

Inceputul m-a prins stresata, ca de obicei :D. Invatatoarea a fost total necunoscuta, venita chiar si din alta  localitate. Nu numai necunoscuta, insa si foarte tanara. Nu numai tanara, ci si in clasa B, care ma rog... nu e A :D . Am intrat in clasa si... daca clasa Dianei era mica, a Teodorei parea chiar mai mica ca si suprafata. Nu mai spun ca la Diana sunt 19 copii in clasa; aici erau 25 si pana in final s-au facut 28.
Un exemplu clar e aici:
(intre perete si scaunele abia se putea circula, plus ca dupa primul scaun peretele "iesea" si spatiul se micsora; se vede si in poza). Pe partea cealalta era la fel... Prima intrebare a fost "cum vor iesi din banci?"

  Deci na, toate premisele pentru a ma gandi la ... "totusi, oare n-ar fi fost mai bine la gradinita?" (gradinita de care repet, am fost tare multumita, cu o sala spatioasa)

Insa mi-a placut invatatoarea cand a luat cuvantul:  a vorbit mai intai cu cei mici, le-a dat copiilor sa coloreze niste masti si abia apoi a vorbit cu parintii. Parea sigura pe ea, a vorbit si foarte corect, fara pic de accent de Ardeal. :)  Ne-a asigurat ca-i va conduce la baie, ca va iesi cu ei in pauze, ca va fi ca si o educatoare. Chiar mai mult: educatoarele de la fosta gradinita au mai avut ajutor si-n ingrijitoare; aici era doar un adult la 25 de copii de 6 ani.

Si zi dupa zi: program de la 8 la 12 , teoretic. Cum n-au facut religie, martea incepea una dintre ele la 9, cealalata incepea joia . Vinerea termina cea mica la 11. Martea avea una dintre ele sport, joia avea alta. Am ajuns sa le intreb seara de seara: "cine pleaca de la 9?", "cine are sport?", "maine e vineri, stai pana la 11?".

Ce pot spune insa e ca Teodora a fost incantata. In primul rand lipsa somnului de dupa masa: e fetita mare, de scoala, asa ca nu mai doarme. Avea totusi nevoie de acel somn, insa n-am insistat; a facut parte din avantajele "eu sunt la scoala!". Au colorat foarte mult, au cantat, au facut fise. Fisele si testele au fost preferatele ei. Din punct de vedere intelectual s-a dezvoltat foarte mult. E mai sus ca Diana la aceeasi varsta. Bine are si avantajul fratelui mai mare. Adica si Diana stia toate literele de tipar, insa nu era interesata prea mult. Teo nu are nici ea rabdare sa citeasca, insa scrie si ea jurnal (cu litere de tipar). Poate face lejer o dictare si chiar au insistat copiii sa primeasca dictari de la doamna. La matematica spun ca sta bine: e in stare sa faca adunari cu trecere peste ordin cu numere mari, stie principiul inmultirii si multe inmultiri le stie pe de rost deja. La concursul Piticot a luat punctaj maxim, stie sa gandeasca matematic, de multe ori a insistat sa faca tema Dianei, unde era de calculat. A tot venit cu tot felul de idei: a cautat pietre de diferite forme si le-a vopsit, si-a facut margele din paie de suc, a desfacut banda scotch groasa si a lipit paie de suc maruntite pe ea, apoi buline din hartie din perforator. Si-a facut o enciclopedie proprie: feline, cu desenul felinei si un mic peisaj in care traieste. Cam in fiecare vineri veneau acasa cu ceva confectionat de ei: zebre/dinozauri/elefanti lipiti pe role de hartie igienica, pui facuti din buline galbene lipite intre ele, fluturasi din hartie care puteau fi prinsi pe deget in forma de inel, buburuze din hartie care putea sa-si desfaca aripile, mos Nicolae din hartie.

La capitolul idei "copyright Teo", uitandu-ma in portofoliul proaspat primit, ce inseamna pentru ea cerinta "un desen multicolor" (a fost singura din clasa cu aceasta idee):



Respectiv, numele care sa fie conform cu continutul paginii:



Serbarea de Craciun a fost iarasi deosebita: a fost singura serbare in care si parintii au avut rol. Dupa ce copilul isi spunea rolul, intervenea si parintele cu cateva versuri in care afirma ca a fost bun copilul si-si merita cadoul de la Mos Craciun.
A fost si-un parteneriat cu Muzeul din Alba. Au mers lunar la muzeu, au decorat turta dulce, au pictat pe sticla, au colorat si au dezlegat puzzle, alcatuind costume populare. Au mers in excursie la Targu Mures.
Bradul de Craciun a iesit superb, impodobit doar cu lucruri facute de catre parinti si copii, intr-un atelier tinut special intr-o dupa masa.








Au fost lasati sa se miste in clasa. Era galagie, vorbeau intre ei, si-au facut tot felul de echipe. Au stat insa si pe scaune si au invatat sa faca diferenta intre ore si pauze. Pauzele si le-au petrecut in compania invatatoarei: lasati liberi, insa observati. Trecerea spre scoala s-a facut treptat, asa cum ma gandeam ca ar fi fost tare bine sa se fi intamplat la Diana.

Au fost si momente neplacute, in care a trebuit s-o linistesc: a considerat ca e nedreptatita deoarece copiii care stateau la after school primeau acelasi tip de stelute cu cele care se dadeau si-n clasa si in concluzie ea avea mai putine la numaratoare decat cei de la after school. Unii dintre copii i-au zis piticanie (e drept ca e cea mai scunda din clasa). Desi in timpul orei nu au fost probleme de disciplina, in pauza devenea "Teodor": alergari cu baietii, foarte foarte galagioasa, a mai impins, pentru fiecare observatie ea trebuia sa comenteze. E foarte expansiva, cu simtul proprietatii si doritoare sa faca glume. Am surprins-o chiar eu cum le-a luat mingea unor baieti din clasa a doua care chiar jucau fotbal si alerga cu ea prin curte... iar gloata de baieti era dupa ea... baieti cu 2 capete mai inalti decat ea.

Sunt multe de spus intr-un an intreg, insa am fost tare multumita. Tineretea si lipsa de experienta, cum le atribuiam la inceput invatatoarei, au fost de fapt energie debordanta, idei, pasiune, apropiere de cei mici. Doamna a incercat sa faca altfel, sa fie altfel, copiilor sa le placa, sa mearga cu drag de scoala. Au invatat tare mult prin jocuri (joculete, cum le spunea Teo).
Si din pacate stiu ca de la anul nu va continua cu ei, iar caruselul gandurilor: "oare ce invatator va fi?", "se va acomoda?" , "ii va place", "care ii vor fi colegii?" se invarte si se invarte. Optimism totusi este: cum mai spuneam, Teodora stie sa-si atraga oamenii de partea ei cu veselia si cu glumele ei. Insa semnele de intrebare sunt puse si pana inspre Craciun nu stiu cum sa raspund la ele...

Insa hai sa raman cu gandul ca a fost un an bun si Teodora a avut parte, din nou, de educatori plini de dragoste pentru cei mici,.

marți, 18 iunie 2013

Rotkäppchen

... adica "Scufita Rosie". A fost printre primele cuvinte invatate in germana, cuvant care s-a si intiparit in minte fara prea mari eforturi (spre deosebire de altele, bineinteles ;) ).
Fetita cu scufita e destul de marginalizata in zilele noastre. Cenusareasa, Alba ca Zapada , Frumoasa Adormita au fost recreate de Disney si au incantat vizual milioane de fetite. Scufita Rosie e citita mai mult insa in gradinite, poate si la scoala. Unii parinti spun ca e prea de groaza (a fost o perioada in care si subsemnata era de aceeasi parere) si refuza sa o citeasca copiilor, asa ca , desi multi copii maricei o cunosc, mi se pare ca e doar tangential.
Mie, ca si copil, mi-a placut mult, iar in timp am remarcat ca ale mele nu-s speriate nici de moarte, nici de animale salbatice care mananca copii, asa ca ... de ce nu?! 

Deci, sa reinvie Scufita Rosie:

Azi au carnaval la scoala, cu ocazia terminarii clasei pregatitoare. Din fericire au fost costume la alegere, iar cum  mie nu-mi place sa inchiriez/cumpar costume, am improvizat cu ce-am avut in casa. Pelerina a fost facuta de matusa lor, cu ocazia, unei serbari de Craciun a Dianei si a ajutat la imbracarea unei prezentatoare iudeice .  Acum a fost putin modificata si a iesit pelerina cu scufita. Personal m-am bucurat ca am avut libertatea de a crea un personaj preferat din copilaria proprie, iar Teodora a fost la fel de incantata. Pelerina stralucitoare  in soare si fluturanda au avut un efect garantat. In cos stau cuminti o sticla cu vin (o sticluta inchisa la culoare din plastic) si cozonacul (din plastic si el), plus am adaugat si multivitamine pentru bunicuta: fructe, si ele din plastic. Sunt sigura ca lupului nu-i vor place fructele, deci poate renunta s-o manance pe purtatoarea de cos si Scufita si va ajunge in siguranta acasa la parintii ei :) .

THE END

luni, 10 iunie 2013

Smileys

Teo: Mami, stii din ce-s gandurile mele? Dintr-un pachet de fete zambitoare!

sâmbătă, 8 iunie 2013

La Multi Ani, Codrut!

Exterior:






Interior:

sâmbătă, 1 iunie 2013

1 Iunie - Billie Jean si inghetata

Un mic flashmob la Targul Gustos. O inghetata, un lapte cu vanilie, asezonate cu colac secuiesc. Un desen animat vazut in patru. O raceala. Un Pitzi-Miau stresat de mingi aruncate si de zgomote de trotineta.

La Multi Ani!


marți, 14 mai 2013

Printesa Curateniei

N-are rabdare sa termine; dupa ce-a terminat de schitat, sunt alte desene care trebuie facute, alte jocuri care trebuie jucate, alte teme care trebuie terminate.

In tablou e Regele Curateniei, tatal ei, sper ca se intelege. Si fundele-s simbolul curateniei.