luni, 23 mai 2016

Campionatul National Karate Kyokushin Traditional - 2016

A fost asteptat cu sufletul la gura de catre Teo.
S-a antrenat totusi mai putin decat la celelelalte concursuri, in sensul ca acasa a facut mult mai putine exercitii si a mers mai mult pe lucrul la sala.

Ideea e ca s-a intalnit iarasi cu fetitele pe care le-a cunostea din alte cluburi. Deja se plimba prin sala si schimba o vorba ba cu una, ba cu alta; nu s-a rezumat la una-doua fetite.


La primul tur a castigat cu o zecime avans. A fost frumos facuta kata. Bucuria a fost imensa.

La a doua kata insa s-a dezechilibrat la o  intoarcere de 180 de grade. A fost un picior pus pe tatami si apoi miscat si pus cu cativa cm mai in spate, dar a fost suficient sa conteze la nota finala: 2 zecimi in minus fata de fetita cealalta.

A izbucnit in lacrimi, nu s-a putut abtine. Fetita de pe primul loc a dat dovada de o empatie extraordinara: Teo plangea, Daria i-a iesit in fata, s-a oprit in fata ei, i-a spus ceva si i-a pus mana pe umar. I-a raspuns si Teo printre lacrimi, foarte scurt, iar apoi a plecat inspre mine. Am luat-o doar in brate si n-am zis nimic o perioada. M-a strans si ea de dupa gat ca atunci cand era mica-mica si era necajita rau. Recunosc, mi-a parut rau pentru ea; mi-a fost ciuda pentru ghinionul avut.

I-am urmarit apoi emotiile in timp ce plangea; au venit in valuri, mici izbucniri, dar distincte: vina proprie, vina altora, consolarea si abia apoi impacarea cu ea.
Primul lucru pe care mi l-a spus printre hohote de plans e ca trebuie sa munceasca mai mult, deci vina proprie... Nu stiu cat sens ar fi avut; la antrenamente nu s-a dezechilibrat (e drept ca a fost alta suprafata, insa senpai le-a spus ca daca se stapaneste bine tehnica, ar trebui sa faca si pe gheata acelasi exercitiu fara dezechilibrare); personal inca sunt de parere ca a fost ghinion. 
Apoi a inceput sa gandeasca, sa faca scenarii si a inceput sa se scuze; daca nu ar fi fost centura maro, mai mare in grad adica, ar fi castigat. I-am taiat-o insa scurt: nici o centura din lume, de orice culoare, nu a fost vinovata ca ea s-a dezechilibrat. Si-a dat seama de greseala si n-a mai spus nimic.
Apoi a venit autoconsolarea. A realizat ca nici locul al doilea nu e rau si tot printre lacrimi mi-a spus ca e fericita totusi ca a luat argintul, fiind singura medalie care ii lipsea. Avea aur si bronz de la concursurile anterioare.
S-a linistit incet-incet si reinceput plimbarile prin sala, sa vorbeasca cu unii altii, sa se joace cu cei din echipa proprie. Aveam de gand sa mergem la niste cumparaturi pana la premiere; a spus sa mergem noi, ca ea vrea sa stea in sala. Am realizat ca incepe sa se desprinda de noi, de mine mai ales. Intre timp a venit un alt parinte cu ideea sa-i duca pentru scurt timp la zoo. Au mers cam pentru o ora; a venit incantata. Inclusiv catre casa a preferat sa mearga cu o alta masina cu fetele din trupa decat sa ne astepte pe noi jumatate de ora - o ora.


Asa ca acest concurs a fost un castig. A reusit sa lupte cu niste emotii si sa treaca peste ele. A invatat multe, printre ele si faptul ca nu e cea mai buna, dar si ca nu e o problema daca nu e cea mai buna. I-am spus de consolare ca acum are toate medaliile; pe viitor poate sa-si aleaga ce medalii vrea sa castige la urmatoarele concursuri si sa-si urmareasca scopul. Mi-a spus cu glas mic ca ar vrea aurul, dar ca sunt in regula si restul medaliilor.


Deci rezultatul: argintul, la o zecime diferenta, nu e un final si nici un verdict. Vor urma altele si altele. Emotii vor fi, caderi idem, castiguri idem. Din spate vin niste fetite bune; le-am urmarit. In fata, centurile mari adica, nu numai ca sunt foarte bune tehnic, dar mi s-au parut mici oameni-mari frumosi. Acea manifestare de empatie si simpatie a Dariei a fost punctul pe I. I-am urmarit vorbind in grupulete, tragandu-se in joaca de centuri, razand, repetand. A fost incrancenare, prietenie si bucurie, toate  amestecate, dar ultimele doua au primat.





Felicitari, Budo Apulum. Avem un aur la kumite - un baietel pe care-l urmaresc cu drag (si nu numai pe el)-, respectiv argint si bronz. S-au descurcat onorabil, spune profana de mine :) 
Felicitari si celorlalti!

PS: Daca are cineva filmarea din turul al doilea al lui Teo, rog sa ma contacteze :) . Mie mi-a sunat telefonul chiar atunci cand filmam si mi s-a oprit automat filmarea ... :(

Pe cea de la turul intai o am:

vineri, 22 aprilie 2016

Bunica

T: Mama, tu ai o mama tare ciudata.
Eu: De ce?
T: Se culca foarte tarziu si apoi se plange ca e obosita.

marți, 12 aprilie 2016

Bucuria Dansului

Au facut dans sportiv din clasa I a lui Teo, deci ar avea 2 ani si jumatate. Pe cea mare am dus-o din cauza ca am remarcat o rigidizare a corpului, respectiv si tendinte de adunare a spatelui, deci strict pentru miscare. Pe cea mica am dus-o ca ... am dus-o si pe cea mare. Teo se misca mai bine, dar a avut o afintate mai mare pentru karate, asa ca dansul a ajuns sport secundar, deci nici gand de concursuri, parteneri de dans sportiv.
La inceputul anului scolar activitatatea s-a diversificat si s-a infiintat si o trupa de dans modern. Dianei clar ii place mai mult acest stil, iar Teo a ajuns si ea pe motiv ca intre timp s-a schimbat orarul la karate si avea timp liber cand se faceau antrenamentele de dans modern; asa ca am trecut cu catel cu purcel de la dans sportiv fara partener la dans modern, trupa de fete.

Weekendul acesta a fost un concurs national chiar in oras si antrenoarea a reusit sa le inscrie. Am avut o supriza extrem de placuta vazand dansurile. Chiar nu conta rezultatul, pentru ca cel putin scopul meu e sa se miste, sa le ajute la o dezvoltare armonioasa. Insa a venit si el: locul I la sectiunea latino, locul al doilea la dans modern.

M-a surprins gratia. Poate sunt un pic partinitoare, dar aceasta am remarcat comparativ cu restul trupelor: fetele au fost feminine; au avut miscari continue si o gratie care au parut naturale, deloc "lucrate". Clar ca sunt inca la inceput; mai e de lucru la sincronizare, mai vin si pleaca fete, dar surpriza placuta e prezenta si faptul ca fetelor le place sa mearga, desi ies din sala transpirate, obosite, terminate, dar vesele, conteaza foarte mult.


Felicitari antrenoarei si coregrafei Bianca Racolta si antrenorului sustinator Ionut Ionescu. Felicitari trupei Life Is Dance!

Latino, locul I 11-14 ani - il mai vazusem la spectacolul de Craciun...  n-a fost o surpriza asa mare



Dans contemporan locul al doilea 11-14 ani - chiar m-a impresionat. Au reusit sa se sincronizeze bine si se vede ca le-a placut

Si finalul de dans contemporan - m-a prins nepregatita si am oprit filmarea prea repede


sâmbătă, 26 martie 2016

Iertare

E de la scoala, mi-a povestit-o doamna invatatoare.

Le-a povestit in clasa despre Polonia, intr-un proiect care cuprinde tarile Europei. Papa Ioan Paul al II-lea a fost amintit ca si personalitate poloneza si printre altele le-a spus despre impuscarea lui.

Mi-a spus doamna ca in tot acest timp, Teo a ascutat foarte atenta, cu niste ochi mari. Dupa ce doamna le-a zis ca Papa l-a vizitat in inchisoare pe atentator si l-a iertat, Teo a exclamat:

- Vai de mine, si noi, noi nu reusim sa ne iertam unii pe altii pentru niste fapte marunte!

vineri, 26 februarie 2016

Bucurie, sport, invatatura

Ne povestea Teo cum doamna invatatoare le-a demonstrat copiilor din clasa ca stie sa sara coarda, imprumutand coarda unei fetite si sarind cu ea pana in dreptul clasei.

Eu, razand si adresandu-ma Dianei: Vezi ce doamna jucausa are Teo?
La care Teo: Ce doamna faina, mama! Si bucurie, si sport, si invatatura!

marți, 23 februarie 2016

Jumatate de an

In vacanta semestriala ne-am reunificat sa spun asa; a fost timp petrecut noi cu noi si ne-am regasit. Timp care s-a scurs incet, in tihna, fara planuri, fara orare, cu povesti si planuri marunte.
Am ras mult, ne-am depasit si niste limite.

A inceput semestrul al doilea. Parca e mai bine.

Trecerea in clasa a cincea a fost foarte grea; chiar nu m-am asteptat ca la inceput sa am parte de incrancenare, apoi apatie de-a dreptul. S-au linistit apele , rezultatele sunt foarte bune, dar, din pacate, parca ceva lipseste.

Clasa a treia e navigare pe ape cunoscute si calme. La matematica merge foarte bine. Abia asteapta pregatirile suplimentare, cauta rezolvari originale ale problemelor, e interesata de ce face Diana. La concursul de gazeta matematica junior a luat punctaj maxim. Refuza in schimb sa citeasca. Incep sa ma ingrijorez, pentru ca incepe sa se simta la vocabularul "academic" sa zic asa. Crangul a ajuns sa fie poiana si alte asemenea exemple care nu dau prea bine nici in lucrari, nici in povestiri. Inca astept declicul, sa gaseasca cartea-minune care sa-i deschida apetitul.

Pe partea de sport, au intrat amandoua in nou infiintata trupa de dans modern, aceiasi instructori. Diana e incantata. Teo parca ar fi preferat dansul sportiv, dar e in acelasi timp cu programul de karate. Un exemplu de la spectacolul de craciun :

Cu Karate mergem mai departe. A castigat Cupa Romaniei la Kata fete 9-12 ani, centura albastra.
Cupa Romaniei

 A obtinut si mult ravnita centura galbena. A fost sufletul seminarului, facut tot ce s-a cerut  cu mult entuziasm, inclusiv demonstratie de mers in maini. Urmatoarele concursuri insa vor fi mai grele, dar asteapta cu nerabdare Campionatul National si apoi pe cel european.
Centura galbena - fericire maxima


Viitorul suna ... plin. Scoala, teme, antrenamente, parca timp compresat. Le place amandurora ceea ce fac si asta conteaza cel mai mult.

luni, 14 septembrie 2015

Re(inceputuri)

Un an scolar nou.
Materii noi si vechi.
Manuale prezente si absente.
Profesori noi, necunoscuti, pe de o parte, respectiv aceeasi doamna invatatoare entuziasta pe de alta parte. Domnul invatator a luat pitici la propriu - e diferenta enorma fata de uriasii dintr-a V-a. Diana a fost una din reprezetantii clasei a V-a care a condus piticeii prin poarta simbolica a scolii.

Si.... dor de vacanta deja. :)

vineri, 21 august 2015

Unsprezece

A fost anul muzicii si al povestilor. MP3 player-ul  primit cadou anul trecut a fost folosit cred la capacitate maxima. Datorita lui, ea, antitalent la tehnica, a invatat sa-si copieze piese de pe calculator pe player, sa le stearga, sa caute. Isi face liste si listute cu piesele auzite care-i plac si apoi le transfera. De cele mai multe ori asculta pe leagan, dandu-se in nestire, cu ochii pierduti, cu gandurile ei sau cantand de una singura.


A fost anul mitologiei grecesti si egiptene. Aventurile lui Percy Jackson, ale copiilor familiei Kane, Legendele Olimpului au fost traite la intensitate maxima. Percy inca nu e tradus in totalitate, asa ca pe ultimele doua volume mi le-a cerut in original, ca n-a mai avut rabdare.

A fost anul Minecraft. Presimt ca va mai dura ceva, asa cum a tinut si perioada Sonic. A creat harti intregi, are povesti numeroase legate de joc, ne-a cerut carti cu eroi din Minecraft.

Desen cu Minecraft

A fost anul Lego, cu povesti in imagini... cu secvente care se succed intr-o ordine bine definita.
Se pleaca de la scoala - 1
Se pleaca de la scoala -2
Se pleaca de la scoala -3

A fost anul nervilor preadolescentini, cu o perioada in care nu ne-am mai inteles, in care orice spuneam, orice faceam, era total pe dos. Se pare c-a trecut primul val, dar sa vedem si pe mai incolo :)

Nu mai deseneaza asa mult, iar cand o face, sunt mai mult schite... grafica in general; locul desenului a fost luat de citit si de scris: scrie povesti in engleza, folosind litere tipografice. Scrisul de mana e folosit la scoala, la teme, la liste, la biletele, insa nu pentru scris de povesti :) Are teancuri de foi, scrise marunt, cu dialoguri in engleza, cu personaje inventate sau preluate din ce-a citit carora le continua aventurile.
O pasioneaza universul: galaxii, stele, praf stelar, de ce pamantul e cum e si restul nu-s... Transforma anii lumina in kilometri, iar George al lui Stephen Hawking i-a fost un ghid de mare ajutor.
Merge si la scoala cu placere, e constincioasa si doritoare sa invete; ne intreaba, cauta informatii, dezvolta idei.

A ramas destul de statica; evita sportul extracuricular, prefera sa stea acasa cu o carte in locul bicicletei sau al schi-ului si inca e cu frica de loviri/accidentari. Inotul ar fi tare bun, dar tare bine ar fi sa fie apa mai calda ;) . Ii place in schimb sa danseze si cursurile de dans s-au mulat pe ea ca o manusa. Desi exercitiile sunt complicate, fac rezistenta si de cele mai multe ori iese din sala cu parul ud, cu apa curgandu-i pe fata, desi are zile cu febra musculara din cauza miscarilor, desi e timida sa fie in spectacole sau se supara rau cand nu-i ies miscarile, nu are ganduri de renuntare si e multumita de ea. E chiar trista ca odata cu inceperea scolii, vor trece la grupa intermediara, unde e mai usor.

E loiala prietenilor din anii trecuti, respectiv are cateva fetite de la dansuri cu care se intelege bine. Desi pare timida, fricoasa, am remarcat ca e puternica emotional; tine la hotararile ei, chiar daca sunt originale, chiar daca nu sunt la moda si desi a suferit anii trecuti, acum pare sa fie prea putin influentata de tachinarile celorlalti; aici ma refer la haine, la comportament, la muzica sau jocuri, la situatiile din scoala. A devenit o domnita stapana pe ea, respectiv separa destul de bine situatiile rele fata de cele bune.

La cules de ghiocei, cu un prieten bun

E Diana, la unsprezece ani.
LA MULTI ANI!


Zece, Noua, Opt, Sapte, Sase

joi, 20 august 2015

Noua

   A fost anul miscarii, anul in care efectiv s-a bucurat sa mearga la cursurile de karate si de dans.
   Au venit si rezultatele pe sectiunea Kata la Karate Kyokushin Traditional: Locul I la Cupa Romaniei centuri albe si portocalii, Locul I la Campionatul National centuri albastre, Locul I la Europene centuri albastre, toate pe grupa de varsta 7-8 ani. Sunt inca centuri de inceput, pentru urmatoarele e si mai multa munca, dar ii place tare mult.
Campionatul National

Campionatul European

   La dansuri nu are partener stabil, dar anul acesta a mers si acolo de placere, fata de anul trecut, cand a mai avut faze de "azi nu vreau sa merg". Acum in vacanta au avut o mica perioada cand au mers in aceeasi grupa cu avansatii, cei cu partener si care participa la concursuri. Venea acasa epuizata, povestind plina de patos cat de greu a fost, ce au avut sa faca, insa la intrebarile mele de genul "Si mai vrei sa mergi cu grupa asta?!" raspundea invariabil, la unison cu sora-sa "Daaaa... E faaaaain!!!".
Spectacolul de Craciun

Combinatie dans-karate.... sau karate-dans..
O surprind in momentele cand e ea cu ea, facand miscari de dans sau de kata prin casa, concentrata, insa cu pasi mici, neclari cumva; miscari facute doar pentru ea, nevrand sa fie aratate nimanui.
Si-a depasit frica de apa si se distreaza efectiv prin piscina. "Podul de sus" il face de anul trecut, dar in acest an a reusit sa si sa se ridice din el. Acum se lupta sa stea in maini cat mai mult (are record de 10 secunde), respectiv sa umble in maini. Spagatul, sfoara sunt floare la ureche, aplecandu-se si jos cu trunchiul, pe pamand daca e in spagat, pe piciorul din fata  daca e in sfoara.
Pe spatarul canapelei
    A fost anul dobandirii de cunostinte, venind entuziasmata si de la scoala, plina de noutati, schimband informatii cu sora ei sau cu noi, parintii, dezvoltand idei, intrebandu-ne, stalcind cuvinte necunoscute, gen tetanos, poliomielita si razand stingher la corectiile noastre, dar apoi sa ne intrebe din nou: "Cum ai zis ca se cheama boala aia?  Petanus?". A fost anul cand s-a mai certat cu colege, iesind cumva invinsa din discutiile legate de moda sau cine are cel mai frumos lucru si venind acasa frustrata si enervata.La fel, anul cand a venit acasa radiind de bucurie dupa "luptele" din clasa date pe hartie, cand ea si o mana de alti copii, baieti in special, se razboiau in cifre si FB-uri date pe caiet. Nu vrea sa citeasca in continuare, desi pot sa ma declar multumita cu aceasta vacanta: a terminat "Matilda" de Dahl din proprie initiativa. Cam atat , alta carte n-a gasit inca pe gustul ei (lectura care chiar a fost necesara pentru tema de vacanta nu se pune) :).
In clasa, cotrobaind prin cadourile de Craciun
 Adora vacantele si timpul liber, timpul cand stie ca nu are nimic impus de facut. Daca are vreo sarcina, se grabeste sa si-o termine, sa scape, sa aiba acel timp liber. Ii place sa inventeze; lipeste, taie, coloreaza si ies din mana ei personaje de regula mici, rotunde, "dragute". Casa e plina de hartii, lipci, banda izolatoare/scotch... ramasite a inventiilor ei, pe care nu avem voie sa le aruncam pentru ca se pot folosi la altceva.
Nu aruncati!

Vede diferente fata de alti copii si incepe sa-si faca probleme, cerandu-mi incurajari, respectiv aprobare: de ce e mica, de ce are picioarele mai groase decat alte fetite, de ce se intaresc tare muschii de la brat atunci cand se incordeaza, de ce are alunita pe obraz. Ar vrea sa arate ca Bianca, instructoarea de la dans, ii place sa poarte tocuri, furandu-mi pantofii sau incaltandu-se cu sandalele de dans; e cocheta acasa, dar cand e vorba sa plece de acasa, din graba si de bucurie ca face ceva, se imbraca cu ce-i mai la indemana. Cizme de cauciuc in decembrie cu ger de crapa pietrele? Perfect! Panataloni grosi in iulie, cu cod galben de caldura? Nimic deosebit! Tricou patat! Ei si?!
Outfit
    Este tot expansiva, vorbeste in continuare mult, plange sonor cand sufera de ceva sau se simte nedreptatita, mai are momente cand isi spune gandurile sau isi face planuri cu voce tare, concentrata, fara sa remarce ca sunt atenta la ea. Inca e pasare de noapte; prefera sa se culce tarziu si doarme pana tarziu dimineata. Cand se trezeste e foarte calma si are nevoie de timp pana se trezeste complet. In aceasta vacanta, ora ei de trezire este in jur de 10.
E treaza, da?
 Inca este mamoasa, atasata de fapt de ambii parinti. Inclusiv la televizor trebuie sa stea lipita de unul dintre noi... macar sa ne atinga cu un picior sau o mana, daca nu reuseste sa ne stea in poala. Nu vrea sa doarma pe nicaieri, ca doar ii e dor de mama. Face glume, farse; in continuare cu spirit sugubat. Comenteaza... mult, din orice, orice observatie e intoarsa cu o scuza sau o explicatie, nedand vina pe nimeni, dar clar ea e nevinovata :p . Are mai putini prieteni de varsta ei; cei mai multi sunt de varste mai mari, prietenii Dianei de regula, respectiv partenera de sala de karate.

Prietene si karateka.

TEO - Noua


Ea e Teo, la noua ani.
LA MULTI ANI!



Opt , Sapte, Sase, Cinci, Patru

luni, 27 iulie 2015

5th IKO Kyokushinkaikan European Championship

Locul I la sectiunea Kata - centuri albastre 7-8 ani pentru Teo la Campionatul Euopean desfasurat la Sibiu.

Foarte pe scurt:
- saptamana premergatoare concursului a fost plina de antrenamente tinute in casa. Si-a lipit banda izolatoare pe parchet, a rulat covoarele si a tot exersat. Au fost lacrimi de frustrare cand nu-i iesea ceva, iar cand ii iesea... DIN NOU!
-in seara premergatoare concursului i-am descoperit si o basicuta sparta deja la degetul mare, asa ca a fost nevoita sa intre in concurs cu degetul bandajat;
- din motive obiective si necesare, am fost nevoita sa merg dimineata doar eu cu ea la Sibiu; primul meu drum lung fara copilot, fara sa cunosc Sibiul la volan. Am mers orbeste, cu Google Maps , pregatita sa trag undeva pe o straduta pe dreapta in caz ca ma pierd si sa iau un taxi pana la sala Transilvania;
- o caldura inabusitoare in sala si afara (vestitele coduri galbene de vara), dar spre bucuria tuturor cred, concursul a tinut mai putin decat preconizam. Adica de la 9 dimineata pana pe la vreo 5 dupa masa;
- surpriza la podium: toata lumea se astepta la Teo singura pe locul I (dupa notele date de arbitri si calculele facute de parinti), insa au fost doua fetite. Cum fiecare-si stia deja podiumul, felicitarile se acordasera, cealalalta fetita a fost efectiv incantata cand s-a vazut si ea pe locul I :) La fel si restul locurilor s-au translatat, cea de pe III a urcat o pozitie, etc ;  ma gandesc ca a fost la fel de mare incantarea, desi nu am reusit sa le surprind prima reactie :) .


Bucuria a fost imensa si s-au vazut eforturile pe care le-a facut Teo: 3 antrenamente pe saptamana karate, 2 antrenamente pe saptamana dansuri. Chiar daca nu se vedeau aceste eforturi, chiar daca nu ar fi participat sau nu ar fi luat nimic, pentru noi nu ar fi fost problema. Important e ca se misca si-i place sportul; vorba stramosilor: "Mens sana in corpore sano". Pentru ea insa ar fi fost intr-adevar dezamagitor, mai ales ca a luat I si la nationale, se misca bine si chiar si restul parintilor de la sala o tot lauda si incurajeaza.

Basica sparta cu o zi inainte de concurs

Podiumul 7-8 ani - centuri albastre

Cu Kancho, Shihan si partenera de sala/prietena

Echipa Budo Apulum cu Kancho si Shihan


Prima Kata executata in concurs; si aici surpriza totala, pentru ca in regulamentul de concurs era specificata o alta Kata. Noi venind chiar in ziua concursului, nu am avut cum sa aflam. Noroc ca a fost ea pe faza, noroc ca Senpai le-a tot amintit sa faca ce spun arbitrii, asa ca a executat ce s-a cerut. Inca ma intreb ce s-ar fi intamplat daca ea, copil fiind, avand prea putina experienta de concurs, ar fi executat ce s-a cerut initial pentru campionat; cate lacrimi ar fi varsat Teo dintr-o greseala stupida, facand ceea ce stia ca trebuie sa faca; cate metode si scuze ar fi trebuit eu sa scot ca sa se linisteasca. 


A doua Kata:


Are inca o medalie mare si grea si o diploma uriasa, cartonata, format A3, combinatie de engleza si japoneza. Are intr-un carnetel autograful lui Kancho, iar kimonoul si centura ii e sunt si ele semnate de catre Kancho.
A fost aplaudata la scena deschisa la seminar de catre un sensei din alta tara pentru un procedeu corect executat, aplauze care au fost intarite de restul grupului de antrenament. Era si cea mai mica din grup. A pus acelui sensei cateva intrebari in engleza, fapt care l-a facut pe sensei sa intrebe mirat: "Do you speak english?!" . S-a fastacit insa dupa intrebare :)

Si trebuie sa amintesc si de utilitatea cursurilor de dans. Tot la seminar, alt sensei (tot strain) i-a pus sa faca un procedeu de lovire si schimbare de picior - nu cu saritura. L-a prins instantaneu. Dupa mine semana foarte mult cu un samba combinata cu lovitura. Se vede si in filmulet cat de usor il face si cat de neobosita este. E cea mai mica, in primul rand, mijloc, centura albastra - inchisa la culoare.


Tot legat de dans si flexibilitatea pe care i-o mentine dansul:

Spagat - randul al doilea stanga-mijloc - trebuiau sa se departeze cat pot de mult
Nu e gata totul; deja-si face ganduri pentru internationalele Romaniei din noiembrie; incearca sa ghiceasca care ii vor fi posibile adversare (schimba grupa de varsta), ce kata ar putea avea si cum ar putea sa faca exercitii cat mai bune. Azi deja exersa prin casa.
In decembrie asteapta sa dea examen de centura - din motive multe si marunte nu a participat complet la seminar si implicit examenul de centura de dupa concurs, dar vrea centura galbena cu ardoare, mai ales ca e culoarea ei preferata.
Deci mergem inainte. Cu dansurile la fel, nu vrea sa renunte, asa ca vom avea iarasi un an scolar plin efectiv... Sa-i placa, asta e cel mai important.

luni, 13 iulie 2015

Dansatorii cataratori

Inca un antrenament si urmeaza vacanta oficiala si cu trupa de la dansuri.
Instructorii de la Life Is Dance le-au pregatit insa o surpriza si au facut o iesire cu ei in parcul de aventuri din oras.
A fost o schimbare de ritm binemeritata. Le-a placut tare mult, desi Teo a plans intr-un loc, dar apoi si-a neutralizat plansetele dandu-se pe o tiroliana mare. Au descoperit instructorii si faptul ca tot Teo  are gura mare, dar nu era ceva nou pentru mine :))
Diana a fost precauta si s-a dat doar pe ce a crezut ca e in regula pentru ea.
Au mancat si o inghetata, au venit obosite si mai vor sa ne duca si pe noi. Deci e de bine.

Ca si concluzie, dupa inca un an de dansuri (al doilea, cum ar veni), s-au dezvoltat incredibil. Initial le-am dus pe motiv ca am observat la cea mare tendinte de a-si aduna umerii, din cauza cititului mult. A inceput si o rigiditate in miscari, nefiind asa activa ca sora-sa. Fiind apropiate ca varsta, au primit-o si pe cea mica. Rigiditatea Dianei a scazut foarte mult... poate imita miscari destul de complexe si-i place foarte mult. Cum am tot spus, cel putin in cazul nostru nu e de nivel de performanta, dar e un hobby al ei care-i place foarte mult. Are mai mult incredere in ea, postura clar ii e mult mai buna, desi cand nu e atenta sau dupa citit sau teme multe revine la tendinta de a-si aduna umerii. Nefiind in trupa de avasati, adica cei care merg la concursuri de dans sportiv, spre sfarsit am remarcat ca instructorii au marit aria si au facut si cateva ore de dans modern, respectiv balet.
La Teo nu i-a prea placut initial. Cred ca si instructorii au avut la inceput un pic de furca pana sa se  integreze. Acum o surprind prin casa gandindu-se la ceva si facand miscari de cha-cha sau samba automate. Ar fi fost buna si pt concursuri, dar a cedat in favoarea karate-ului, prima iubire. O duc insa in continuare pentru ca acum chiar vrea sa mearga si ea, ii plac miscarile si a indragit-o tare mult pe instructoare. O ajuta si la karate, la flexibilitate si miscarile de kata. In plus e miscare si o prefer de 1000 de ori fata de statul in fata tabletei sau plangandu-se de plictiseala. Nu mai spun ca le va fi de ajutor in viitor, la viitoarele petreceri ;)

Asa ca dam inainte, atata vreme cat vor vrea, cat se va putea.

Din excursie

Cu instructorii, la un concurs de 1 Iunie

Pirueta 


sâmbătă, 11 iulie 2015

Fair play

    Diana a fost la o petrecere si a intalnit un baiat. Din vorba in vorba au aflat ca baiatul face karate in alta echipa si ca cei din echipa Teodorei ii sunt "dusmani de moarte".
    Vine Diana acasa si-ii spune lui Teo:

D:  Am intalnit un baiat din trupa de karate dusmana.
T: Cum adica? Noi suntem toti prieteni!

   Teo da, face sport de contact, in care lupta e importanta. Am dus-o la acest sport pentru ca sa capate incredere in ea, sa se miste, stiind in mod teoretic ca artele martiale ajuta la concentarare, la dezvoltare fizica si intelectuala echilibrata.
Nu ne-am gandit niciodata sa o ducem pe motiv sa se bata cu altii, sa devina plina de sine, sa ameninte, sa-si faca "dusmani".
  Aceasta afirmatie a ei mi-a intarit increderea ca e pe drumul cel bun. Instructorul le reaminteste aproape la fiecare antrenament ca sunt prieteni, ca sunt o familie. In luptele din cadrul Dojo cel mai mare sau cel mai mare in grad trebuie sa-l protejeze pe cel mai mic sau cel mai slab in grad. La sfarsit de lupta intodeauna se imbratiseaza... inclusiv in competitii.
  In cele doua tabere de karate in care a fost au participat copii din cel putin 4 dojo din diferite orase si s-a mers pe aceeasi idee si s-au facut prieteni. O stiu pe Patricia, pe Alexia, pe Teodora (alta), pe Daria mica, pe Daria mare, Eleonora (fete din alte orase) si pe multe altele din povestile ei din tabara si concursuri si stiu numai lucruri pozitive. Se intalnesc, se saluta, se imbratiseaza. Desi in competitii sunt rivale, nu mi s-a parut niciodata ca in afara lor sunt la fel.

Urmeaza Campionatele Europene, la care Teo participa. In mod sigur se va intalni cu fetele de mai sus si isi vor zambi si vor vorbi. In mod sigur vor fi rivale, vor fi emotii, oboseala, posibil si lacrimi. Teo nu participa la Kumite pentru ca nu vrea, ci doar la sectiunea Kata. Dar chiar daca ar fi luptat, adversarele din concurs sunt vazute, cel putin de catre ea, ca si prietene.


Aceasta se datoreaza foarte mult instructorului de dojo, lui Shihan, celorlalti instructori din cele doua tabare in care au mers si instructorilor din cadrul seminariilor unde a participat (fiecare examen de centura are in fata lui un seminar de 3 zile cu instructor-conducator din alt oras din ce am remarcat) .

Nu stiu ce l-a facut pe acel baiat din alt dojo sa afirme ca sunt "dusmani de moarte", dar cel putin la Budo Apulum, nu exista asa ceva. Si chiar nu e reclama.


Aici era cu o fetita din alt oras, la un seminar. Teo era mai mare in grad (cea mai mica din filmulet, cu centura albastra), a prins pasii mai repede si a ajutat din proprie initiativa (se vede mai pe final).





Cu dor de iarna


vineri, 19 iunie 2015

Bravo (de multe, multe ori)

A trecut inca un an in care Teo s-a bucurat de scoala. Hopurile cele mari ale clasei a II-a: inmultirea si cititul. Pe primul l-a depasit cu brio, fara sa ridic un deget. La al doilea inca ma enervez. Citeste bine, cand citeste. Baiul e ca nu vrea. Inca n-am descoperit cartea magica care sa-i placa si chiar avem o gramada pentru varsta ei in biblioteca personala. Am dus-o cu sora-sa si la biblioteca judeteana, poate vede ceva. Si-a luat doua carti, dar nici macar n-a pus mana pe ele. Eu totusi inca sper si tot aduc vorba de carti. Nu lipsesc nici exemplele, deoarece se chiar citeste in casa, dar la ea dorinta de miscare primeaza.
Per ansamblu s-a descurcat foarte bine in acest an. Daca a inceput refuzand complet sa mearga la concursuri, in semestrul al doilea s-a format o trupa pro matematica, a caror membri s-au tot luat la intrecere in timpul orelor, totul culminand cu plansete tardive ca si ea vrea la concursul de gazeta matematica, ca X si Y. Deci la partea de invatatura, vad ca-i place.
Au inceput compunerile; cu multe cuvinte frumoase si povesti complicate. Chiar daca nu citeste, a reusit sa invete sinonime si expresii si se descurca neasteptat de bine si la compuneri. Cu doua zile inainte de terminarea anului scolar, i-a cerut invatatoarei sa le mai dea compuneri. Orele i se par captivante si vine acasa cu povesti legate de inventatori, de personaje din povesti, cu comparatii de cuvinte si incearca s-o incuie pe Diana pe partea de vocabular: "Dar tu stii ce inseamna <<suav>>? Dar <<jilav>>?". Tot saptamana trecuta mi-a marturisit ca a avut noroc cu Diana ca a citit intr-o carte de-a Dianei si a fost singura din clasa care a gasit sinonimul unui cuvant (cred ca era vorba de mirare -uimire ) . Au fascinat-o orele de "educatie pentru sanatate"; cred ca aceasta materie si matematica au fost preferatele.  Si intr-adevar au fost captivante: au entuziasmat-o  povestile legate de hepatita si tipurile ei, de diabet, de vaccinuri, tetanos; mancare sanatoasa; dezvantajele sucurilor acidulate. Lectiile despre carii tinute de doi parinti stomatologi iarasi au lasat-o cu gura cascata :) Nu au fost doar lectii predate; doamna le-a dat exemple din copilaria ei, intamplari si accidente petrecute in viata ei de copil, adult si de mama. Deci totul a fost punctat cu experiente clare si Teo le-a invatat prin exemple vii, din care a facut conexiuni. Nu m-am gandit de exemplu niciodata sa-i spun ca mainile nespalate pot duce la boli concrete, cum ar fi hepatita A si ca eu am avut asa ceva in copilaria mea si-am stat in spital. Doar dupa aceste lectii m-am prins sa-i povestesc de bolile ce le-am avut, de experienta de copil in spital si alte intamplari petrecute pe cand eram copil de varsta ei.
La matematica zbarnaie. Nu lucreaza in plus; temele sunt putine, dar "vede" problemele. Sunt copii mai buni ca ea, care lucreaza si au si rezultate, dar ma declar tare multumita. E net deasupra Dianei pe partea reala, sper s-o si tina entuziasmul inceput din semestrul al doilea. A facut "Fii inteligent la matematica" cu punctaj maxim, dar si la acest concurs a participat doar cu santaj din partea invatatoarei. Altfel nu ar fi mers. 
La lucru manual a fost intotdeauna buna, la desen foloseste culori vii si desenele ii sunt pline de viata, dar nu exceleaza. Surpriza (cred ca nu doar pentru mine ;) ) a fost castigarea unui concurs de desen. Nu ma astept sa intre oricum pe aceasta "filiera" :)
Temele - din fericire au fost putine comparativ cu ale Dianei la aceeasi varsta. Avantaje si dezavantaje aici: nu m-a lasat sa le corectez. Din aceasta cauza, tot greul a trecut pe umerii doamnei invatatoare; involuntar au fost greseli, respectiv zile unde n-a avut chef. Scrisul inca ii e frumos caligrafic; scrie relativ corect, cu mai multe greseli de ortografie dacat Diana la aceeasi varsta, insa in normalitate.
La engleza are accent foarte bun, un pic mai spre American English decat British English si e in crestere cu interesul pentru engleza.
Daca mai punem si sportul, curicular si extracuricular, a fost un an extrem de plin si cu multe rezultate peste asteptari.
Puncte unde trebuie sa lucram: frica de esec, despartirea  de mine (refuz total de a sta la scoala dupa scoala, de a participa la piesa de teatru tocmai pe acest motiv - ca trebuie sa stea la scoala in plus -; plansete in excursii sau chiar la film in oras ca i-e dor de mama - oare mai sunt copii mamosi la 9 ani ????), pauze in care s-a ciondanit cu copiii si chiar nu pot spune ca nu e vinovata, mai trebuie lucrat la politete, ca mai se baga in vorba cand nu trebuie.
Sfarsitul anului a venit cu carti, cu diplome, cu o revista a clasei in care apare cu o compunere, cu poza cu medaliile de la karate, dar si cu o bucurie imensa ca a venit vacanta :). Teo, ce mai!
Si si aici, Teo si-a gasit invatatoarea perfecta, care stie s-o tina in priza; s-o laude cand e cazul si sa o certe si s-o ameninte cand sare rau pe bec :) . Sunt zile cand vine acasa cu parul mirosindu-i a parfum "de doamna"; o intreb ce-a facut frumos in acea zi si-mi povesteste cu o voce de marturisiri de secrete ca a luat-o doamna langa ea din cauza ca .....  sau ca a ridicat-o sa scrie la tabla ca era prea sus scrisul sau ca pur si simplu a luat-o in brate :) - eu spun ca asta spune tot, acea voce mica povestind timid ce fapta frumoasa a facut in acea zi la scoala sau exploziile de entuziasm legate de boala X invatata sau aprofundata sau proaspatul FB din caietul de mate'.


Premiul de la "Fii inteligent..."

Olimpiada pe scoala clasa a IV-a; problema facuta in clasa a II-a
Din revista clasei

joi, 18 iunie 2015

4 ani

    S-a terminat oficial si ciclul primar. Parca nu e chiar atat de greu cum a fost la gradinita. Probabil nu e atat greu fata de cum va fi la incheierea clasei a VIII-a; aceasta pe motiv ca-si pastreaza scoala, colegii, iar domnul invatator va mai fi cativa ani in scoala, sa le mai dea un sfat, sa le ofere un zambet si sa-i mai linisteasca putin cand o iau pe aratura prin pauze :)
   Insa e terminarea unui ciclu si apar momentele de nostalgie, de readuceri aminte.
   Cert e ca in scoala primara a intrat un copil timid, cuminte si iese tot un copil timid, cuminte :). Intre aceste doua momente au fost drame si explozii de fericire, zile pline de frustari, cu teme, cu frica de posibile note sau de afirmatiile colegilor; zile pline de bucuria descoperirii unui nou prieten, a unui rezultat foarte bun in carnet sau a faptului ca au stat colegii si au ascultat atenti prezentarea unui proiect facut de ea. Un FB cu steluta in carnet, un "high five" facut cu un coleg care a necajit-o timp de cateva saptamani, o mangaiere sau o incheiere de jacheta oferite de catre invatator au adus bucurie si povesti entuziasmate acasa, in timp ce plansete neconsolate au umplut casa cand fetele i-au spus ca nu mai sunt prietene cu ea sau ca e "tocilara".
   Deci rele si bune, bucurii si suparari au umplut acesti 4 ani. Iar ca bilant, a fost bine. Din scoala primara iese o domnita cu multe cunostinte, careia ii place scoala, care a invatat sa interactioneze cu colegii de varsta sa si care mi se pare politicoasa cu adultii. A avut noroc de un invatator bun, bland, de care Diana chiar a avut nevoie. Aceasta a fost frica mea majora, avand in vedere sensibilitatea ei. A invatat chiar cu drag, fara sa-i fie frica ca cineva striga la ea. A apelat la domnu' pentru probleme oricat de marunte si n-a avut nici o dezamagire.
   Nu a fost si nu va fi in cea mai buna clasa a scolii, dar in ea, in aceasta clasa, Diutza a invatat pe langa multa carte, multe despre oameni si multe despre ea.
   Urmeaza un nou ciclu. Am asteptari de la ea, daca se mentine ca si in acesti patru ani; doamna de engleza o agreaza, ii lauda compunerile si i-a vorbit de o posibila excursie in Serbia pe partea de engleza (nu stiu nimic oficial, sunt doar din spusele Dianei). Pe partea umana se descurca extrem de bine, citind mult si avand compuneri pline de viata. La arte nu s-a insistat prea mult in acesti patru ani, dar poate o va remarca doamna profesoara de desen. La matematica e silitoare si e printre varfurile clasei, dar nu e de concursuri. Si-a facut cativa prieteni buni si stie sa desparta situatiile rele de cele bune, retragandu-se cand e cazul.
   Deci pornim la drum cu sperante, multumindu-i domnului invatator pentru patru ani dedicati unor copii necunoscuti, pe care i-a format si i-a modelat cum a putut dansul mai bine; pentru blandetea, bunatatea si delicatetea de care a dat dovada in momentele cele mai sensibile; pentru cunostintele transmise, de la 1+1 pana la analize de fraze complicate. Pentru faptul c-a fost mediator intre copii si parinti, parinti si profesori, parinti si parinti, respectiv copii si profesori. Pentru "te rog frumos" si "multumesc". Pentru ca a crescut oameni.

Multumim!

clasa I
clasa a IV-a (cu sora)

clasa a III-a, cu un invatator de milioane

ultima zi, privind fotografii din cei patru ani